Liviu Ciobotariu, antrenorul FC Botoşani, spune că întotdeauna s-a bătut la obiective mari şi aşa se va întâmpla şi cu echipa locală.
Reporter: – Aţi trecut peste dezamăgirea ratării play-off-ului?
Liviu Ciobotariu: – A fost foarte greu de gestionat această situaţie, pentru că ne-am dorit foarte mult să fim acolo. A fost o muncă depusă de toată lumea. Dacă în iarnă şansele noastre erau mici, având în vedere situaţia din clasament, rezultatele din 2019, în special victoria de pe terenul lui Dinamo, ne-au adus foarte aproape de play-off. Durerea ratării play-off-ului a fost mare pentru că am fost foarte aproape, depindeam doar de 90 de minute din ultima etapă pentru a ne califica. Echipa a luptat, s-a bătut, însă din păcate nu am reuşit să ne atingem obiectivul şi de aceea spun că nu a fost uşor să trecem peste această dezamăgire, a ratării play-off-ului. În prima etapă din play-out, în jocul cu Chiajna, s-a văzut clar că echipa a resimţit din plin acest şoc.
– Cum explicaţi deciziile tactice pe care le-aţi luat în jocul decisiv pentru play-off, cel de pe terenul Viitorului? Aţi surprins pe toată lumea prin felul în care aţi început meciul cu jucători care au evoluat pe alte posturi decât erau obişnuiţi, exemplul lui Karaboue, Fabbrini, Onghenda…
– Da, am să vă explic. În primul rând am fost forţat să rup linia de trei mijlocaşi, care pentru mine sunt motorul echipei, şi mă refer la Rodriguez, Karaboue şi Fabbrini. Am fost forţat să fac asta pentru că trebuia să joc cu un jucător under 21. Loránd Fülöp a fost suspendat şi m-am uitat în toate compartimentele şi numai acolo am avut de ales, să joc cu Răzvan Oaidă, care de altfel, fac o paranteză, a făcut un joc bun, însă forţa noastră, cel puţin până la jocul cu Viitorul, au fost aceşti doi interi care au evoluat foarte bine, respectiv Karaboue şi Fabbrini. Cu Viitorul am fost nevoit să fac această schimbare. L-am mutat pe Fabbrini în stânga ca şi mijlocaş lateral, cu toate că el până să vin a jucat doar pe acest post, dar el se simte mult mai bine în postura asta, ca şi inter, şi atunci am dereglat puţin ceea ce nouă ne mergea foarte bine. M-am gândit să jucăm cu Hervin Onghenda atacant pentru că ştiam că Viitorul va pune presiune şi mă aşteptam să-i surprindem pe tranziţie, pe contraatac, unde Hervin este un jucător de viteză, cu abilităţi bune tehnice. Este clar că nu a fost o mutare inspirată. Nici mijlocaşii noştri care trebuiau să ducă mingea spre poarta Viitorului nu au făcut-o şi nu ne-am creat nici o situaţie de a marca. În a doua repriză lucrurile s-au schimbat. Cei de la Viitorul în ultimele 30 de minute şi-au dat seama că suntem periculoşi, că putem marca şi s-au retras şi ne-am creat mai multe situaţii, iar intrarea lui Mihai Roman a fost una pozitivă. Din păcate am pierdut şi am ratat şansa calificării în play-off.
– Se poate spune că nu la Ovidiu s-a pierdut play-off-ul?
– 100%! Ca şi statistică, la Ovidiu s-a pierdut, dar din punctul meu de vedere play-off-ul, nu că s-a pierdut, dar noi dacă aveam mai multe puncte la terminarea anului 2018, încă trei-patru puncte în plus, cu siguranţă reuşeam să îndeplinim acest obiectiv. Noi am avut mult, foarte mult de recuperat şi cred că am avut şi şansă ca să ajungem să jucăm finala de la Ovidiu, pentru că dacă Viitorul sau Sepsi îşi câştigau jocurile, noi nu mai ajungeam în această postură să jucăm cu play-off-ul pe masă la Ovidiu.
– Puteţi recunoaşte că presiunea acestui obiectiv a fost prea mare pe echipă? Mă refer la meciurile cu Mediaş şi cu Viitorul!
– Dumneavoastră aţi observat că eu încerc mereu să iau presiunea de pe jucători. Este clar, eu îmi apăr echipa şi e normal să fie aşa. Dacă e să fim corecţi, trebuie să recunoaştem că presiunea a fost mult prea mare. De aceea nu ne-a ieşit jocul nici cu Mediaşul şi nici în prima repriză cu Viitorul. Asta deşi am încercat să iau presiunea de pe jucători şi să le spun înaintea jocurilor că nu punem presiune, că sunt jocuri pe care trebuie să le câştigăm cu inima, sau ce le-am mai spus eu pentru a-i motiva, dar este clar că au resimţit presiunea. S-a văzut că nu am mai avut în joc aceeaşi personalitate, acelaşi curaj, să jucăm, să driblăm…A fost presiune, ce să mai?! Nu are rost să ne ferim, să ne ascundem.
– Domnule Liviu Ciobotariu, trăgând linie şi analizând la rece, se poate spune că de când aţi preluat FC Botoşani aţi reuşit să faceţi mai mult decât v-aţi propus? Vă întreb acest lucru în condiţiile în care aţi preluat echipa de pe locul 12, loc de baraj, şi aţi terminat sezonul regular pe locul 7 la un punct de play-off, clasare neaşteptată poate la un moment dat nici de cei mai optimişti suporteri. Deci, e mai mult decât v-aţi propus?
– Eu mi-am propus să realizez împreună cu echipa lucruri frumoase la Botoşani. Nu mi-am făcut niciodată calcule, de genul pe ce loc vom termina, însă, dacă trebuie să fim corecţi până la capăt, trebuie să recunoaştem că e un loc 7 neaşteptat de foarte multă lume, având în vedere poziţia în care ne aflam când am sosit eu la echipă. Dacă cineva ne spunea că vom sta liniştiţi la finalul sezonului regular şi o să terminăm pe 8 sau pe 10, probabil toţi erau bucuroşi. Eu spun însă că locul 7 este unul meritat, pe care l-am câştigat pe teren, un loc pentru care am muncit enorm.
– Deci sunteţi mulţumit!
– Este clar că sunt mulţumit. Nu vreau să fac calcule, să apelez la statistică, însă de când am preluat FC Botoşani am realizat lucruri frumoase. Cu mine pe bancă echipa a suferit doar trei înfrângeri, şi alea, dacă e să facem o analiză, cu FCSB, cu Iaşi, pe nedrept, meci pe care l-am jucat după ce am venit după două zile pierdute pe drum, şi jocul cu Viitorul. În rest au fost jocuri pozitive, jocuri în care am câştigat, ne-am luptat, echipa a avut o determinare foarte bună, atitudine foarte bună. S-a lucrat bine, s-a văzut că împreună cu jucătorii am făcut o treabă foarte bună.
– Se spune că pentru ca un antrenor să-şi pună definitiv amprenta asupra echipei este nevoie de cel puţin şase luni…
– Da, aşa este. Ca să-ţi implementezi filosofia ta de joc, ca să aduni grupul, ca jucătorii să înţeleagă ce vrei de la ei, ce vrei să pună în practică, îţi trebuie timp. Cine spune că în câteva săptămâni va juca echipa după modul şi dorinţa lui, e o mare greşeală. Ca antrenor îţi trebuie cel puţin patru-cinci luni să implementezi stilul tău de joc. Treci de la un sistem la altul, de la o stare la alta. Fiecare antrenor are filosofia lui. Unul vrea să se apere, altul vrea să atace, unul este un bun motivator, altul un bun psiholog, cu alte cuvinte ai nevoie de timp pentru ca vestiarul să te înţeleagă şi să te cunoască în calitate de antrenor. Eu cred că în această perioadă scurtă echipa a început să mă cunoască, să ştie care sunt dorinţele şi cerinţele mele.
– Cu alte cuvinte spuneţi că vom vedea la lucru adevărata echipă a lui „Ciobi” din sezonul viitor?
– Eu am contract până în 2020, deci încă un sezon din vară. Nu mă feresc, am şi o clauză de reziliere, însă nu mă gândesc la această clauză. Vreau să merg în continuare şi să facem lucruri frumoase împreună. Eu sunt convins că din sezonul următor echipa va arăta exact aşa cum îmi doresc. Eu am fost la echipe unde ne-am bătut pentru titlu şi aici mă refer la Dinamo, la ASA Tg. Mureş chiar şi la FC Vaslui. La echipele pe care le-am antrenat am încercat să implementez o mentalitate de învingător, prin tot ceea ce facem pe teren, la antrenament şi la joc şi în mare parte am reuşit. Îmi doresc ca şi FC Botoşani să aibă din sezonul următor o mentalitate sănătoasă, să devenim o echipă care să pună probleme tuturor indiferent de nume, o echipă de care să se teamă toţi adversarii noştri.
– Înseamnă că aceste meciuri din play-out sunt exact ce vă trebuie, teste foarte bune pentru a pregăti sezonul viitor!
– Aşa este. În primul rând trebuie să acumulăm puncte foarte repede, pentru că situaţia nu este deloc una liniştită. Chiar dacă suntem o echipă bine cotată, valoroasă, trebuie ca în următoarele cinci-şase jocuri să acumulăm cât mai multe puncte şi în acest timp vom pregăti echipa pentru sezonul următor.
– E frumos ce gândiţi, dar suporterii nu au răbdare, nu tolerează eşecurile. Sunteţi dezamăgit de public, de felul în care se manifestă atunci când echipa nu câştigă?
– Nu, sincer nu. Eu îi înţeleg, pentru că la fel de supărat ca şi ei am fost şi eu. Aceeaşi stare am trăit-o şi eu. Înţeleg că lumea vrea mult mai mult şi este normal să fie aşa, să-ţi doreşti mai mult. Dacă nu-ţi doreşti mai mult, înseamnă că nu eşti pregătit pentru performanţă. Înţeleg publicul botoşănean pentru că sincer este un bun cunoscător de fotbal, însă ne trebuie răbdare şi pasiune. Cred că am mai declarat acest lucru şi lumea trebuie să înţeleagă că în momentul în care iubeşti această echipă trebuie să fii lângă ea în orice moment.
– Tot vorbeam mai devreme despre sezonul următor. Se va regăsi FC Botoşani între semifinalistele Cupei României şi între echipele care vor merge în play-off?
– Pentru mine Cupa României este un obiectiv foarte important, pentru că este drumul cel mai scurt să ajungi să joci o finală şi este un obiectiv foarte important pe care îl vom trata cu mare atenţie şi mare responsabilitate. Ne dorim să jucăm chiar finala!
– De play-off?
– De play-off…
– Nu trebuie să mai ajungem în ultima etapă!
– Trebuie să începem bine să acumulăm cât mai multe puncte de la început să nu ajungem pe final, la ultimele meciuri să depindem de alţii sau chiar să depindem de un meci crucial.
– Echipele pe care le-aţi pregătit în trecut câştigau uşor meciurile de pe teren propriu. Veţi face şi din FC Botoşani o forţă pe teren propriu?
– Eu sunt un antrenor căruia îi place ca echipa sa să joace fotbal, dar ţin foarte mult la acest aspect, la determinare. Îmi doresc foarte mult acest lucru, să fac din FC Botoşani o forţă acasă. Important este ce jucători voi avea şi la dispoziţie. Din fericire pentru mine, majoritatea jucătorilor au contract pe încă un sezon, lucru care mă bucură pentru că avem omogenitate şi vom mai completa lotul cu încă trei-patru jucători şi vom fi o candidată pentru primele şase locuri.
