Cornel Şfaiţer, fostul preşedinte al FC Botoşani, afirmă că a analizat foarte mult revenirea la club şi a decis că nu e momentul, iar deocamdată preferă să se concentreze pe fotbalul de tineret sau să se implice la o semi-academie
Reporter: – A trecut un an de la plecarea de la cârma FC Botoşani. Ce s-a întâmplat în acest răstimp şi de ce nu aţi revenit lângă echipă?
Cornel Şfaiţer: – A trecut foarte repede. Un an în care, totuşi, am fost aproape de băieţi, de grup, iar în momentele grele i-am încurajat. Este echipa pe care am iubit-o cel mai mult şi am să o iubesc mereu, pentru că am trăit clipe extrem de frumoase împreună şi m-am bucurat de toate etapele ei, culminând cu promovarea şi sezoanele de Liga I. În acest an, domnul primar (n.r. – Cătălin Flutur) a fost cel care a venit cu propunerea de a mă reîntoarce în club şi trebuia să avem o discuţie în trei, cu Valeriu Iftime, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat. Am analizat bine în ultima lună şi am luat decizia de a nu mă întoarce la FC Botoşani.
– Care sunt motivele pentru care nu aţi revenit?
– Motivele sunt cam aceleaşi. Le-am spus la despărţirea de acum un an, în special politica financiară a clubului. Nu am fost de acord cu anumite cheltuieli şi am observat că nici între timp lucrurile nu s-au îndreptat. Mă bucur că echipa este şi va fi în viaţă, pentru că în ultimii trei ani s-au vândut jucători de 3,6 milioane de euro, de la plecarea lui Martinus. Mai nou, plecarea lui Ngadeu de la Slavia Praga la Gent mai bagă în conturile clubului încă 800.000 de euro, deci un total de 4,4 milioane de euro. Acum, analizând situaţia la rece, m-au deranjat anumite aspecte. De exemplu, eu m-am luptat pentru Martinus, care era în ultimele şase săptămâni de contract, şi clubul a încasat 75.000 de euro, iar vara aceasta au plecat foarte mulţi jucători liberi: portarul Fraisl, Fabbrini, Roman, care avea o clauză şi care a fost jucătorul care a marcat nouă goluri. Apoi, m-a deranjat faptul că s-a declarat că eu am făcut un pas în spate, iar finanţatorii, cei din grupul Elsaco, au făcut doi paşi în faţă. Nu văd paşii ăştia.
– V-au deranjat atacurile lui Valeriu Iftime şi ale apropiaţilor săi?
– În primul rând! Am considerat că nu e momentul să revin, dar nu spun că nu voi reveni altădată, pentru că FC Botoşani este clubul la care ţin cel mai mult.
– Ce va face în continuare Cornel Şfaiţer?
– În primul rând voi fi atent la business-ul meu, la firmele pe care le am. Aceasta va fi prioritatea numărul unu. Fotbalul l-am făcut din pasiune, din plăcere, din nebunie. Am să urmăresc tinerii jucători, fotbalul românesc şi internaţional. E posibil să mă implic la o semi-academie, la o echipă de fotbal feminin.
– Ce a mai reieşit din analiza pe care aţi făcut-o?
– Am văzut că lucrurile nu s-au schimbat în bine, ci din contra, echipa trăieşte doar din drepturile TV şi banii publici. Eu am spus-o dintotdeauna că FC Botoşani fără Primărie şi Consiliul Judeţean nu poate trăi, s-au făcut investiţii odată cu promovarea în Liga I. Bine, clubul trăieşte şi din vânzarea jucătorilor pe care am avut inspiraţia de a-i aduce. Aici nu e numai meritul meu, ci împreună cu Toni Heleşteanu ne-am asumat că vom aduce doar jucători cu salarii modice, jucători tineri sau străini de calitate, precum Rodriguez, fraţii István şi Lóránd Fülöp, Moruţan, Oaidă, Târşa, Chindriş, Corban etc.
– Ce jucători mai pot fi vânduţi?
– Miron, Chindriş, Rodriguez, Târşa, Corban, Pitfor, Golofca, în care am crezut şi care a confirmat. A fost vândut şi va mai fi probabil vândut o dată.
– Nu e puţin 100.000 de euro pentru căpitanul Burcă?
– Ei, aici am fost supărat! Dacă eram în interiorul clubului nu pleca doar pe banii aceştia. Mă bucur pentru Burcă, la fel şi pentru Bordeianu (n.r. – Mihai Bordeianu) pentru modul cum au jucat la meciul retur cu Astana.
– Bordeianu, un alt jucător care a plecat la CFR Cluj pe bani puţini…
– Mihai Bordeianu a plecat pe 150.000 de euro plus TVA. Eu m-am luptat să obţin banii aceştia, pentru că, în interiorul clubului, se dorea să plece pe maxim 100.000.
– La un moment dat, se dorea să se scape gratis de el.
– Da, dar eu am crezut în Mihai! Îmi aduc aminte că l-am luat într-un cantonament în Austria de la Colban (n.r. – Vespazian Colban, fost antrenor la FCM Dorohoi). Un merit foarte mare îl are şi Colban, care l-a pregătit şi i-a dat încredere. În cantonamentul din Austria, acţionarii echipei îmi reproşau că-l forţez, iar cel care a zis că a făcut doi paşi în faţă după plecarea mea (n.r. – Doru Popa), spunea că nu crede în Bordeianu. Mi l-am asumat eu, am vorbit şi cu Leo Grozavu, am avut încredere în el şi nu m-am înşelat. Nu zic că nu am greşit şi eu, dar am făcut şi foarte multe transferuri inspirate. În schimb, cel care a zis că a făcut doi paşi în faţă de când am plecat eu de la echipă, nu a adus jucători deosebiţi. Îmi aduc aminte că a adus un Dorrego (n.r. – fundaşul stânga uruguayan Silvio Dorrego), care a stat vreo trei luni la Botoşani, a fost schimbat după numai 20 de minute într-un meci cu Steaua, pierdut cu 4-0. A mai fost un portar, care a stat trei zile şi a fugit din cantonament. În rest invitaţii, bilete de avion şi niciun jucător care să-l reprezinte.
– Politica de transferuri pe care a îmbrăţişat-o FC Botoşani în ultimul an, contracte de scurtă durată cu jucători, e drept cu CV în spate, dar scoşi din circuit, este sănătoasă?
– Din păcate în fotbalul românesc de astăzi se practică. Îţi asumi anumiţi jucători care vin pe salarii modice să-şi relanseze cariera, precum Fabbrini.
– E un caz fericit Fabbrini…
– Sunt foarte mulţi jucători de genul acesta, dar puţini sunt care vin să dea probe pentru a nu te înşela. Noi am avut parte de acest lucru, la mulţi jucători străini, de exemplu Ngadeu, care a stat în probe cu noi. Eu tot timpul am ţinut la lucrul acesta şi în discuţiile pe care le aveam cu agenţii, le ceream să-i aducă să-i vedem la două-trei jocuri, ca să nu greşim. Nu am reuşit cu toţi străinii, e clar, dar pe Martinus l-am ales împreună cu Leo Grozavu, Dimitrov, jucător vizionat de Toni, pe Ngadeu l-am văzut cu toţii, la Iliev nu a fost cazul să vină la probe, Cabrera, l-am luat cu două mâini, pentru că venea din campionatul Argentinei şi s-a acomodat şi a fost vândut pe o sumă bună.
– Cum apreciaţi staff-ul tehnic al FC Botoşani? Să începem cu directorul tehnic, Mihai Ciobanu.
– Mihai Ciobanu mi-a fost antrenor, un om cu care am trăit clipe frumoase, un tehnician serios. A revenit şi am încredere că Mihai se poate ocupa de ceea ce înseamnă copii. Are destulă experienţă şi maturitate să se poată implica şi să şlefuiască nişte talente. E un plus.
– Următorul pe listă, antrenorul principal Marius Croitoru.
– Eu am avut încredere şi l-am adus ca jucător. Şi l-a asumat ca antrenor actuala conducere. Nu ştiu! Am înţeles că e un antrenor talentat, dar viitorul ne va da răspunsul.
– Atunci comentaţi următoarea declaraţie: „După Cristi Pustai, voi angaja doar antrenori cu două facultăţi!”.
– Când Croitoru a venit de la Timişoara, în mandatul lui Costel Enache, l-am propus secund. I-am propus să preia echipa a doua ca principal, dar nu a dorit şi atunci l-am propus secund. A fost agreat de toată lumea, după care a ajuns director sportiv. Şi pentru mine a fost o surpriză cât de repede a fost promovat. Nu ştiu ce-l recomandă, pentru că nici nu a fost o legendă a Botoşaniului, nici nu a antrenat vreo zi, dar dacă şi l-au asumat… E la modă în fotbalul românesc… Probabil că o să-şi completeze şi el cursurile.
– Valeriu Iftime a afirmat că rămâne prieten cu antrenorii, dar nu stă „la şpriţuri, prin păduri cu ei, să bea săptămâni întregi”, făcând referire la tabăra de vară pe care o organizaţi la Vorona.
– Am avut relaţii OK cu antrenorii. Şi eu îmi aduc aminte că, despre Mihai Ciobanu, Valeriu Iftime declara, la timpul respectiv, că l-a demis când era într-un cireş. Mânca cireşe şi l-a demis. Cu Leo ştim foarte bine… Lui Costel Enache i-a transmis că dacă nu câştigă un meci publicul îl va fugări cu furci şi topoare din stadion. E declaraţia publică a lui Valeriu Iftime. Am rămas un pic surprins de modul în care îi respectă pe antrenori, prin prisma declaraţiilor din trecut.
– Să revenim la staff-ul tehnic: Ovidiu Chiribici.
– Cred mult în Chiribici. Avem un plus prin Chiribici, Alin Bordianu, care a demonstrat, Alin Bejan, nu mai spun, care este un antrenor botoşănean matur, cu bune calităţi.
– Conducerea clubului caută cu disperare galerie. Cătălin Anton, directorul executiv, a declarat că intenţiona chiar „să aducă un cor bisericesc să facă galerie”. Nu puteţi să-i trimiteţi de la Vorona?
– E urât să faci asemenea afirmaţii. În condiţiile în care ieşi public şi jigneşti galeria, că-s „beţivi”, „golani”, „câţiva drogaţi”, e clar că nu te poţi aştepta ca în scurt timp să ai o galerie numeroasă aşa cum am avut ani la rând. Eu i-am respectat, i-am ajutat… Din câte ştiu s-au forţat să aducă oameni, dar lucrurile extraordinare nu se fac tot timpul cu bani, ci de multe ori se fac cu oamenii.
– Dacă tot suntem la momentul adevărului, cine nu v-a dorit înapoi, Valeriu Iftime sau cineva din Elsaco?
– Probabil că cineva dintre ei. De aceea am stat şi am analizat bine. Chiar dacă s-a declarat că este cel mai bun management din istoria clubului, cel mai bun lot din istoria clubului… Cel mai bun lot din istoria clubului a fost pe timpul lui Ngadeu, Martinus, Iliev, Dimitrov, Cabrera. E clar! Chiar dacă nu am mers în Liga Europa pe criteriul sportiv, eu zic că aceea a fost cea mai bună echipă de până acum. E posibil ca în viitor să avem o echipă mai bună, dar… Din punct de vedere administrativ, acum este o armată de oameni în club. Niciodată nu aş fi fost de acord cu cheltuielile acestea administrative şi politica financiară. Adică nu e normal ca directorul executiv să ceară prime ca jucătorii, primă de play-off 20-24.000 de euro, primă de 12.000 pentru locul 7-8, primă de 10.000 dacă face terenul sintetic, cere primă la vânzarea lui Ongenda. Pe timpul mandatului meu erau doar câţiva jucători, pe care nu am putut să-i negociez cum am vrut, care aveau primă la obiectiv, la play-off. Acum înţeleg că să se plătesc şi comisioane la agent, de 6-7 mii de euro, pentru fiecare an în care jucătorul evoluează la echipă. Pe Ongenda l-au văzut toţi un boţ de aur şi încearcă să mulgă din el: clubul, impresarul, directorul executiv, directorul sportiv, care, culmea, acum este antrenor. Toată lumea vrea bani!
– Se vorbeşte de datoria istorică a FC Botoşani. Chiar există sau e o nălucă?
– Există! În anul în care am promovat am plecat de la un buget de 1,5 milioane de euro la unul de 2,2 milioane. După un an la 2,7 milioane, după încă un an la unul de 3,4 milioane. Venituri din vânzarea de jucători nu am avut în primii trei ani de Liga I. Apoi am vândut. E drept că în primul an am vândut cel mai bine imagine şi biletărie, dar an de an lucrurile acestea au scăzut şi s-a acumulat o datorie, dar care s-a acoperit din vânzarea de jucători. FC Botoşani este un caz fericit. Ne uităm în istoria fotbalului românesc şi în afară de Viitorul, Craiova, FCSB şi Pandurii, nimeni nu prea a ieşit pe plus. Noi suntem modelul Pandurii, care însă a murit.
– Asociaţia FC Botoşani a declarat la Fisc, în ultimii ani, profit.
– Da, pentru că fiscal într-adevăr au fost nişte venituri şi a rezultat un profit, dar cash-flow-ul a suferit.
– Deci, a devenit un business, greoi, dar e un business!
– Da! Să dea Domnul să fie un business! Asta îşi doresc şi finanţatorii, clubul să trăiască pe picioarele lui. Şi mi se pare normal să fie aşa, dar asta, se poate doar dacă sunt gestionaţi bine banii, însă dacă va fi un management defectuos va avea de suferit. Vom avea cu toţii de suferit, pentru că nu vom mai vedea fotbal la Botoşani!
– Cum vedeţi viitorul FC Botoşani?
– Cred că în sezonul acesta echipa nu va avea probleme, chiar dacă Clinceniul şi Târgovişte au arătat bine. Există încă un nucleu de jucători şi nu văd echipa la retrogradare. Am spus-o şi o declar şi pentru viitor: orice echipă care merge la baraj va rămâne în Liga I. Dar nimeni nu îţi dă garanţia Ligii I. Dacă au încredere în staff…
