Costel Enache, antrenorul FC Botoşani, susţine că echipa a avut un parcurs fluctuant până acum, dar important este să ţintească sus.
– Reporter: Domnule Costel Enache, FC Botoşani a terminat cu o înfrângere turul de campionat şi l-a început tot cu un eşec. Credeţi că vor reuşi elevii dumneavoastră să treacă repede peste acest rezultat, 1-5 cu CFR Cluj, care reprezintă cea mai drastică înfrângere din istoria echipei în Liga I pe teren propriu?
– Costel Enache: Trebuie să facem o evaluare pentru a vedea cu ce putem să venim în plus. La finalul meciului cu CFR Cluj, gândurile mi s-au dus către un speech în vestiar, faţă de jucători, pentru că e nevoie ca ei să perceapă cât mai repede un mesaj să îi ajute cât mai rapid şi să se pregătească pentru ce urmează. Şi multe alte gânduri, dar cred că ne pierdem timpul să vă spun ce tâmpenii îmi trec mie prin cap. Mi-au trecut nenumărate gânduri prin minte, şi la un speech în vestiar, un mesaj care să-i ajute foarte rapid şi să se pregătească pentru ce urmează. Pare aşa ca o scuză, m-am uitat şi pe statistică, fotbalul e ciudat. Şi la posesie am stat bine, am creat un context ideal pentru adversar.
– Exceptând acest meci, primul al returului, care ar fi concluzia ce se poate trage după turul sezonului regular pe care FC Botoşani l-a încheiat pe locul 9?
– Primul lucru, şi cred că a fost evident pentru toată lumea, este că am fost fluctuanţi. Am început foarte bine, după care am avut o perioadă în care am gestionat deficitar jocurile, în special pe momentul defensiv, unde nu am găsit cele mai bune soluţii şi parcă s-a ajuns mai uşor ca niciodată la poarta noastră. Ideea e că am fost fluctuanţi, iar acest lucru ne-a tras puţin în jos.
– Când vorbiţi de momentul defensiv îi puneţi la zid doar pe fundaşi sau…
– Când vorbim de momentul defensiv vorbim de un moment de joc la care participă întreaga echipă, toţi jucătorii. Nu vorbim doar de patru fundaşi. La fel, când vorbim de atac, nu vorbim de mijlocaşii ofensivi şi de atacanţi, ci de toată echipa. În momentul când mingea este la noi suntem atacanţi cu toţii. Când mingea este la adversar, cu toţii trebuie să fim utili apărării.
– Remarc însă că greşelile au fost mai mult pe zona fundaşilor centrali. Mai în glumă, mai în serios, suporterii spuneau în tribună că FC Botoşani a câştigat şi nu a avut niciodată emoţii când fundaşii centrali şi-au făcut treaba şi nu au greşit!
– E un mod microbistic de a vedea lucrurile. Nu e şi modul meu de a vedea lucrurile. Nu putem căuta vinovaţi doar într-un compartiment sau o anumită zonă.
– Deci nu sunteţi de acord nici cu domnul Valeriu Iftime, care l-a pus la zid pe George Miron şi a spus că din cauza greşelilor sale s-au pierdut în tur cel puţin opt-nouă puncte!
– Vorbim de anumite greşeli individuale. Acestea vin pe fondul unui joc mai bun al adversarului, a unei presiuni pe o anumită zonă. Cu toţii înţelegem că cineva poate fi expus mai mult decât un coechipier sau un jucător dintr-un alt compartiment. Într-adevăr, George Miron a avut şi momente mai puţin inspirate, dar a avut şi momente bune. E clar că nu a fost la nivelul lui pentru că eu văd un foarte mare potenţial la el. Nu aş scoate însă vinovaţi individuali în jocul nostru, pentru că atunci când un coleg de-al nostru nu e într-un moment bun, e datoria noastră, a celorlalţi, să ajutăm, să compensăm şi să încercăm să corectăm din greşelile individuale pe care fiecare dintre noi le facem.
– Sunt jucători de la care aveaţi aşteptări mai mari în aceste etape scurse de la începutul acestui sezon competiţional?
– Categoric, aştept mai mult de la toţi pentru că le cunosc potenţialul, ştiu ce pot şi am speranţe şi aşteptări mult mai mari decât ceea ce au făcut până acum.
– Dar este un jucător care v-a surprins în mod plăcut, care s-a autodepăşit în aceste etape?
– E destul de greu să vorbesc individual. Aş scote în evidenţă doar unul sau altul dintre jucători. Rămân consecvent la ideea mea de a trata fotbalul ca un joc colectiv şi a vorbi de echipă. Ca o paranteză, sunt jucători care au fost mai constanţi în joc până acum. Mai mult de atât nu cred că ar fi bine să mă pronunţ.
– Domnule Enache, unde ar fi fost FC Botoşani în clasament în acest campionat dacă nu ar fi existat atât de multe greşeli evidente de arbitraj împotriva echipei pe care o pregătiţi?
– Nu-mi dau seama, chiar nu ştiu. Nu am o gestiune a greşelilor, pro şi contra…
– Nu-mi aduc aminte să fi fost avantajaţi de arbitri în cele 15 etape!
– Ei, poate a fost acolo şi pentru noi un aut, un corner…
– Totuşi împotriva noastră vorbim de greşeli mari, de penalty-uri neacordate la FCSB, la Craiova, la Călăraşi, de maniera de arbitraj cu Viitorul…
– Poate am fi fost mai sus, dar credeţi-mă că îmi este imposibil să vorbesc de arbitraj. Lucrurile acestea nu le putem îmbunătăţi, nu le putem corecta, pentru că nu sunt în dreptul nostru, în gestiunea noastră. Poate am fi avut mai multe puncte.
– Dacă ar fi să faceţi o analiză la cald a acestui campionat, care ar fi concluzia? Este un sezon mai disputat, mai bun valoric decât sezonul trecut?
– Nu neapărat este mai disputat. Este însă un campionat mai echilibrat. Nu văd diferenţe evidente între echipe de la primul până la ultimul loc. Şi rezultatele din campionat au fost oarecum neaşteptate. Spre exemplu Chiajna bate la Craiova, bate pe FCSB, Hermannstadt bate pe Voluntari cu 4-0, iar Voluntari bate pe Chiajna cu 4-0. Depindem în continuare de moment, de zi, de inspiraţie. Cred că în continuare lucrurile se vor desfăşura la fel cu rezultate greu de anticipat şi cu surprize.
– Să înţeleg că pe acest fond de echilibru încă mai speraţi la play-off?
– Ar fi o greşeală să nu sperăm la acest lucru şi ar fi păcat să ne impunem iar obiective negative. Important este să tindem sus, să ne luptăm pentru lucruri care ar da o performanţă clubului nostru, pentru că doar astfel putem creşte. Suntem pe locul doi în Liga I ca medie de vârstă, avem cel mai tânăr lot după Viitorul, ceea ce arată că avem de învăţat. Putem influenţa creşterea acestor jucători impunându-le obiective pozitive, uitându-ne în sus şi dorind să ajungem mai sus.
– Se poate vorbi de o favorită la campionat în acest moment?
– Sub nici o formă. E mult de lucru şi drumul e foarte lung. Gândiţi-vă că şi aşa diferenţa e foarte mică în clasament, iar la finalul sezonului regular această diferenţă se împarte la doi, şi rămâne mai nimic. Pe urmă echipele se întâlnesc între ele şi abia acolo se pot face oarece diferenţe. Cred că lupta se va da şi anul acesta până în ultima etapă.
– Cum vă simţiţi în acest moment? Aţi trăit nişte momente mai puţin plăcute în acest campionat. Au fost momente în care suporterii v-au cerut demisia, după care aţi fost din nou idolul tribunei. Cum vă explicaţi aceste stări ale tribunei?
– E cultura noastră de a trăi la intensitate maximă sentimentele cu care suntem înconjuraţi. Cred că aşa suntem noi românii, aşa e cultura noastră şi atunci trebuie să luăm lucrurile ca atare. Dacă un om e supărat şi îşi manifestă supărarea sub orice formă consideră dânsul, eu trebuie să înţeleg supărarea şi nu are rost să-mi pierd energia sau să-mi fac gânduri negre. Aşa trăim noi, cu foarte mare intensitate sentimentele produse de un rezultat. Personal mă simt vinovat de parcă aş fi făcut nu ştiu ce infracţiune după ce pierdem un joc, iar după o victorie am foarte mare încredere încât aş fi în stare să cred că am putea câştiga şi titlul. Supărările oamenilor sunt câteodată înţelese. Durerea mea personală este că orice ar avea de transmis către mine e ok, dar să o facă după ce se termină meciul. Atât timp cât putem ajuta această echipă a noastră, a botoşănenilor pe parcursul meciului, nu trebuie să ne consumăm energia cu care am putea ajuta echipa apostrofând echipa. La final acceptăm orice reproş şi sunt primul care sunt deschis la comunicare, la a explica lucrurile.
– Trebuie să remarc însă că sunteţi de apreciat pentru că aţi ştiu să gestionaţi foarte bine aceste reproşuri şi nu aţi ripostat tribunei cum au făcut alţi antrenori în trecut aici la Botoşani!
– Încerc să mă detaşez total de ce se aude din tribună, pentru că aud, nu am acest handicap. Aud şi înjurători, şi molestări şi cuvinte la adresa mea, a familiei, a celor dragi. Chiar sunt şi eu câteodată uimit de modul rece şi lejer cu care trec peste aceste lucruri. Recunosc că mă aprind şi eu la fel de repede, dar la fel de repede mă şi sting. Poate pentru că toată concentrarea şi energia se duc către jucători, către joc.
– Domnul Valeriu Iftime v-a întărit poziţia şi după acest 1-5 cu CFR Cluj, meci în care suporterii v-au strigat demisia. V-aţi gândit vreun moment să renunţaţi?
– Eu am o demisie scrisă în alb însă atâta timp cât pot să gestionez lucrurile, pot spune că mergem înainte. Asta e cultura fotbalului românesc, lucrurile astea nu le decidem noi, antrenorii. Am spus acum două săptămâni, repet: sub nici o formă nu o să fie un conflict, avem un alt mod de a comunica la acest club, sub nici o formă nu tremur că vine altul în locul meu.
