Jurnalistul și istoricul rus Anastasia Edel descrie pentru Foreign Policy cum arată propaganda rusă de la posturile TV.
Dacă există o parte a arsenalului autocratic al președintelui rus Vladimir Putin care a făcut față așteptărilor, aceasta este mașina de propagandă a Kremlinului. În fiecare zi, 82 de milioane de ruși se conectează la o vastă rețea de canale de televiziune controlate de stat, care le oferă o viziune uniformă asupra lumii: un loc ostil și înfricoșător, în care Rusia duce o luptă dreaptă împotriva forțelor răului.
Putin nu a inventat propaganda. Potrivit televizoarelor noastre, în vremea URSS, concetățenii mei și cu mine trăiam în cea mai avansată, iubitoare de pace și dreptate țară din lume, mereu apărându-ne de atacurile forțelor imperialiste. Ascultând cântece care strigau împotriva iminentelor războaie nucleare sau urmărind transmisiuni despre forțele de poliție americane care dispersau demonstrațiile pentru pace cu gaze lacrimogene, mă întrebam de ce americani erau atât de hotărâți să distrugă modul nostru de viață.
Prăbușirea statului totalitar a înlăturat aceste măști ale propagandei și a dezvăluit că lumea construită la TV era o fantezie. Dar mecanismele de manipulare din perioada sovietică și propensiunea rușilor de a cădea în plasa acestora sunt chiar mai puternice astăzi. Susținerea publică pentru Putin și războiul său împotriva Ucrainei rămâne ridicată datorită, în parte, consensului creat de programele de televiziune pro-Kremlin.
Televiziunea, nu internetul, rămâne principalul mijloc de informare în Rusia. Un rus obișnuit consumă în jur de patru ore pe zi. Din punct de vedere absolut, aceste cifre nu sunt unice: americanii urmăresc mai mult. Ceea ce este unic, chiar și în comparație cu perioada sovietică, este faptul că fiecare canal și fiecare program, de la știrile transmise până la competițiile muzicale, transmit narativul Kremlinului, 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână.
Ordinea zilei este stabilită de jurnalul de știri de la ora 5 dimineața. Într-o vineri dimineață din aprilie, știrea principală de pe Canalul 1, cel mai vechi și influent canal din Federația Rusă, este despre „lupta împotriva naziștilor ucraineni” în apropierea localității Bakhmut. Urmează rapoarte despre vizita președintelui francez Emmanuel Macron în China, vizita ministrului rus de externe Sergey Lavrov în Turcia și sărbătoarea ortodoxă a Bunei Vestiri.
Această succesiune se repetă, cu mici variații, la fiecare 30 de minute în cadrul emisiunii matinale, în care știrile de pe front sunt intercalate cu sfaturi tradiționale despre cum extragi sucul de mesteacăn sau cum faci o capcană pentru șoareci din obiecte casnice. Chiar și prognoza meteo contribuie, prin harta cu orașelor ucrainene ocupate arătate ca parte a teritoriului rusesc.
Pe Canalul 1, știrile și programele dezbaterii ale știrilor ocupă aproximativ opt ore din timpul zilei. Marea majoritate a acestui timp este dedicată acoperirii „operațiunii militare speciale” a Rusiei, eufemismul Kremlinului pentru sângerosul război împotriva Ucrainei.
Pe măsură ce ziua avansează, programele de știri devin mai lungi, adăugând povestiri într-un crescendo până la atingerea culminantă la ora 9 seara: VREMYA. O relicvă din tinerețea mea sovietică, emisiunea are misiunea de a prezenta evenimentele interne și internaționale printr-o lentilă corectă ideologic.
Însă timpurile s-au schimbat. Deși rămâne una dintre cele mai populare emisiuni de știri din Rusia, prezentatorul zâmbitor al Vremya este foarte diferit de solemnii prezentatori sovietici din trecut. Orice pretenții de obiectivitate au fost abandonate.
Un segment despre remarcile secretarului de stat american Antony Blinken cu privire la contraofensiva ucraineană este însoțit de o imagine animată cu Unchiul Sam trăgând sfori la președintele ucrainean sub titlul „Asasinii îmblânziți„. Fiecare segment întrece pe cel precedent în cinism și bigotism. Una dintre povestiri este o investigație a crimelor împotriva umanității din Mariupol – adică, susține prezentatorul, crime comise de Ucraina.
În afara transmisiunilor de știri, războiul este arătat publicului într-un flux constant de emisiuni politice și sociale. Pe ecranele gigantice din studiouri care servesc drept fundal pentru gazde și invitații lor, războiul este prezentat ca un spectacol de groază fără sfârșit, declanșat de ucraineni bestiali. Sângele curge în râuri, femeile plâng și bunicii șocați mulțumesc soldaților ruși cu voci tremurânde, în timp ce prezentatorii și invitații lor emană o dreaptă mânie.
În cuvintele lor, războiul este și o „faptă binecuvântată„. Este „moștenirea bunicilor noștri” – una dintre multele jefuiri neîncetate ale memoriei ruse despre Al Doilea Război Mondial pentru scopurile războiului actual. Pentru cei mai puțin atenți la „datoria lor sfântă”, războiul este prezentat ca un loc de muncă, unde sarcinile de a ucide ucraineni sunt descrise ca fiind „finalizate”, „avansate” sau „îndeplinite„. Violența e prezentată ca ceva inevitabil și banal, absolvind mintea telespectatorilor de orice fricțiune sau vinovăție față de crimele comise în numele lor.
În altă parte a sumarului zilei, războiul este vândut și umanizat prin intermediul unui ansamblu de personaje recurente care se încadrează într-una dintre cele două tabere: „noi” sau „ei”. „Noi” (nashi) este condusă de „eroi” – soldații lui Putin. Acești „moștenitori ai războinicilor Armatei Roșii” sunt întotdeauna înalți, adesea cu ochi albaștri sau măcar cu bărbi de nuanțe deschise.
Când nu luptă împotriva naziștilor, se relaxează în cazărmi curate și călduroase și citesc scrisori de susținere de la școlari ruși. Sănătatea lor este îngrijită de frumoase asistente cu bretonul ondulat și machiaj aplicat meticulos, chiar și în prima linie a frontului. Cine a văzut războiul real știe că e complet diferit, dar asta nu contează.
Apoi avem personajele negative. Cuvântul „ucrainean” nu este niciodată folosit singur, ci numai însoțit de epitete: „naziști”, „satanici”, „teroriști”, „asasini”, „atei”, „fasciști”, „radicali”. În această realitate, ucrainenii nu sunt nici măcar oameni adevărați – sunt „ruși cu minți bolnave”, creaturi lipsite de valoare și fără voință proprie, cărora sforile le sunt trase de Statele Unite.
Americanii merită propria lor doză de venin. Nu mai sunt adversari demni din perioada Războiului Rece, americanii – sau mai bine zis „anglo-saxonii” – sunt „lenți”, „hegemonici” și „haotici”. În căutarea distrugerii Rusiei, aceștia exploatează liderii europeni castrați, ale căror principale interese sunt înclinarea în fața agendei homosexuale și sclavia față de Uniunea Europeană.
Partea de acoperire externă în transmisiunile interne este uimitoare: fermieri români protestând importurile de cereale ucrainene, parizieni care ard restaurantul preferat al președintelui lor, părinți britanici care condamnă lecțiile despre pozitivitatea corporală. Și, dacă nici asta nu ar fi suficient, potrivit prezentatorilor de pe ecran, serviciile de informații americane plănuiesc presupusa răsturnare a președintelui turc Recep Tayyip Erdogan.
Tumultul este constant și visceral. Prin creionarea unei viziuni înfricoșătoare asupra lumii occidentale, aceste povești duc la concluzia inevitabilă că puținul bine rămas trebuie să vină, așadar, din Est.
Condusă de președintele său „înțelept”, „briliant” și „puternic„, Xi Jinping, China este lăudată pentru că întinde o mână de ajutor Rusiei, la fel ca și alte țări „prietenoase” precum Iran, Siria, Burkina Fasso sau Belarus. Rusia nu este izolată, insistă prezentatorii care obișnuiau să-și petreacă vacanțele în Franța sau Elveția. Este departe de așa ceva. Ei transmit și o invitație atractivă pentru alte țări să se alăture unei noi coaliții fondată pe iliberalism, tradiționalism și anti-americanism, al cărei capitale gemene, Moscova și Beijing, modelează lumea multipolară de azi.
În comparație cu această atenție acordată știrilor internaționale, poveștile interne par un aspect secundar, doar o modalitate de a evidenția cunoștințele omnisciente ale președintelui rus. Avem întâlnirea lui Putin cu ministrul sănătății pentru a discuta despre progresele în îngrijirea sănătății din Rusia; Putin ordonând guvernului să-i ajute pe „participanții la operațiunile militare speciale” la întoarcerea acasă, cu locuri de muncă și locuințe; Putin vizitând o uzină de cale ferată din Tula pentru a discuta despre înlocuirea cu succes a mașinilor occidentale cu capodopere autohtone superioare.
Cele câteva priviri asupra vieții obișnuite în Rusia care nu au fost retușate pentru Putin sunt deprimante. În emisiunea BĂRBAT/FEMEIE, promovată ca un talk-show despre „cetățeni în situații complicate„, gazda și echipa sa investighează un omor într-un sat – reconstituit și dezbătut de părinții victimei și cei acuzați – într-un episod plin de referințe la bătăi, interogatorii și mandate de arestare.
Segmentele din emisiunea OMUL ȘI LEGEA, un „program sociopolitic”, urmăresc aventurile extralegale ale mai multor ruși reali – un escroc specializat în căsătorii false, un pensionar surd care spală bani, chiriași care conduc o fabrică de mobilă într-un bloc de locuințe, o femeie care hărțuiește violent familia vecină și alta care crește păsări în casă.
Programul lasă telespectatorii cu un sentiment de teamă și precauție față de lumea absurdă în care trăiesc.
În acel univers ostil, paranormalul joacă un rol special. Potrivit emisiunii politice MARELE JOC, motivul pentru care președintele chinez Xi nu ar vorbi niciodată cu Volodimir Zelenski este că acesta din urmă este blestemat: orice lider care îi traversează calea se confruntă cu nenorociri. Ca dovadă, nu trebuie să căutăm mai departe de soarta fostului prim-ministru britanic Boris Johnson sau a prim-ministrului finlandez Sanna Marin – ambii îndepărtați din funcție – sau, mai rău, sultanul Omanului, Qaboos bin Said, care a murit la scurt timp după ce președintele ucrainean a vizitat țara sa.
Instigarea la frică a fost întotdeauna un scop al propagandei, dar în zilele KGB-ului lui Putin, poziția anti-religioasă și pro-științifică a Uniunii Sovietice impunea anumite constrângeri în promovarea obscurantismului. Aceste constrângeri au fost acum înlăturate, iar superstițiile de toate felurile au fost recrutate pentru a servi agenda ideologică. Televiziunea spune că trăim în vremurile apocaliptice: pregătiți-vă pentru confruntarea finală între bine și rău.
Niciunde nu este abordat acest aspect escatologic cu mai mult zel decât în emisiunea politică a lui Vladimir Soloviov de pe Russia-1. Îmbrăcat în costumul negru cu margini roșii al unui călău medieval, Soloviov – proprietar al mai multor vile în Italia – sancționat de UE pentru rolul său în invazie, este notoriu, chiar și în spațiul aglomerat al propagandiștilor ruși.
În programul său de peste două ore, difuzat aproape în fiecare zi, Soloviov prezintă conflictul actual în culori apocaliptice – un război sfânt în care sfinții ruși luptă împotriva demonilor ucraineni. Instigarea directă la crimă nu este o infracțiune la televiziunea rusă. Soloviov întreabă: „Cât timp vom lăsa sângele eroilor noștri nerăzbunat? … Când vom distruge clădirea guvernului din Kiev și pe șeful nazist Zelenski?”
Dacă invitații din studio trebuie crezuți, atunci răspunsul este: în curând. Potrivit Margaritei Simoian, redactor-șef al Russia Today, o rețea de propagandă adresată audienței din afara Rusiei și un oaspete frecvent în emisiune, cele zece plăgi biblice au fost deja declanșate asupra lui „Faraon Zelenski”.
„Tunet și grindină”, spune ea despre distrugerea din Ucraina care a aruncat atât de mulți în întuneric. Este greu să vezi zâmbetul ei în acest moment ca pe altceva decât sadic.
Restul invitaților emisiunii, în mare parte parlamentari și academicieni reprezentând „elita” rusă, susțin în totalitate carnavalul de patologii al lui Soloviov.
Statele Unite sunt sursa tuturor relelor. Problema Curții Penale Internaționale, spune un profesor de la Universitatea de Stat din Moscova, poate fi rezolvată într-o clipă printr-un atac nuclear, la care „experții” emisiunii râd cu înțelegere.
„Distrugem Ucraina”, tună Soloviov în încheierea emisiunii sale de duminică cu durată de 170 de minute. „Ardeți-o cu fierul incins. Nu putem negocia cu Satan.”
În duminica următoare, el cere reintroducerea pedepsei cu moartea pentru a face față „trădătorilor”. Preferă spânzurătoarea. Odată ce Rusia câștigă, ar putea negocia cu Occidentul – sau, mai degrabă, cu „ce a mai rămas din Occident„, spune Soloviov, una dintre multele amenințări subtile cu anihilarea nucleară. „Avem mijloacele de a opri americanii„, afirmă unul dintre invitații săi, un fost politician ucrainean acum căutat în Ucraina. „A venit momentul să le folosim.”
În spatele zâmbetelor maniacale și graficii moderne ale acestei mașinării se află Vladimir Putin. Un om mărunt, care folosește frica pentru a distrage atenția de la cruzimea și eșecurile adânci ale războiului său cu lumea.
Într-o zi, la fel ca cei care au trăit pentru a vedea cealaltă parte a erei sovietice, rușii vor recunoaște minciunile lui Putin pentru ceea ce sunt: un instrument de a-i face complici în crimele statului lor. Câți oameni vor mai pieri între momentul de față și viitoarea trezire a Rusiei, încă nu se poate specula.
Articolul original poate fi citit AICI.
