Tudor Anton, un botoşănean care a studiat şi lucrat atât în străinătate, cât şi acasă, susţine că orice om este înzestrat pentru a reuşi oriunde.
Reporter: -Unde s-au pus bazele educației tale?
Tudor Anton: – Am studiat la Colegiul Național „Mihai Eminescu” Botoșani, după care am decis să merg într-o nouă călătorie la București și, datorită marketingului facultății respective, am dat la Română-Americană. Aveam o curiozitate și o afinitate pentru America încă de la vremea aceea.
– Care a fost primul contact cu tărâmul american?
– Am plecat în State în vacanța dintre primul și al doilea an de facultate. Prima mea ieșire din țară a fost în America, la un prieten foarte bun de-al tatălui meu, care era mutat acolo de zece ani. Am stat cam o lună și, bineînțeles, ca orice român care ajunge pentru prima dată în America, am experimentat fast-foodul și m-am îngrășat. După asta m-am întors, am terminat facultatea, am lucrat la JW Marriotta.
– Ce te-a inspirat să alegi meseria pe care o practici în prezent?
– După ce am venit în România am vrut să îmi folosesc engleza, am lucrat pentru FC Botoșani, acolo unde era și tatăl meu. Am lucrat cu jucătorii străinii de la FC Botoșani. După ce am terminat cu FC Botoșani, de curând, vara trecută, am fost acceptat la Electroalfa. În prezent, sunt la un departament de licitații internaționale, îmi folosesc limba engleză și îmi place foarte mult, este o companie pentru oameni și nu pentru acționari.
– În ce măsură te-au pregătit școlile din România?
– Întrebarea ta este foarte interesantă, pentru că a atins un vis de al meu. Cel mai mare vis al meu este să pot porni un after school pentru a putea ajuta copiii să descopere și celelalte aspecte ale vieții. Pe viitor mă văd deschizând o asemenea școală care își va propune să ofere elevilor o pregătire holistică, acoperind nu doar materiile artistice și sportive tradiționale, ci și altele, precum domenii esențiale pentru dezvoltarea lor în viață. Vreau ca această școală să promoveze învățarea activă, gândirea critică și dezvoltarea activităților practice.
– Ai avut șansa de a te forma și în contextul sistemului de învățământ de peste hotare, ce diferențe ai remarcat față de cel din România?
– Am făcut un master în Management la Londra, la Anglia Ruskin University, dar nu pot să spun că am fost foarte impresionat, adică nu erau cunoștințe foarte mari. Tot sunt tributar educației din România, chiar dacă are mult loc de îmbunătățit. Chiar dacă ne dăm seama că suntem înecați în tot felul de informații, totuși rămânem cu setea aia de cunoaștere adevărată și asta îmi place la români, avem noi setea asta de viață, de a cunoaște, de a ne depăși. Nu toată lumea este egală, dar la noi școala parcă ne aduce împreună și contribuie la coeziunea comunităților.
– Iei în calcul să mai faci schimbări în zona profesională?
– Îmi doresc să termin Facultatea de Psihologie și o să văd. Eu cred că nevoia de psihologie și de abordări umane avem nevoie în fiecare domeniu și nu știu exact ce o să îmi ofere viața în acel moment.
– Unde ți-ai găsit mai ușor o slujbă, în țară sau peste hotare?
– Contează foarte mult pregătirea ta, felul tău ca om, îți poți găsi foarte ușor și aici, dar și în străinătate. Mai ales că România este într-o pantă ascendentă către un boom economic, sperăm doar ca lucrurile să se liniștească la nivel global. Eu cred că România are un potențial foarte mare.
– De ce ai ales să te întorci la Botoșani?
– Am fost forțat să mă întorc în România deoarece tatăl meu era în spital și am spus că este cazul să mă dedic și familiei mele. A fost întoarcerea mea definitivă și a coincis cu începerea pandemiei, am venit în ianuarie 2020.
– Regreți alegerea?
– Nu regret, în toate călătoriile mele și în toate întâlnirile mele cu anumiți oameni am simțit ceva ce am învățat de la bunica mea, «omul sfințește locul». Toți avem oportunitatea să ne sfințim locurile în care stăm și să încercăm să devenim cea mai bună variantă a noastră.
– Unde te vezi în următorii ani din punct de vedere profesional?
– Îmi doresc să îmi cunosc limitele în sfera jobului, dar, în același timp, vrea să fac și un echilibru între carieră și familie, vreau să am și timp pentru mine, pentru cei dragi.
– Ce sfat le-ai dat tinerilor care își doresc să îți urmeze exemplul?
– Sunt diferite abordări pentru diferite personalități, trebuie să ajungă să se cunoască și să vadă exact ce îi mână în luptă, ce îi motivează și să își asculte intuiția. Lecțiile care li se vor revela sunt lecțiile de care au nevoie. Dacă unii vor merge spre călătorii, trebuie să fie deschiși oportunităților, să nu se ducă cu mentalitatea românească. Atâta timp cât ai un vis al tău, ai și capacitatea de a-l îndeplini, asta ar trebui să înțeleagă tinerii și, bineînțeles, trebuie să fie la unison cu niște valori adevărate. Dacă ai visul de a ajunge șef peste toți pentru ca după aceea să îți încurajezi niște nevoi sau niște adicții, asta nu e ceva nobil.
Tudor Anton
– Are 38 de ani și a trăit „visul american”, dar s-a stabilit în Botoșani. Dorința de a-i ajuta pe cei din jur l-a ghidat încă de la început. Acesta consideră că, ajutându-i pe ceilalți reușești să te ajuți pe tine. După Facultatea de Economia Turismului la Universitatea Română-Americană, a urmat un master în Mangement din Anglia, iar în prezent frecventează cursurile unei Facultăți de Psihologie.
– A lucrat câţiva ani în America și a ales să se pună în slujba semenilor. A îngrijit două persoane cu Alzheimer și chiar a reușit să le amelioreze simptomele, aplicând diferite tehnici pe care le-a studiat singur sau în cadrul unor cursuri.
– Susține învățământul românesc, deși recunoaște că are multe hibe. Setea românilor de cunoaștere și munca pe care o depun pentru a se autodepăși îl motivează să facă această alegere.
