Panica de la Kiev, deoarece președintele SUA cere o cotă din PIB mai mare decât reparațiile de război ale Germaniei din Primul Război Mondial, este explicată de jurnaliștii de la The Telegraph.
Cererea lui Donald Trump pentru o „răscumpărare” de 500 de miliarde de dolari din partea Ucrainei depășește cu mult controlul SUA asupra mineralelor critice ale țării. Aceasta acoperă totul, de la porturi și infrastructură până la petrol, gaze și întreaga bază de resurse a Ucrainei.
Termenii contractului care a ajuns pe biroul lui Volodimir Zelenski acum o săptămână echivalează cu o colonizare economică a Ucrainei de către SUA, într-o formă juridică perpetuă. Aceștia implică o povară a reparațiilor imposibil de realizat. Documentul a provocat consternare și panică la Kiev.
Acordul acoperă valoarea economică asociată resurselor Ucrainei
The Telegraph a obținut un proiect al contractului aflat în faza pre-decizională, marcat „Privileged & Confidential” și datat 7 februarie 2025. Acesta stipulează că SUA și Ucraina ar trebui să formeze un fond comun de investiții pentru a se asigura că „părțile ostile conflictului nu beneficiază de reconstrucția Ucrainei”.
Acordul acoperă „valoarea economică asociată resurselor Ucrainei”, inclusiv „resursele minerale, resursele de petrol și gaze, porturile, alte infrastructuri (conform acordului)”, fără a clarifica în mod exact ce alte elemente ar putea fi incluse. „Acest acord va fi guvernat de legislația statului New York, fără a ține cont de principiile conflictului de legi”, se menționează în document.
SUA vor primi 50% din veniturile recurente obținute de Ucraina din exploatarea resurselor și 50% din valoarea financiară a „tuturor noilor licențe emise către terți” pentru monetizarea viitoare a resurselor. De asemenea, va exista „un drept de gaj asupra acestor venituri” în favoarea SUA. „Această clauză înseamnă ‘plătiți-ne pe noi mai întâi, și apoi hrăniți-vă copiii’”, a declarat o sursă apropiată negocierilor.
Documentul mai prevede că „pentru toate licențele viitoare, SUA vor avea drept de prim refuz pentru achiziția mineralelor exportabile”. Washingtonul va beneficia de imunitate suverană și va dobândi aproape control total asupra economiei Ucrainei bazate pe resurse și mărfuri. Fondul comun „va avea drept exclusiv de a stabili metoda, criteriile de selecție, termenii și condițiile” pentru toate licențele și proiectele viitoare.
Acordul pare să fi fost redactat de avocați privați, nu de Departamentele de Stat sau Comerț ale SUA.
Ideea iniţială a venit de la Zelenski, care spera să faciliteze continuarea livrării de arme
Președintele Zelenski însuși a propus ideea de a oferi SUA un rol direct în exploatarea elementelor rare și mineralelor critice ale Ucrainei în timpul unei vizite la Trump Tower, în septembrie, sperând să faciliteze continuarea livrărilor de arme.
Zelenski a calculat că acest acord ar determina companiile americane să își stabilească operațiuni pe teren, creând astfel un obstacol politic care l-ar descuraja pe Vladimir Putin să atace din nou.
Unele bazine minerale se află aproape de linia frontului din estul Ucrainei sau în zone ocupate de Rusia. Zelenski a subliniat pericolele lăsării rezervelor strategice de titan, tungsten, uraniu, grafit și pământuri rare să cadă în mâinile Rusiei. „Dacă vorbim despre o înțelegere, atunci să facem o înțelegere, suntem complet de acord cu asta”, a declarat el.
Probabil că Zelenski nu se aștepta să fie confruntat cu termeni care sunt, de obicei, impuși statelor agresoare învinse în război. Aceștia sunt mai severi decât penalitățile financiare impuse Germaniei și Japoniei după înfrângerea lor în 1945. Ambele țări au devenit în cele din urmă beneficiari net de fonduri din partea aliaților victorioși.
Un nou Versailles
Dacă acest proiect ar fi acceptat, cerințele lui Trump ar reprezenta o povară economică mai mare pentru PIB-ul Ucrainei decât reparațiile impuse Germaniei prin Tratatul de la Versailles, care au fost ulterior reduse la Conferința de la Londra din 1921 și prin Planul Dawes din 1924. În același timp, Trump pare dispus să lase Rusia să scape complet de orice obligații.
Donald Trump a declarat pentru Fox News că Ucraina a fost de acord „în esență” să cedeze 500 de miliarde de dolari. „Au un teritoriu extrem de valoros din punct de vedere al resurselor de pământuri rare, al petrolului și gazelor, și al multor altor lucruri”, a spus el.
El a avertizat că, dacă Ucraina respinge termenii acordului, ar putea fi cedată lui Putin pe tavă. „Poate vor face o înțelegere. Poate nu vor face o înțelegere. Poate într-o zi vor fi ruși, poate nu vor fi ruși. Dar eu vreau acești bani înapoi”, a declarat Trump.
Declaraţii false privind sumele cheltuite de SUA pentru Ucraina
Trump a afirmat că SUA au cheltuit 300 de miliarde de dolari pentru război până acum și că ar fi „stupid” să mai aloce alți bani. În realitate, cele cinci pachete aprobate de Congres totalizează 175 de miliarde de dolari, dintre care 70 de miliarde au fost cheltuite în SUA pentru producția de arme. O parte din fonduri au fost acordate sub formă de granturi umanitare, dar o mare parte sunt împrumuturi în regim de lend-lease care trebuie rambursate.
Senatorul republican Lindsey Graham a sugerat, în cadrul Conferinței de Securitate de la München din weekend, că cererea lui Trump este o stratagemă inteligentă menită să consolideze sprijinul popular în scădere pentru cauza ucraineană. „El poate spune poporului american: ‘Ucraina nu este o povară, ci un beneficiu’”, a declarat Graham.
Senatorul Graham le-a spus europenilor că ar trebui să sprijine această idee, deoarece ar angaja Washingtonul în apărarea unui eventual acord viitor. „Dacă semnăm acest acord privind resursele minerale, Putin este terminat, pentru că Trump va apăra înțelegerea”, a spus el.
Textul actual încalcă legislația ucraineană şi are nevoie de modificări
Oficialii ucraineni au fost nevoiți să navigheze cu grijă acest teren minat în cadrul forumului de la München, încercând să păstreze o atitudine optimistă și să vorbească despre posibilitățile unui acord privind resursele, în timp ce, în același timp, au pledat că textul actual încalcă legislația ucraineană și necesită modificări. Și, într-adevăr, așa este.
Discuțiile despre bogățiile resurselor Ucrainei au devenit aproape suprarealiste. Se vehiculează o cifră de 26 de trilioane de dolari pentru valoarea combinată a rezervelor minerale și de hidrocarburi, însă aceste sume sunt pure fantezii.
Ucraina are, probabil, cel mai mare bazin de litiu din Europa. Totuși, prețurile litiului s-au prăbușit cu 88% de la explozia bulei din 2022. Mari rezerve sunt descoperite în întreaga lume. Caldera McDermitt din Nevada este considerat a fi cel mai mare zăcământ de litiu de pe planetă, cu 40 de milioane de tone, suficient pentru a propulsa SUA înaintea Chinei.
Proiectul Thacker Pass va deveni operațional anul viitor. Valoarea reală a litiului constă în procesare și în industriile din aval. Depozitele neprocesate de rocă din Ucraina sunt practic inutile pentru SUA.
Ucraina, potenţial exportator de energie electrică
Povestea se repetă și în cazul pământurilor rare. Acestea nu sunt deloc rare. Companiile miniere din SUA au abandonat exploatarea în anii ’90 deoarece marjele de profit erau prea mici la acea vreme. Guvernul american dormea la volan atunci și a permis ca acest lucru să se întâmple, trezindu-se mai târziu să descopere că China a preluat controlul strategic asupra aprovizionării cu elemente critice necesare pentru tehnologiile de vârf și armele avansate. Această problemă este însă în curs de rezolvare.
Ucraina are rezerve de cobalt, dar majoritatea bateriilor pentru vehicule electrice folosesc acum fosfat de fier și litiu și nu mai necesită cobalt. Mai mult, bateriile pe bază de sodiu-ion și sulf vor limita creșterea cererii pentru litiu în viitor, la fel ca reciclarea. Și lista ar putea continua. Povestea penuriei de minerale este exagerată.
În ceea ce privește gazele de șist din Ucraina:
a) O parte din câmpul Yuzivska se află sub control rusesc.
b) Rezervele din vestul Carpaților sunt situate într-o zonă geologică complexă, cu costuri ridicate de foraj, ceea ce a determinat Chevron să se retragă din exploatare – la fel cum a făcut-o și în Polonia.
Ucraina are mai mult potențial ca exportator de energie electrică către Europa, provenită din surse regenerabile și din extinderea sectorului nuclear. Dar acest lucru nu pare să fie o prioritate pentru Donald Trump.
A doua violare a Ucrainei
Ucraina nu poate satisface în niciun fel cererea de 500 de miliarde de dolari impusă de Trump într-un interval de timp realist, lăsând deoparte problema mai mare a moralității unei astfel de tratări a unei națiuni victime. După ce timp de trei ani a ținut linia frontului pentru democrațiile liberale, plătind un preț enorm, cine datorează cui mai exact, s-ar putea întreba cineva?
„Stilul meu de negociere este destul de simplu și direct”, scria Trump în cartea sa The Art of the Deal. „Țintesc foarte sus, apoi împing și împing și împing până obțin ceea ce vreau.”
În comerțul autentic, cealaltă parte poate, de obicei, să se retragă. Însă cererea lui Trump este o formă de coerciție brutală exercitată de o putere neo-imperială asupra unei națiuni mai slabe, aflate cu spatele la zid – și totul pentru o explozie economică a resurselor care există mai degrabă în imaginația lui Trump decât în realitate.
„De multe ori, cea mai bună afacere pe care o faci este cea pe care nu o faci”, a spus Trump, oferind încă una dintre maximele sale.
Zelenski nu are acest lux. El trebuie să aleagă între violarea militară a Ucrainei de către Putin și violarea economică a Ucrainei de către propriul său aliat.
Articolul original poate fi citit AICI.
