La doar 28 de ani, Andrei Beilic este cel mai tânăr director de instituţie publică din judeţ. Numirea sa ca şef la Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (ISCTR) a trenat câteva luni, din cauza luptelor politice dintre PSD şi ALDE. Ajuns în funcţie, Beilic susţine că a schimbat strategia de controale pe Drumurile Naţionale, dar şi că rezultatele nu se pot vedea peste noapte.
Reporter: – Sunteţi cel mai tânăr director de instituţie publică din judeţul Botoşani. Cum e să fii director la doar 28 de ani?
Andrei Beilic: – Complicat! E complicat, pentru că trebuie să gândeşti de zece ori înainte de a lua o decizie. Trebuie să pui totul în balanţă. Încerc, prin educaţia pe care am primit-o, să ţin cont de toate sfaturile, pentru că dezavantajul meu este că nu vin cu un bagaj de experienţă în spate. De aceea sunt foarte prudent în a lua decizii.
– Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (ISCTR) este o instituţie foarte grea.
– Da şi nu. Nu e foarte grea, pentru că nu angrenează un volum mare de persoane, suntem doar şase angajaţi pe tot judeţul. În schimb, e o treabă delicată în ce priveşte transporturile rutiere de persoane şi de marfă şi în special cele agabaritice. Pe acestea din urmă mă şi focusez.
– Numirea dumneavoastră în funcţie a întârziat foarte mult. Aţi primit vreo explicaţie?
– Nici nu am căutat. Nu a fost vreun ţel de al meu să fiu şef. Nu am primit nici o explicaţie.
– V-aţi simţit o victimă politică în războiul dintre PSD şi ALDE?
– Nu. Sunt mereu ocupat. Am de învăţat foarte multe lucruri şi nu am aplecat niciodată urechea la vorbe de genul ăsta sau la oameni de genul ăsta.
– V-a ajutat în carieră faptul că sunteţi membru PSD?
– Clar că am fost sprijinit de PSD Botoşani să ajung şef la ISCTR, dar până acum nu am avut niciun sprijin politic. Studiile mele, job-ul meu de la Secţia Drumuri Naţionale (SDN), care încă a rămas, eu nefiind definitiv la ISCTR, toate le-am obţinut prin munca mea. Numirea mea la ISCTR este doar o etapă a vieţii mele şi nu pot să spun că mă văd aici pe viitor.
– Ce anume v-a recomandat la şefia ISCTR?
– Nu am depins de X sau Y. Nu ştiu, poate că au văzut în mine o determinare în a face ceva. Eram şi încă sunt extrem de dezamăgit de cei care nu au grijă de infrastructura rutieră. S-au făcut investiţii, poate că nu atât multe pe cât ne dorim, pentru că niciodată banii nu sunt de ajuns, dar comparativ cu anii precedenţi s-au făcut investiţii foarte mari şi rămâneam cu un gust amar când vedeam maşini cu tonaje mult, mult peste limita legală şi care îşi bat joc de munca colegilor mei de la Drumurile Naţionale.
– Şi ce poate aduce nou Andrei Beilic în toată povestea aceasta?
– Ce am adus deja!
– Ce a adus?
– Am reuşit să fac, în sfârşit, o parcare, un loc de cântărire în judeţul Botoşani. Până acum, nu-mi aduc aminte să fi fost folosit cântarul ISCTR Botoşani, din cauza unei proceduri interne, una foarte anevoios de aplicat. Rolul meu a fost să manageriez situaţia şi să găsesc soluţii pentru a cântări maşinile de mare tonaj. Cu sprijinul celor de la SDN am reuşit să reconfigurăm geometric parcarea de la Baisa, care este corespunzătoare în vederea cântăririi atât a masei totale a autovehiculului, cât şi a celei pe axă. Degeaba încarc un camion şi văd că e în limita legală pe masa totală, dar dacă marfa nu este uniform distribuită.
– Ce facem cu celelalte drumuri, că traficul greu se face şi pe Rădăuţi-Dorohoi, Dorohoi-Botoşani, Săveni-Botoşani sau pe celebrul DN24C, Manoleasa-Rădăuţi Prut?
– Aşa este. Avem cântar acum, pentru că şi cu cântarul stăteam prost, în sensul că nu-l aveam în inventar la Botoşani. Urmează să mai amenajăm alte 10-15 locuri de cântărire în judeţ. Am în minte o hartă strategică în care aceste puncte pot fi amenajate. Sperăm să le facem cât mai repede.
– Predecesorii dumneavoastră se plângeau că dacă ieşeau în trafic cu cântarul prindeau o maşină şi după aceea toţi trăgeau pe dreapta.
– Aşa este. Nu vreau să-i contrazic în totalitate, dar eu am adoptat o altfel de tactică, cu mai multe echipaje şi într-adevăr reuşeam să opresc unu, doi, mergeam după al treilea şi îl luam după mine la locul de cântărire, după care „se lăsa liniştea”. Am făcut program atât dimineaţa, cât şi seara. Am avut zile în care s-a acţionat dimineaţa de la orele 8.00-9.00 şi până la orele 20.00-21.00 şi chiar a dat rezultate.
– ISCTR-ul are posibilitatea de a face controale şi la maşinile staţionate.
– Da, aşa este. Nu am întâlnit încă astfel de cazuri. Pe proprietarii maşinilor pe care le-am găsit staţionate fără şoferi sau care refuzau controlul îi identificam în baza numărului de înmatriculare şi le făceam vizite la sediul firmei. Eu zic că ar trebui să ne schimbăm un pic mentalitatea, soluţii sunt, avem pârghiile legale să putem face ceva. Ceea ce vreau eu să transmit este că nu cresc în ochii nimănui dacă dau amenzi de miliarde de lei (n.r. – lei vechi), ci vreau ca ei să respecte normele rutiere şi nu voi face rabat în niciun caz. Chiar şi transportatorii îşi doresc o infrastructură bună, dar trebuie cu toţii să o şi păstrăm.
– Conducerea Consiliului Judeţean aştepta numirea dumneavoastră în funcţie ca să închideţi careuri din judeţ, pentru ca transportatorii care nu respectă normele să nu aibă alternative?
– Am făcut lucrul asta!
– Şi a dat rezultate?
– Da, foarte mari! De exemplu, au fost trei zile consecutive în care doar noi, la ISCTR, am aplicat amenzi de peste 70.000 de lei.
– Dacă e să raportăm perioada în care sunteţi în funcţie cu una similară de la începutul anului, cum stă ISCTR la amenzi, la controale?
– Nu am o statistică de genul acesta, dar clar am depăşit. Dacă până acum nu se cântărea, acum clar s-a depăşit odată cu punerea în funcţiune a cântarului.
– Există imaginea, reală sau nu, că inspectorii ISCTR „o dau la pace” cu transportatorii, cu instructorii, etc?
– Nu ştiu despre asemenea lucruri. Nu am văzut aşa ceva, dar dacă lucrurile sunt adevărate este o chestiune extrem de gravă.
– De asemenea, se spune că ISCTR-ul este o importantă sursă de bani pentru partide.
– Referitor la chestiunile astea politice, puteţi verifica, PSD Botoşani, ori de câte ori a avut nevoie de autocare, a plătit cu factură.
– Nu neapărat la asta mă refeream, ci la „sponsorizări” din partea unor instructori, a unor transportatori, de „banii negri” pe care partidele nu-i declară niciodată.
– Nu am idee. Mie niciodată nu mi s-a cerut aşa ceva şi nici nu voi face. Aşa cum am mai spus, nu mă văd în această funcţie multă vreme, din motive pur profesionale. Îmi doresc mai mult de la carieră. Ceea ce fac acum este o experienţă OK, se pot face lucruri, dar rezultatele pe care oamenii le aşteaptă nu vin peste noapte. Am nevoie de timp, de oameni…
– De ce nu faceţi demersuri, ISCTR-ul ca instituţie, să se introducă acele cântare smart, pe principiul camerelor pentru rovinietă ale CNAIR-ului?
– Mereu voi milita pentru aşa ceva. În orice comisie sau în orice discuţie cu vreun factor de decizie voi milita pentru aşa ceva. Instalarea camerelor pentru rovinietă de la Drumuri Naţionale a fost o decizie incredibil de bună. Acum toate lucrurile sunt simple. Ai trecut pe acolo şi nu ai avut rovinietă, că te cheamă Ionescu, Popescu sau Beilic, ai primit amenda acasă. Nimeni nu poate să zică nimic. La fel cred că ar trebui instalate şi cântare smart, cu senzori în partea carosabilă, astfel încât, în momentul în care treci cu camionul pe acolo, să fii cântărit, verificat şi dacă ai depăşit tonajul, să-ţi vină amenda acasă.
– Există acest sistem implementat undeva?
– Da, există în Franţa, în Spania, practic în cam tot blocul comunitar. Dă rezultate foarte bune.
– În unele ţări ale Europei există parcări prin care trebuie să treacă toate camioanele ca să fie cântărite înainte de a intra pe drumurile naţionale. La noi de ce nu se poate aplica acest sistem?
– E şi acesta un sistem, dar mai viabil mi se pare sistemul smart. Sistemul de care spuneţi poate fi foarte uşor fentat şi trebuie mulţi oameni în teritoriu care să verifice acele camioane. De exemplu, dacă eu, ca şofer, intru într-un drum naţional şi duc încărcătura doar 30 de kilometri şi dacă nimeni nu mă opreşte scap basma curată. Dacă mă opreşte cineva, atunci intervine factorul uman şi, aşa cum spuneaţi mai devreme dumneavoastră, „poate să nu vadă” că-i lipseşte bonul de la cântar. Trebuie să tindem spre o dezvoltare informatică, astfel încât factorul uman să fie cât mai puţin implicat.
– Câţi ani ar trebui să mai treacă până vedem un astfel de sistem în practică?
– Nu ştiu. Eu ca tânăr, care s-a întors în judeţul Botoşani…
– Până ieşiţi dumneavoastră la pensie, credeţi că va fi implementat?
– Da, da, da. Sigur că da. Nu concep să nu fie implementat. La fel şi cu drumurile, reţelele se vor dezvolta. Să nu fim absurzi. Dacă ne uităm cum erau drumurile naţionale acum şase-şapte-opt ani, când oamenii de la Drumurile Naţionale se plângeau că nu primeau mixtură asfaltică pentru a astupa gropile…
– Bun, dacă vreţi să facem exerciţiul acesta, să-l facem!
– Haideţi să-l facem!
– Drumul spre Iaşi e mai prost?
– Da. Este mai prost faţă de acum…
– Drumul spre Ştefăneşti este mai prost?
– Da!
– Drumul spre Dorohoi, pe sensul de mers spre Botoşani, s-a rupt.
– Nu e rupt tot, au apărut nişte faianţări şi nişte denivelări. E posibil şi din cauza transporturilor agabaritice, dar se merge OK, nu puteţi spune că e rău.
– Drumul Dorohoi – Suceava e aşa cum e.
– Da, dar aşa cum e, oricum e mai bine decât era înainte.
– Şi ce a mai rămas, 24C, care e o foiţă subţire de asfalt şi, la fiecare câteva luni, apar imagini cu el rupt, şi Săveniul, care, dacă ne raportăm la sectorul Popăuţi-Ungureni, avem o mare problemă!
– Nu, Nu! Singura problemă este la sectorul acela de la Unţeni, unde sunt probleme geotehnice.
– Sunt probleme de peste 40 de ani şi nu le dăm de capăt.
– Ştim ce probleme sunt acolo, doar că e vorba de investiţii. Din ce am studiat, acolo sunt nişte pământuri sensibile la umezire şi când plouă sunt probleme. Acolo ar trebui nişte drenuri, care să ţină apa la un anumit nivel. Acele drenuri costă bani.
– Repet, problema este de peste 40 de ani.
– Aşa este! Nu avem nici o scuză.
– Aceeaşi poveste este şi la Leorda.
– Da, aproape de Leorda. Dar, haideţi să vedem DN29C, care acuşi se termină şi mergi ca-n palmă până la Siret. Un drum pe care nu s-a mai făcut o îmbrăcăminte asfaltică de câţi ani? De 15 ani.
– Corect, dar care este importanţa lui în balanţa dezvoltării judeţului?
– Face legătura judeţului cu vama de la Siret! Iarna, toţi care merg la schi, la Bukovel, merg pe acolo. Bun, sunt şi localităţi, iar oamenii aceia merită şi ei un drum corespunzător. De ce să-i privezi?
– Un Botoşani-Iaşi, un Dorohoi-Suceava, de exemplu, contribuie mai mult la dezvoltarea celor două oraşe şi implicit a judeţului.
– Aşa este, dar ce s-a făcut pe DN29C au fost nişte reparaţii asfaltice pe suprafeţe întinse, practic un covor asfaltic. Pe Târgu Frumos-Botoşani vorbim de o modernizare, de 80 de milioane de euro.
– Care se amână de la o lună la alta. Dar asta este treaba CNAIR.
– Da, pentru că este o investiţie care este manageriată de CNAIR.
