Liviu Ștefan, directorul provizoriu al operatorului de apă, susţine că problemele sunt fără precedent, iar remedierea lor înseamnă o strategie pe mai mulţi ani.
Reporter: – Domnule Liviu Ștefan, ați revenit la Nova Apaserv după aproape opt ani. Care este situația actuală a operatorului de apă?
Liviu Ştefan: – Mi-aș fi dorit să găsesc societatea într-o situație mai bună. Oricum, știam că situația nu este bună, mare parte din informații obținându-le din presă. Ulterior am mai cules o serie de informații, dar nu mă așteptam să fie atât de complicată.
– Complicată de ce?
– Când am plecat, în primăvara lui 2013, închideam atunci primul proiect mare al Nova Apaserv, proiectul ISPA, de vreo 42 de milioane de euro, reabilitasem o serie de obiective strategice. Se semnase și contractul de finanțare pe POS MEDIU, iar premisele erau foarte bune, pentru că urmau investiții.
– Și acum?
– Acum aveam datorii de aproape 10 milioane de lei, cu furnizorul de energie pe primul loc, detașat, peste patru milioane de lei, și restul împărțiți pe diverse tipuri de prestatori de servicii. Situația nu este grea, este foarte grea, pentru că sunt datorii vechi, sunt somații, toată ziua sunt eșalonări, etc.
– Datorii vechi? În ce sens?
– De şase-şapte luni, dar suntem somați, suntem notificați permanent să le plătim. Suntem copleșiți de eșalonări la plată și ca urmare este complicat să îți asiguri activitatea curentă. pentru că mulți nu mai livrează diverse servicii sau bunuri, pentru că avem datorii.
– Este afectată și calitatea serviciilor prestate de Nova Apaserv?
– Eu zic că acea condiție numărul 1, de asigurare a apei potabile, de colectare a apelor uzate și de epurare este menținută la un standard corect. Se fac, însă, anumite eforturi, având în vedere situația financiară. E adevărat că, uneori, prezența noastră la intervenții, fie că este vorba de rețele de apă sau de canal, poate fi îmbunătățită. Asta pentru că în prezent personalul pe care îl avem noi la intervenții este foarte îmbătrânit, poate și insuficient ca număr, dar și foarte prost plătit, pentru că ei primesc salariul minim pe economie, fără alte sporuri, doar cel de vechime. Ei manifestă chiar o anumită presiune asupra noastră de a face un efort pentru a le îmbunătăți cât de cât condiția.
– Și aveți vreo strategie de redresare?
– La ultima ședință a Consiliului de Administrație am venit cu un plan de măsuri pe termen scurt, pentru a depăși momentul actual creat de datorii, de lipsa cash-flow-ului. Planul se bazează pe creșterea veniturilor societății prin absolut orice mijloc, în sensul de a ne recupera producția și să o facturăm. Pentru că nivelul de venituri este foarte mic comparativ cu cerințele unui serviciu de o asemenea anvergură. De acest lucru sunt legate și viitoarele investiții, majoritatea necesitând cofinanțare. Prin urmare, am încercat să întărim controlul de citire a apometrelor, a periodicității acțiunilor de citire, a neregulilor în ce privește recuperarea producției și de facturare a apei pe care noi o livrăm în sisteme, prin controale, prin verificări neanunțate.
– Și sunt rezultate?
– Controalele la beneficiari, pentru depistarea eventualelor fraude sau nereguli, nu pot aduce rezultate spectaculoase în timp scurt. Pe termen foarte scurt urmărim obținerea unui credit. Împreună cu Consiliul Județean, CA, suntem în discuții avansate cu bănci și EximBank pentru garantare, și cu alte două pentru creditare.
– CJ nu poate să vă asigure niște fonduri, pentru că până la urmă CJ se laudă cu tot felul de investiții?
– CJ a mai asigurat diverse fonduri prin capitalizare. În acest moment prioritar am căzut de acord pentru identificarea unei posibilități de creditare, urmând ca anul viitor, în funcție de rezultatele privind obținerea unui credit, să vedem dacă există o altă variantă. Momentan, ei ne-au ajutat cu altele. Noi avem creditul BERD, care presupune două rate anuale, la care ei ne-au ajutat.
– Cum a ajuns operatorul de apă într-o asemenea situație dificilă?
– Cred că exista o anumită relaxare sau superficialitate în activitatea de recuperarea a producției noastre, adică de facturare a apei tratate.
– Adică în încasarea facturilor?
– Nu, pentru că ceea ce se facturează se încasează într-o mare măsură. Este drept, ne-a încurcat și pandemia, pentru că anul trecut nu am mai avut cum să facem debranșări pentru a-i determina pe răi platnici să plătească. Problema se pune la diferențele dintre apa tratată și apa pe care o vindem efectiv. Vorbim aici și de o posibilă neglijență din partea unor persoane care nu își fac pe deplin datoria. Nu toți. Sunt probleme care vin din trecut și probabil nu s-au luat niciodată măsuri radicale. Acum încercăm să readucem la normalitate o activitate care ne asigură veniturile.
– Circulă informații că în municipiul Botoșani s-ar încerca semnarea unor contracte cu asociațiile de proprietari pentru ca banii să fie încasați prin intermediul acestora. Cine a venit cu propunerea și de ce ?
– Probabil suntem unicat în România privind modul de contractare. Toți operatorii au contracte cu asociațiile. E mult mai simplu de gestionat. Una e să ai un contract cu un singur client și altceva e să ai contracte cu sute de beneficiari. Asociațiile își fac propriul regulament pentru a gestiona situația
– Un bun platnic ar putea avea de suferit din nou din cauza unui datornic…
– Este foarte adevărat, și de aceea eu nu sunt foarte încrezător în demersul acesta, pentru că e puțin probabil ca acum asociațiile să revină la un sistem care eu, personal, nu văd de ce l-ar accepta. Dar noi încercăm în ideea că trebuie încercată și metoda aceasta ca soluție de contractare.
– Pentru Nova Apaserv ar fi mult mai ușor – un singur contor la 20-40 de apartamente…
– Apropo, trăim în secolul XXI, tehnologia a avansat și mulți operatori de apă, în special cei puternici, au sisteme noi de contorizare – se face citire radio, se elimină eroarea umană, se eficientizează, pentru că citirea se face foarte rapid. Imaginați-vă la noi un cititor care are în obligații o zonă rurală. Trebuie să meargă nu știu câți kilometri pe jos, să ridice nu știu câte capace de cămine de apometru…Suntem un pic în urma vremurilor și de aceea pentru noi este foarte important să beneficiem de noi investiții prin care să ne rezolvăm problemele în zona aglomerărilor urbane, Botoșani și Dorohoi, care sunt de fapt motorul companiei.
– Ce faceți cu datoriile?
– Spuneam de datorii de 10 milioane de lei – acestea au fost generate în mare măsură de cei 7,2 milioane de lei pe care a trebuit să-i plătim către Aquaterm în urma unei sentințe definitive a Curții de arbitraj. Situația a fost dură pentru că s-a pus poprire pe conturi, moment din care nu s-au mai putut plăti ceilalți furnizori. Între timp, suma a fost achitată, dar amânarea celorlalte plăți a generat penalități în cascadă.
– Legat de cele 7 milioane de lei, ați încercat să aflați măcar cine a greșit?
– Pe acest subiect îmi este greu să fac o evaluare, pentru că e un subiect sensibil. Eu am fost numit provizoriu, din luna iunie. Poate să fie sau să nu fie o eroare umană undeva, anterior, dar mă abțin în momentul acesta de la comentarii.
– Va răspunde cineva pentru asta?
– Sunt niște întrebări, căutăm niște răspunsuri. Oficial, nu aș putea să vă confirm că este o anchetă, pentru că eu nu am participat la aceste verificări. Intern, prin Consiliul de Administrație știu că s-au mai cerut date, s-au verificat mai multe corespondențe de la momentul respectiv. Lucrurile nu sunt așa simple pentru că, să o recunoaștem cu toții, nici Nova Apaserv nu mergea perfect înainte, dar era un echilibru.
– Problemele nu se opresc aici, pentru că vara aceasta a fost și protestul celor de la Flămânzi.
– În pofida celor două proiecte mari derulate de Nova Apaserv, respectiv ISPA și POS MEDIU, noi operăm în prezent pe o infrastructură majoritar foarte veche. Și mă refer aici la aducțiuni, la conductele de transport spre localități. Sunt aceleași, dimensionate acum 40 de ani. Pe traseul Botoșani-Flămânzi au apărut între timp alte sisteme noi, mai mici. Practic, UAT-urile, pe diverse surse de finanțare, și-au dezvoltat sisteme de alimentare cu apă și toată lumea s-a cuplat la aceeași conductă. Era de așteptat ca, la un moment dat, Flămânziul, ca ultim beneficiar pe acest traseu, să aibă de suferit, deși inițial conducta a fost doar pentru ei.
– Care ar fi soluția?
– Vestea bună e că această conductă este prinsă în cadrul ultimei investiții la care lucrăm și urmează a fi depusă în cadrul Programului Investițional Infrastructura Mare, pe acel POIM. Vestea mai puțin bună este că lucrurile nu se pot schimba de pe o zi pe alta. Va dura câțiva ani până se va construi noua conductă, dacă nu apare o altă soluție.
– Deci când s-ar putea rezolva problema?
– Eu știu, în următorii doi-trei ani. Probabil trei ani.
– Până atunci oamenii ar urma să primească apă cu porția. Ce faceți concret pentru acești oameni?
– Am început o inventariere a tuturor consumatorilor pe traseu. Conducta traversează și zone agricole, și zone locuite, iar nivelul încasărilor pe acest traseu este foarte mic comparativ cu ceea ce pompăm în conductă. Altfel spus, avem probleme la Flămânzi, dar veniturile pe acel traseu nu au crescut, deși consumul există. În urma acestor controale, care sperăm noi că vor da rezultate, vom asigura confortul minim și pentru Flămânzi. Repet, dacă nu apare o soluție de urgență privind finanțarea acestei aducțiuni.
– Ce frânează dezvoltarea operatorului de apă, pentru că în alte județe companiile de apă înregistrează profit?
– Sunt mai multe aspecte. Dacă vreți, până și ajustarea tarifelor cu o oarecare întârziere generează pierderi. Furnizorii noștri își ajustează permanent prețurile în funcție de evoluțiile de pe piață, dar tarifele noastre pot fi actualizate numai după documentații bine justificate la Consiliul Concurenței și Consiliul Județean, care necesită o anumită procedură și timp. Ca să înțelegeți – factura pe luna iulie de la furnizorul de electricitate va crește cu 23%. Nu doar pentru noi, ci pentru toți agenții economici. Urmează să primim acum facturile pe iulie, dar noi plăteam până undeva la 700.000 – 800.000 de lei lunar, dar acum ne vom apropia de un milion de lei, în condițiile în care veniturile noastre lunare sunt undeva la 4,5 milioane de lei. Lucrăm deja la documentație pentru actualizarea tarifelor, dar până la aprobarea acestora noi va trebui să funcționăm cumva în pierdere.
– Nu vă gândiți și la măsuri de reducere a unor costuri, așa încât să nu vă afecteze foarte mult?
– Dacă vorbim de reducerea costurilor, trebuie să vorbim de investiții. La noi, echipamentele noastre mari consumatoare de energie valorează enorm – zeci și sute de mii de euro. Este complicat să ne gândim în termen scurt, pentru că această creștere a tarifului energiei electrice nu are precedent în istorie.
– Cei de la Investiții nu trebuiau să se gândească mai din timp la înlocuirea lor?
– Noi operăm în prezent în 31 de UAT-uri din 80. Există acel așa-zis masterplan, care tot timpul a fost actualizat, în funcție de ultimele investiții. Iar cel mai important obiectiv este acest proiect prin POIM la care lucrăm în prezent și sperăm să-l depunem până la sfârșitul lunii septembrie, care prevede trei aducțiuni – Bucecea – Cătămărăști, Cătămărăști – Flămânzi și Cătămărăști – zona Răchiți. Asta pentru că și municipiul Botoșani are o problemă majoră, întrucât conductele de transport apă brută și apă tratată sunt foarte vechi și sunt zone în care conducta este ținută doar de pământ. Întreg sistemul de alimentare cu apă din județ se bazează pe două conducte vechi de peste 40 de ani. Implementarea proiectului va dura însă câțiva ani. Chiar dacă nu reușim să terminăm până în 2023, când se închide POIM, am putea transfera lucrările rămase pe programul de Dezvoltare Durabilă, care este până în 2027.
– Pe municipiul Botoșani, care ar fi soluția?
– În momentul de față trebuie să avem grijă să exploatăm fără șocuri, fără erori. Trebuie să spunem că orașul a mai beneficiat de o serie de lucrări. S-au schimbat vreo 70 de kilometri de conducte prin POIM, alți vreo 30 de kilometri prin POS Mediu. Se vorbea la un moment dat că orașul ar avea o rețea de 300 de kilometri de conducte, din care s-au înlocuit doar circa o sută. Vă dați seama, mai bine de jumătate de rețea e tot cea de acum peste 30 de ani, însă nu este nicăieri cineva care să asigure bani fără număr. Ca să înțelegeți – pe acest ultim proiect vorbim de o sumă de 230 de milioane de euro, dar necesarul pe județ este triplu. Prin urmare, nu putem vorbi că în viitorul apropiat vom putea înlocui totul. Ce putem face noi este să reparăm acolo unde este foarte rău. Prin urmare, de avarii nu vom scăpa prea curând.
– Când vom scăpa de probleme?
– Calitatea apei este la standarde europene. Mai departe, o îmbunătățire a serviciilor de intervenții, o creștere a capacității noastre, o să mai dureze o vreme, pentru că totul depinde de refacerea noastră din punct de vedere economic, de momentul în care vom reuși să depășim acest blocaj financiar cu care ne confruntăm în prezent.
