Locotenentul în retragere Mitel Panaite, din Tudora, a fost felicitat duminică de familie, dar şi de subprefectul Daniela Beclea, comandantul Garnizoanei, Constantin Florea, colonelul Gheorghe Jalbă, din partea Asociaţiei Veteranilor de Război, şi viceprimarul tudorenilor, Gheorghe Ţigănaşu. La împlinirea a 101 ani, veteranul impresionează prin vorba domoală, dar perfect potrivită, veselia reţinută sau tristeţea care se transformă în mânie, pe măsură ce se derulează amintirile.
Bărbatul le-a povestit tuturor că, la 25 de ani, când a fost încorporat, cântărea 80 de kilograme, iar când a ajuns acasă, după nouă ani, dintre care doi petrecuţi în prizonierat în Siberia, era doar o umbră, având doar 38 de kilograme. „M-a luat o fată în braţe şi m-a pus într-o maşină până la tren. Ne-am întors cu un tren pentru oameni, nu pentru animale, cum a fost cel de la dus”, îşi mai aminteşte Mitel despre drumul de întoarcere, care a durat mai bine de o lună. Veteranul şi-a amintit şi de bucuria celor din jurul său la întoarcere, dar mai ales de fericirea pe care a simţit-o el. „Mi-am găsit nevasta sănătoasă, cu doi copii pe care-i ştiam, şi un al treilea care s-a născut după ce am plecat eu pe front ultima oară, deci nu-l mai văzusem”, a mai spus Mitel.
Veteranul nu a uitat nici faptul că a fost rănit de două ori. Prima oară, la Odessa, deşi s-a ferit din calea proiectului, a avut răni pe partea stângă a corpului – „de sus până jos”. „O schijă a intrat în mine, a rupt trei coaste şi s-a oprit la o pieliţă distanţă de inimă. Am fost operat la Curtea de Argeş de un doctor colonel, care mi-a spus că am avut un foarte mare noroc să scap cu viaţă”, a explicat veteranul.
După doar trei luni de concediu medical, timp în care şi-a revăzut şi familia, s-a întors pe front. La Cotu Donului, a fost rănit a doua oară, la mâini.
Bărbatul susţine că adevăratele suferinţe nu i le-au adus rănile, ci ceea ce le-au făcut ruşii românilor. „Ne-au înşelat ruşii. Am primit ordin de la ai noştri că de pe 23 august suntem cu armata rusă şi deci întoarcem armele, iar ei au luat deoparte tunurile, ne-au spus să ne încolonăm şi să ne deplasăm mai încolo, ca să ne organizăm altfel şi ne-au urcat într-un tren. Eram 80 de oameni într-un vagon şi ne-au dus în Siberia”, a povestit mânios botoşăneanul.
Decorat cu medalia „Bărbăţia şi Credinţă Cl.I”, Mitel Panaite a rămas în 1989 fără jumătatea sa, lângă care a crescut şase copii. Aceştia i-au făcut 14 nepoţi şi 10 strănepoţi, parte dintre ei fiind lângă „bunul” lor la sărbătorirea celor 101 ani.
Trei fraţi de-ai săi nu au avut, însă, norocul să se întoarcă acasă, ci au căzut în luptele pentru apărarea gliei străbune.
– Roxana RUSU
