Alin Alexuc, luptătorul botoşănean campion european la lupte greco-romane, susţine că în acest moment sportul trebuie să fie pe plan secund, iar sănătatea noastră şi a celor din jur să primeze.
Reporter: – Jocurile Olimpice de la Tokyo s-au amânat pentru anul viitor, urmând a se disputa în perioada 23 iulie-8 august 2021. E un lucru care te avantajează sau te dezavantajează?
Alin Alexuc: – Pot spune că pentru mine nu e un avantaj, pentru că încă nu sunt calificat pentru JO de la Tokyo. După titlul european câştigat la Roma, în acest an urma să particip la turneul de calificare pentru Tokyo. Aveam un moral foarte bun, eram pregătit să obţin calificarea, dar turneul care trebuia să se dispute în Ungaria s-a amânat din cauza pandemiei de coronavirus. Pentru cei care sunt deja calificaţi la Jocurile Olimpice, în schimb, poate fi un avantaj că s-a amânat Olimpiada pentru anul viitor, pentru că acum au mai mult timp pentru a se pregăti.
– Erai pe val cum se spune, având în vedere că recent ai câştigat aurul la Europene şi, aşa cum ai spus şi tu, aveai un moral bun. Cum e să fii campion european?
– Pentru acest lucru m-am pregătit, pentru asta am sacrificat zile, luni, ani din viaţă. Cu toate că a trecut puţin timp de când am câştigat titlul european, pot spune că s-au întâmplat multe lucruri pozitive în viaţa mea. Aveam două medalii de bronz, dar simţeam că lipseşte aurul şi iată că a venit şi cea mai strălucitoare medalie. E clar că acest aur european mă obligă mult, mă obligă să rămân la cel mai înalt nivel, dar e posibil să mă şi descătuşeze şi să fie urmat şi de alte rezultate mari de tot.
– La Europenele de la Roma din luna februarie ai arătat foarte multă siguranţă, încredere, şi ai arătat că eşti pregătit în primul rând din punct de vedere mental. Care a fost secretul? Putem spune că ai ajuns la maturitate sportivă deplină?
– La aceste Europene nu am avut parte de o tragere la sorţi foarte favorabilă. Am avut de înfruntat sportivi de mare valoare, medaliaţi la Europene, Mondiale, sportivi care vin din ţări unde luptele sunt pe primul plan, sunt sport naţional. Dacă poţi să zici „secret”, acesta a fost faptul că din start am spus că nu am nimic de pierdut. Mi-am făcut o strategie cu antrenorii şi am intrat pe saltea cu gândul doar la victorie şi nu la cine e în faţa mea, nu am ţinut cont de adversar. Poate aceasta a fost şi cheia succesului.
– Având în vedere forma pe care o aveai, crezi că ai fi reuşit să-ţi asiguri biletul pentru Tokyo la primul turneu de calificare, care ar fi trebuit să aibă loc în Ungaria?
– Cu siguranţă, am sperat la o calificare la turneul din Ungaria, fiind foarte pregătit, însă pandemia de coronavirus, care a lovit întreaga lume, ne-a stricat planurile.
– În această perioadă s-au întrerupt şi turneele de calificare. Ce şanse mai ai să obţii biletele la Tokyo?
– În acest moment trebuie să ne gândim la noi, la familiile noastre şi să ne rugăm să ieşim cât mai repede din această perioadă dificilă, prin care trece toată lumea. Cred că în acest moment sportul trebuie să fie pe plan secund, şi sănătatea noastră, a familiilor noastre şi a celor din jur să primeze. Cât despre şanse, cu toţii am întrerupt activitatea sportivă, iar când o vom relua o vom face, poate, de la acelaşi nivel.
– Cum reuşeşti să te menţii în formă în această perioadă? Cum te pregăteşti? Ţi-a fost greu să te adaptezi la noile reguli?
– Ca toţi sportivii, improvizez şi eu în această perioadă, mă adaptez din mers. Cei de la Federaţia Română de Lupte (FRL) m-au contactat şi mi-au trimis câteva echipamente, care îmi sunt necesare pentru a face exerciţii în casă. Mi-au trimis câteva elemente cu care încerc să mă menţin în formă, dar e greu pentru că nu fac antrenamentele specifice de lupte.
– Cum decurge în acest moment o zi obişnuită pentru tine? Cum îţi umpli timpul?
– Fac zilnic exerciţii fizice, iar în rest, ca toţi oamenii, citesc, mă uit la filme, vorbesc la telefon cu familia, lucruri normale, pe care cu siguranţă le fac toţi cei care sunt responsabili în această perioadă.
– Sincer, eşti speriat de ceea ce se întâmplă? Te protejezi, eşti precaut?
– Nu trebuie să ne panicăm. Suntem luptători, trebuie să trecem peste această pandemie, dar cel mai important este să respectam regulile pentru că doar aşa reuşim să stopăm această nebunie.
– Ţi-e dor de sală, de sport?
– Da, îmi este foarte dor de sală. Sunt obişnuit ca mare parte din timpul meu să o petrec în sala de lupte, antrenându-mă. Pentru mine sportul este un stil de viaţă!
– Într-un interviu anterior declarai că JO de la Tokyo sunt ţelul tău suprem şi că vrei să urci pe podiumul olimpic. Care e starea ta de spirit acum?
– Nu am suferit niciodată după înfrângeri. Normal că există păreri de rău, frustrări, dar reuşesc să trec foarte repede peste dezamăgiri, pentru că mă gândesc la următorul nivel, următorul pas pe care trebuie să-l fac. Starea de spirit a fost mereu pozitivă la mine.
– Care este cel mai frumos moment al carierei?
– Cel mai frumos moment al carierei rămâne câştigarea titlului European în „Arena Gladiatorilor” la Roma. A fost pentru prima dată când mi s-a cântat imnul la un turneu continental. E un sentiment unic, greu de descris, greu de imaginat înainte…cum va fi! Efectiv rămâi fără reacţie când eşti pe cea mai înaltă treaptă a podiumului şi începe să se audă imnul.
– Ce sacrificii eşti dispus sau trebuie să faci pentru o calificare olimpică?
– Sacrificii pentru sport fac de când am decis că vreau să fac sport de performanţă. Este drumul pe care l-am ales, calea pe care am urmat-o. Nu regret nimic şi lupt pentru a deveni cel mai bun.
– Este mai greu acum să ajungi la Tokyo, sau a fost mai greu la Londra, respectiv Rio?
– Vom vedea când va fi momentul. Eu am schimbat categoria, de la 98 de kilograme am trecut la 130 de kilograme şi se pare că mi-a mers bine până acum, dovadă că am cucerit o medalie de aur şi două de bronz la Europene şi sunt constant pe podium la competiţiile mari.
– Mai concurezi în campionatul Germaniei? Ce s-a întâmplat cu competiţia de acolo?
– Toate competiţiile sportive sunt anulate din cauza pandemiei de coronavirus şi în Germania. Acolo am foarte mulţi prieteni şi mă voi reîntoarce cu cea mai mare plăcere acolo, pentru a concura. Sezonul pentru mine în Germania începe în luna septembrie. Sper ca până atunci să se liniştească toată nebunia asta, să pot să mă lupt.
– În contextul actual al pandemiei, CS Dinamo a luat decizia de a reduce salariile, mulţi sportivi fiind trecuţi în şomaj tehnic. E şi cazul tău? Care e situaţia ta?
– Financiar vom suferi cu toţii, iar sportul nu e o excepţie. Important e ca această situaţie să dureze cât mai puţin.
– Cu puţin timp înainte de această criză ai fost în centrul atenţiei la derby-ul de fotbal Dinamo – FCSB, unde ai dat lovitura de începere. Cum a fost?
– A fost o experienţă frumoasă, am văzut 30.000 de suporteri înfierbântaţi şi dornici de a vedea un derby. Mă bucur că am avut această oportunitate şi că a câştigat Dinamo, pentru că eu sunt „câine”. Într-un fel poate le-am purtat noroc!
– Care club are un loc aparte în inima ta: CS Botoşani sau Dinamo?
– Ambele au loc suficient şi aparte în inima mea. Mă întorc cu mare plăcere la Botoşani şi merg acolo la sală să-mi aduc aminte de copilărie. Mă bucur să văd copii în sală, care vor să practice acest sport.
– Care antrenor ţi-a marcat cel mai mult cariera?
– Cred ca am avut de învăţat de la toţii antrenorii cu care am lucrat până acum. Am luat de la ei tot ce e mai bun, dar antrenorul de la CS Botoşani, Ion Asaftei, care m-a descoperit, m-a crescut, m-a îndrumat spre performanţă, are un loc aparte în inima mea.
