Antrenorul Flavius Stoican susţine că la Botoşani sunt condiţii pentru performanţă şi că obiectivele trebuie să fie îndrăzneţe.
– Reporter: Voi începe discuția întrebându-vă de importanța jocului cu Petrolul, având în vedere că acest interviu va fi publicat chiar în ziua meciului!
– Flavius Stoican: Venim după două victorii consecutive și ne dorim din suflet să mergem pe aceeași linie. În general victoriile îți aduc încredere, moral, entuziasm, dar la fel de adevărat este că trebuie să rămânem pe aceeași linie și să nu ne scadă preocuparea, pentru că trebuie să fim atenți la cele mai mici detalii. Plecăm cu acest moral bun și pot să vă spun că văd în cadrul grupului o stare de atenție. Putem să facem o partidă mare. Nu aș vrea să dăm cu piciorul la tot ce am făcut bun până acum. Știu câtă dorință au jucătorii ca să fim acolo sus în clasament. Vă dați seama cum ar fi să obținem cele 3 puncte! De aceea spun că este poate cel mai important meci de până acum.
– Să revenim la începutul aventurii dumneavoastră la FC Botoșani. Cum ați găsit echipa când ați decis să acceptați această ofertă?
– Domnul Valeriu Iftime mi-a trimis un mesaj, iar acele vorbe mi-au ajuns la suflet. Mi-a spus că este într-o situație delicată și are nevoie de ajutor. A doua zi am venit la Botoșani. La finalul anului 2022 mai erau meciuri cu CFR și FCSB, iar startul în 2023 îl începeam cu CSU Craiova. Un program de-a dreptul spectaculos! Meciul cu CFR-ul era a doua zi. Oamenii de specialitate de obicei merg să vadă cum este, condițiile. Eu am zis că vin și stau direct pe bancă. Atunci mi-a zis că ei au luat și 8-0 și 7-0 și, că jucăm cu CFR totuși, să mă gândesc bine! I-am zis că nu mă interesează și că „mâine nu pierdem”. Și într-adevăr, nu am pierdut contra campioanei.. Am făcut 1-1. E drept, a fost un gol dat de noi în minutul 90, însă a fost un meci pe care în a doua repriză noi l-am dominat. Cred că dacă mai ținea vreo trei – cinci minute îl și câștigam.
– E drept, ați avut mult curaj să vă asumați acel meci!
– Îmi place la fotbal, îmi place să-mi asum, nu-mi place să dau vina pe ce a fost înainte. E clar că echipa am preluat-o la greu, dar fără ajutorul oamenilor de aici mi-ar fi fost foarte dificil. Și aici mă refer, în primul rând, la staff-ul tehnic, Alin Bordeianu, Costel Isac, Daniel Șchiopu, dar și la jucători, care au fost deschiși și au perceput repede ce le-am transmis. Indiferent de ceea ce le spui jucătorilor este important și ce faci la antrenament. Ei trebuie să conștientizeze, ceea ce s-a și întâmplat, cât de importante sunt pozițiile pe teren, demarcarea, mișcarea în teren, ceilalți colegi și nu doar purtătorul balonului. După antrenament, vizualizăm împreună pe televizor și analizam toate aceste aspecte. Cu CFR-ul ne-a ieșit însă regretul meu rămâne meciul cu FCSB. Am pierdut la limită, însă a fost un eșec nemeritat.
– A urmat pauza și cantonamentul din Antalya, unde ați surprins în mod plăcut. Și nu mă refer la rezultate, chiar dacă și ele contează, fiind neînvinși în amicale, cât mai ales faptul că ați deplasat un număr record de juniori, 10 la număr, dacă nu mă înșel. S-a discutat foarte mult despre câți jucători tineri ați promovat!
– Când am venit am discutat cu oamenii de la Academie, în principal cu Daniel Șchiopu. I-am spus să-mi spună care sunt cei mai talentați jucători de la Academiei și am luat decizia de a-i deplasa pe toți în cantonament în Antalya. Nu s-a văzut nicio diferență între ei și ceilalți jucători. Își doreau să joace cât mai multe minute. Ei stau tot timpul lângă o echipă mare. Cred foarte mult în toți și am aşteptări de la toți. Cărăușu, este un băiat sincer și cu tare mult bun simț. Până de curând nu a fost selecționat la echipa națională, iar acum este plecat la echipa națională. Tot la lotul național îi mai avem pe Ilaș, Ciobanu, Brașoveanu, Toader. Veți auzi lucruri frumoase despre acești copii.
– O altă surpriză de la venirea dumneavoastră a fost dispunerea jucătorilor în teren. Doi dintre jucătorii care evoluau în linia de fund, Dican și Dragu, sunt folosiți pe alte posturi și o fac bine!
– Pe Dragu îl cunosc de când eram antrenor la Pandurii Târgu Jiu. Dragu, Cioiu și Paraschiv erau copii în acea echipă a mea. Știu potențialul lui Dragu și de aceea îl joc pe acest post. Nu e o noutate pentru mine. Dican este un jucător cu mult, mult creier. E căpitan la 21 de ani și mâine dacă îl pun să joace din nou fundaș central, o va face la fel de bine ca și pe acest post pe care îl joc, cel de mijlocaș. Mă interesează ca jucătorii care vin să fie tineri, pentru a crește în valoare.
– Mai așteptați întăriri?
– Am vorbit cu domnul Valeriu Iftime și mi-a spus că urmează discuții în perioada următoare în special cu Hervin Onghenda, dar nu știu dacă se va realiza acest transfer. Sunt la stadiu de discuții.
– După cantonamentul din Antalya, domnul Valeriu Iftime a făcut o promisiune fanilor, că nu mai vinde niciun jucător până în vară. Cum l-ați convins pe finanțator să nu mai vândă până în vară jucători?
– Gândul domnului Valeriu Iftime este la această echipă. Pentru că a fost într-o situație când am văzut o dezamăgire și o supărare sufletească. Și mă refer în special la umilințele din toamnă cu 7-0 și 8-0 cu Sepsi și Farul. Se punea problema chiar să iasă și din fotbal. În cantonamentul din Antalya a venit cineva să întrebe de Sebastian Mailat. În momentul respectiv am avut o discuție cu domnul Valeriu. I-am spus că acest băiat este unul dintre cei mai buni fotbaliști din România. Are viteză, calitate tehnică deosebită. Mailat are potențial foarte mare, e dornic să ajungă mare, acum trebuie să demonstreze. Tot timpul cu bună dispoziție, zâmbitor, la antrenamente serios, când pierdea era supărat. Lucruri care-ți dau speranță că va ajunge cel mai bun fotbalist din România. După ce i-am spus asta, a zis că până la vara nu va pleca nimeni.
– Ne mai gândim la play-off?
– Clar, în sufletul meu, îmi doresc să le batem pe toate. Pentru mine contează să fiu concentrat, focusat. Dacă eu nu sunt focusat de exemplu nu pot transmite nici jucătorilor energie. Așa cum am spus și în deschiderea discuției, meciul cu Petrolul este important, este un meci care vine după rezultate nefavorabile. Chiar dacă nu au o stare foarte bună, entuziasm sau dorință foarte mare, poate relaxarea lor îi va face să câștige jocul. Cum pot câștiga adversarii jocul? Dacă ne găsesc relaxați. Este cel mai important joc, pentru că noi, câștigând acum, facem 30 de puncte exact ca Petrolul. Să vedem Sepsi, ei au 32 de puncte. Clar gândul nostru este sus. Nu putem ajunge sus dacă nu trecem prima treaptă. De asta acum este foarte important. În general, când vii după două victorii, când îți crește entuziasmul, dispare puțin preocuparea. Acum e foarte greu și pentru mine să-i fac să înțeleagă că nu sunt doar vorbe, că nu câștigăm de două ori și gata. Important este să nu ne dispară preocuparea, dacă avem asta, avem tot ce ne trebuie. Important iarăși este ca eu să vin cu un lucru mai bun decât cealaltă echipă, eu cam știu ce vrea antrenorul de la FC Argeș. O altă preocupare de a mea este că la meciul cu Petrolul vor lipsi Țigănașu și Ivanov, doi jucători importanți. La meciul cu FC Argeș au jucat excepțional, fără greșeală.
– Ați făcut parte dintr-o generație foarte bună a fotbalului românesc. 19 selecții la națională, câteva sezoane la Șahtior Donețk. Cum s-a făcut transferul la Șahtior Donețk?
– Mereu le spun și jucătorilor să joace meciuri amicale, pentru că vine cineva în tribună și zice: Cine e băiatul cu numărul 5? Dau un exemplu. Și respectivul te urmărește pe tot parcursul meciului. Eu n-am avut șansa, să zic, la un meci amical. Am avut mai mare șansă la un meci cu echipa națională în Danemarca. La acel meci, patronul clubului Șahtior Donețk a fost prezent în tribună. Și a văzut un băiat, pe mine. Jucam fundaș dreapta la echipa națională. Aveam 26 de ani. Au început apoi să mă caute. La un moment dat s-a întâmplat să joace Dinamo cu Șahtior Donețk și i-am bătut. Apoi au venit conducătorii clubului și mi-au spus că au ofertă pentru mine și dacă vreau transferul. Am acceptat și am rămas acolo.
– Ați jucat ani buni la Craiova și Dinamo. Care este echipa cu care țineți, Craiova sau Dinamo?
– În acest moment, toate echipele sunt adversarele mele. Nu am o preferință pentru vreo echipă. Șapte ani am jucat la Craiova și doar doi ani la Dinamo. Apoi am plecat în străinătate, iar când m-am întors am stat jumătate de an la Dinamo și cariera am încheiat-o cu această echipă de fotbalist. Apoi am luat-o cu antrenatul și viața m-a dus să antrenez echipa Dinamo, care la momentul respectiv era într-o situație delicată, pe locul 13. Pe mine m-a contactat patronul clubului Ionuț Negoiță, care m-a întrebat dacă pot să preiau Dinamo. Am fost de acord pentru că fac ceea ce-mi place. Am urcat cu acea echipă până pe loc de Europe League, iar apoi echipa a intrat în insolvență și s-a spulberat visul meu, fără să fi știut că eram la un pas de a intra în insolvență. Îmi făceam gânduri că vom juca în Europa, că mă voi bate cu antrenorii mari. O perioadă foarte lungă de timp am petrecut-o la Craiova, apoi ca și antrenor o perioadă foarte lungă de timp am petrecut-o la Iași, doi ani. Ca să fii antrenor la Dinamo un an și patru luni este o performanță, pentru că e o situație cu multă presiune. Îmi place continuitatea, să iau lucrurile de la zero și să le fac să meargă. Am fost bucuros în perioada respectivă, apoi am plecat cu un gust amar. După ce am plecat de la Universitatea Craiova, după șapte ani, Dinamo era văzută mult mai bine. Acolo am început să merg mai des la echipa națională și toate aceste lucruri m-au ajutat pentru un transfer în străinătate.
– Ca jucător este ceva ce v-ați fi dorit mai mult?
– Mi-aș fi dorit să fiu mult mai atent cu viața de fotbalist. Au fost multe momente în care tratam lucrurile superficial și poate și fotbalul m-a pedepsit de m-am lăsat la 32 de ani. Doar să fi fost mult mai atent și preocupat, ceea ce le cer și jucătorilor, nu doar la antrenament, ci și în viață de după să fie conectați, focusați, pentru că fotbalul îți dă cât îi dai tu, iar mie mi-a dat exact cât i-am dat, puteam mult mai mult.
– Ca jucător, care ar fi meciul dumneavoastră de referință, care v-a rămas la inimă?
– Nu știu dacă mi-a rămas la inimă cu bucurie, dar știu că meciul cu Danemarca a fost o dezamăgire totală, dar în același timp pot spune că a fost o bucurie, că am putut juca de la egal la egal, chiar dominând echipa Danemarcei pe teren propriu. Acesta ar fi un meci care mie mi-a rămas întipărit în minte. Nu neapărat că am pierdut, dar datorită evoluției pe care am avut-o atunci.
– Sunteţi un antrenor vulcanic. Cum aţi caracteriza relația pe care o aveţi cu arbitrii?
– Am avut reacții dure în urma unor faze din timpul jocului, pe care le consideram deranjante pentru echipă. După un timp, am stat și am analizat, pentru că este important să-ți faci autocritica, și am zis: pentru ce toate aceste lucruri?! Atâta timp cât oamenii au mai greșit, eu le scoteam în evidență greșelile. Am avut o comunicare cu mine însumi și m-am schimbat enorm de la un timp, chiar nu am avut probleme cu arbitrajul, am considerat că oamenii iau decizii pe care le cred de cuviință la momentul respectiv, fără a fi rău voitori. De aceea în ultima perioadă nu am vociferat, nu am avut discuții cu arbitrii, nu am luat cartonașe galbene. Chiar pot să mă felicit că am putut să mă schimb, fără ca cineva anume să-mi impună acest lucru.
– Ca antrenor ce v-aţi dori de la această profesie?
– Să câștig un trofeu. Asta este dorința cea mai mare și cred că se poate realiza atâta timp cât ai tot ceea ce-ți trebuie. Mă refer din punct de vedere financiar, ai oameni care asigură liniște financiară, jucători care vezi că își doresc, tu, ca și persoană, ești preocupat, staff-ul pe care-l ai sub conducere la fel, există preocupare, atenție și dorință, atunci gândul meu este să câștigăm un trofeu.
– Este vreun club pe care ați vrea să-l antrenați în viitor?
– Nu, în general sunt omul care oriunde merge încearcă să fie util oamenilor de acolo. Și atunci am toate premizele ca să nu conteze numele clubului, ci oamenii care „sfințesc” locul respectiv. Pot spune că aici la Botoșani am simțit acea căldură de care aveam nevoie, acea căldură, acea implicare a oamenilor. Am găsit oameni deschiși.
– Simțiți că FC Botoșani este un mediu propice pentru a bifa o bornă importantă pentru cariera de antrenor? Simțiţi că se pliază pe ceea ce așteptați de la o echipă?
– Numele sau clubul este format din oameni. Atâta timp cât oamenii îi simt apropiați de mine, când eu simt energie pozitive, eu dau totul. Că vor mai fi și momente mai puțin plăcute…Este un club în care am găsit, și nu zic doar de complezență, am găsit o energie pozitivă, atunci când am intrat pe poartă oamenii erau săritori. Aici am găsit căldură. Am găsit un om (n.r., Valeriu Iftime) care oferă liniște financiară jucătorilor, care în momentele delicate are un discurs încurajator. Nu văd de ce nu aș reuși la această echipă. Vreau lucruri mult mai mari pentru echipă. De ce o echipă, care e mică pe hârtie, să nu câștige campionatul? Cu ce sunt alte echipe mai bune, dacă tu ai tot ce-ți trebuie. Ai teren de antrenament, condiție de financiară bună, jucători dornici, oameni preocupați, oameni care te iubesc, te susțin, juniori care pot să crească. Pun niște țeluri în care cred. (…) Fotbalul este făcut pentru oameni. Oamenii vor să vadă jucători care aleargă, șuturi, ocazii, nu să vadă că suntem tehnici. Repet încă o dată, meciul cu Petrolul este cel mai important.
– Publicul botoșănean cum vi se pare?
– Publicul mă ajută enorm. Pentru că jucătorii în anumite momente din timpul jocului trec prin situații delicate. După un efort mare, jucătorii poate nu iau o decizie bună, și atunci este important ca oamenii să-i sprijine, ceea ce am simțit aici la Botoșani este un public care este aproape de această echipă. Și nu sunt doar vorbe, este o realitate. Este mare nevoie de public pentru că, până la urmă, când câștigăm, câștigăm datorită lor și toate victoriile sunt și pentru ei. Mi-e drag ca atunci când merg pe stradă, să văd că oamenii sunt entuziasmați, sunt încrezători, când aduc cuvinte de laudă. Mai mult decât atât, acest lucru ne obligă să mergem pe aceeași linie.
