Adrian Panaete, profesor de informatică la Colegiul Naţional “A.T. Laurian” are un cuvânt important de spus în organizarea competiţiilor naţionale şi internaţionale de informatică.
Reporter: – Municipiul Dorohoi găzduieşte în aceste zile Balcaniada de Informatică pentru Juniori.
Adrian Panaete: – Da. În anul 2019, municipiul Dorohoi a găzduit ultima tabără de pregătire a lotului naţional de olimpici informaticieni. Gazdele au propus ca Dorohoiul să organizeze chiar şi o competiţie internaţională. În acest an, ţările care trebuiau să organizeze, Slovenia şi Albania, au transmis că nu reuşesc să susţină financiar competiţia. Aşa s-a ajuns la Dorohoi. E o combinaţie între dorinţa României şi voinţa celor din Dorohoi să găzduiască o competiţie internaţională. Organizator va fi Liceul „Regina Maria” Dorohoi, care dispune de calculatoare suficiente pentru probele de concurs.
– Dumneavoastră sunteţi implicat în organizare?
– Voi fi preşedintele Balcaniadei 2022.
– Aţi mai deţinut această funcţie?
– Am fost preşedinte de comisie ştiinţifică la Olimpiada Central Europeană de la Piatra Neamţ, şi anul trecut, la ediţia online, preşedinte pentru Olimpiada Europeană de Juniori. În rest, am mai fost membru în comisii pe la vreo trei balcaniade, la cam tot ce s-a organizat în România, plus la cea care s-a ţinut în Republica Moldova.
– Câţi participanţi vor fi la Dorohoi?
– Este vorba despre 12 ţări implicate în concurs, din care două vor participa online. Avem ţări invitate, Ucraina şi Azerbaidjan, care nu sunt ţări membre, dar care vor participa.
– Sunt elevi români participanţi la balcaniada de la Dorohoi?
– Da, avem două echipe.
– Sunt şi botoşăneni?
– Nu, anul acesta nu au fost în lotul naţional elevi din Botoşani. Accesul în lotul naţional e destul de greu. Am avut elevi în lotul naţional, cum ar fi Cezar Trişcă Vicol, care a obţinut şi o medalie la o competiţie internaţională. Acum Cezar Trişcă Vicol va fi deputy liderul echipei României pentru această balcaniadă, deci va participa un botoşănean, un fost olimpic, acum student la Oxford. Nu pot să nu menţionez aici un nume foarte important pentru ceea ce se întâmplă la Dorohoi – Simion Petru Opriţa, profesor la Liceul “Regina Maria” Dorohoi. El este la echipa noastră la nivel naţional coordonatorul comisiei tehnice şi va fi coordonatorul comisiei tehnice şi la Balcaniadă, dar nu de asta vorbesc, ci de felul în care el s-a ocupat de organizare. El a pregătit totul, împreună cu oamenii din Dorohoi. Deschiderea Balcaniadei va fi avea loc pe 30 august, la ora 10:00, în Sala Teatrului din Dorohoi. Balcaniada este organizată de Ministerul Educaţiei, Societatea pentru Excelenţă şi Performanţă în Informatică (SEPI), Primăria Dorohoi, Liceul “Regina Maria”. Este prima competiţie internaţională de informatică organizată în judeţul Botoşani.
– Am văzut că, în acest an, olimpicii români au fost la înălţime în competiţiile internaţionale.
– Este vorba despre un număr de competiţii, unele s-au desfăşurat, altele urmează. Cele care s-au desfăşurat sunt Olimpiada de Informatică a Ţărilor din Europa Centrală (CEOI) de la Varazdin – Croaţia. Am fost reprezentaţi de patru elevi, care au obţinut o medalie de aur şi trei de argint, un locul unu absolut şi primul loc pe ţări, la punctaj cumulat. Apoi a fost Olimpiada Internaţională în Indonezia. Aceiaşi patru elevi au reprezentat România şi au obţinut o medalie de aur, două de argint şi una de bronz. Noi, cu cele patru medalii, am urcat în clasamentul total pe medalii din toate timpurile. Noi avem 123 de medalii, Polonia are tot 123 şi înaintea noastră e China. Acest rezultat spune foarte mult despre nivelul nostru. Atunci când numeri câte medalii a luat în total o ţară şi vezi România pe locul doi, alături de Polonia, lăsând în spate SUA, Japonia, Coreea de Sud, Rusia, Ucraina, e lucru mare. E fantastic. Este rezultatul anilor, dar acum trebuie să amintesc un pic şi de rolul SEPI în ceea ce se întâmplă aici. La ultimele două ediţii, participarea României s-a datorat exclusiv SEPI. A fost acea decizie de suspendare a competiţiilor şcolare, ori noi atunci ne-am organizat şi am reuşit în cei doi ani de pandemie, doar prin resursele noastre, să facem competiţie internă, să selectăm echipe pentru internaţionale şi să le ajutăm să participe. Doi ani de neparticipare însemnau opt medalii, ori acele opt medalii înseamnă enorm în acel clasament mondial. Dacă ne raportăm la valoarea medaliilor, suntem pe locul şase în lume.
– Din 2011 sunteţi implicat în organizarea acestor competiţii, deci aveţi un merit şi în obţinerea acestor rezultate.
– 2011 a fost un an special pentru mine. Primul an în care am accesat cam toate chestiunile la informatică. După aceea a devenit o obişnuinţă. Esenţa este echipa de la comisia ştiinţifică formată din profesori, studenţi, foşti olimpici, care practic duc greul. Acolo cred că e un pic din secretul valorii informaticii româneşti. Pe lângă antrenori extraordinar de buni, avem şi acest mecanism de selecţie foarte bine pus la punct, cu oameni foarte buni, profesionişti adevăraţi. E vorba de colegi profesori, dar aş lăuda foarte mult studenţii, foşti olimpici, faptul că ei vin şi fac voluntariat. La Dorohoi o să avem oameni care au fost olimpici internaţionali, care, deşi au un statut material şi profesional la cele mai înalte standarde, vin şi fac voluntariat.
– Este extraordinar că aţi ştiut să-i ţineţi aproape.
– Da, de fiecare dată când o generaţie termină, ne adresăm celor din lotul naţional şi medaliaţilor la Olimpiada Internaţională cu mesajul «Aţi fost ajutaţi, încercaţi să ajutaţi şi voi mai departe» şi lucrul ăsta chiar se întâmplă. Copiii ajung în faţa unor nume care pentru ei erau legende la un moment dat. Este şi un factor de motivare. Nume celebre, mari performeri ai informaticii vin la comisii şi discută cu copiii. E ca şi cum s-ar antrena la gimnastică o fetiţă şi ar veni Nadia Comăneci. Cam la modul ăsta cred eu că merg bine lucrurile în informatică. Eu am fost unul dintre cei care au militat pentru ca studenţii, foştii olimpici să aibă drepturi depline în aceste comisii. Ştiu că în momentul în care s-a emis metodologia de organizare a olimpiadelor şi concursurilor, la intervenţia informaticii şi cumva plecând de la sugestia mea şi a altor colegi din informatică, comisiile au fost formate din profesori, inspectori, studenţi foşti olimpici, specialişti în domeniu. Resursa pe care o aduc specialiştii şi foştii olimpici este foarte importantă. Totodată, trebuie să spun că încadrarea competiţiilor pe o metodologie cadru e greşită. Mie mi s-a întâmplat, la olimpiada de informatică, şi e absolut comic, ca oameni din specialitate, de foarte sus, să întrebe unde ducem tezele. Am răspuns «păi aduceţi nişte camioane să luăm calculatoarele şi să le ducem de la Botoşani la Iaşi». Au venit la o olimpiadă oameni neavizaţi, dar ajunşi în funcţii, nu înţeleg cum, să pună întrebări de genul „unde ducem tezele la informatică”, deşi olimpiada se dă pe calculator. Cam aici suntem. Dacă nu suntem atenţi cine ne coordonează, e grav.
– Dacă aţi fi ministrul Educaţiei, ce măsuri aţi lua pentru a schimba lucrurile în bine? Mai ales acum, când sunt în dezbatere modificări la legea educaţiei.
– S-ar putea să-mi atrag ura celor care vor citi ceea ce spun eu acum sau s-ar putea să mi se spună că sunt nostalgic comunist şi nu sunt, dar ceea ce aş face eu ar fi să dau înapoi până în anul 1990 şi să încep de acolo, pentru că sunt foarte multe lucruri care s-au schimbat în timp şi foarte multe dintre aceste schimbări au fost în rău. De exemplu, felul în care s-a intervenit asupra programei. Eu nu neg că acea programă era prea încărcată, dar a simplifica programa la matematică, nu înseamnă să iei un capitol de undeva de la mijloc şi să-l scoţi pur şi simplu, rupând coerenţa. Aceeaşi situaţie la fizică – această disciplină a fost practic neutralizată, cu scăderea numărului de ore, cu modificarea programei, cu scoaterea fizicii din examenele naţionale. Despre informatică nici nu mai vorbesc. În momentul de faţă, fără ca cineva din domeniu să poată avea vreo reacţie, informatica la nivel de clasa a IX-a, se face cu o oră pe săptămână. Bine, lumea o să zică «ce vorbeşti, că au şi TIC», dar TIC-ul nu e informatică, este birotică. Pe informatică, programare se face o oră, la profilul matematică informatică. Aici e problema mare. Să ne gândim, de unde a crescut această şcoală de informatică, de la anii ´90 când informatica avea pe anumite clase până la opt ore pe săptămână. Bun, eu nu zic să fie opt ore pe săptămână, dar un profil matematică informatică, la clasa a IX-a, cu o singură oră pe săptămână şi fără oră de laborator? Aşa se face informatică în România, în momentul de faţă. Normal că undeva s-a greşit pe traseul ăsta. Eu nu neg, poate să fie în momentul de faţă cea mai bună lege pe care am avut-o vreodată. Am citit din ea, nu e cazul, dar zic, bun, din toate lucrurile bune pe care le-am avut, temelia de la care am plecat şi care a fost surpată de la o legislatură la alta şi la care nu se uită absolut nimeni, adică ne trezim la un moment dat «că, uite, ce era pe vremea noastră». Toată lumea spune «păi pe vremea noastră»> păi da, pe vremea noastră chiar erau nişte lucruri extraordinar de bune. Când am început eu învăţământul, în 1990, erau lucruri bune care s-au stricat în timp. M-aş întoarce până în anul 1990 să văd care au fost greşelile şi să le repar. S-au făcut greşeli uriaşe, s-a ajuns cu un sistem de învăţământ în care toată lumea reclamă programe dificile, dar de programe incoerente nu spune nimeni. Copiii înţeleg şi mai puţin din acea programă simplificată, decât din programa aia grea. E ca şi cum ei nu ar fi auzit de zahăr, dar le spunem să facă o cafea dulce. Toată lumea vrea să facă reformă. Bun. Întrebarea este ce reformezi? Reformezi ceva deja stricat şi mai adaugi ceva, cârpeşti undeva nişte lucruri? Nu cred că asta e ideea.
– Vom vedea care va fi forma finală a legii educaţiei.
– Prezenţa unor anumite materii la Bacalaureat a avut rolul ei. Era importantă proba de informatică la profilul informatic. Cuvântul ăsta informatică e de brand, de marketing. Eu aş putea să iau clasele de la colegiul meu şi să le numesc matematică – geografie, matematică – istorie etc., pentru că unele discipline au mai multe ore pe săptămână decât informatica. Sunt materii care au mai mult de o oră pe săptămână şi atunci de ce nu am numi profilul matematică şi încă ceva, de ce să-l numim matematică-informatică? Pentru că sună bine şi copiii vin că aud de informatică şi apoi îşi pun mâinile în cap? Iată ce informatică facem noi, o dată pe săptămână şi aia la tablă. Cum să faci informatică la tablă? Probabil că o să analizăm situaţia asta la nivel de SEPI şi o să avem şi noi o reacţie legată de informatică.
