Deștepți, dar nu destul – Ciprian Mitoceanu, sciitor

Aproape că nu e zi în care să nu apară în presă relatări despre românași de-ai noștri care s-au pricopsit cu dosare penale – asta în prima etapă, deoarece urmează și procesul care aduce alte „beneficii” – pe motiv de documente falsificate. Acte de înmatriculare, asigurări auto, inspecții tehnice periodice, documente de studii, dar mai ales pașapoarte, cărți de identitate și permise de conducere. Falsificatorii lucrează adesea la vedere, făcându-și publicitate pe rețelele de socializare, ceea ce e cam de noaptea minții, dar se știe că românii sunt cei mai deșteaptă nație de pe fața pământului. Deștepți foc încă de la naștere, nici nu mai e nevoie de educație pentru a pretinde că suntem cine suntem și că Universul se învârte în jurul nostru.

Deștepți, cum să nu, dar cine a mai văzut pădure fără uscături? Unii conaționali ignoră pur și simplu vremurile în care trăim și-și cumpără documente false. S-avem iertare, dar viața nu e chiar ca în filme, iar falsificatorii și-au cam trăit vremurile de glorie. Pentru că în ziua de azi un document fals, indiferent cât de bine e realizat, e ușor de dat în vileag. Nu mai trăim vremurile lui Pazvante, când flerul și atenția la detalii făceau diferența. Cu ajutorul internetului și a bazelor de date interconectate, autenticitatea oricărui document poate fi verificată în mai puțin de un minut. Cei care încă mai sunt sceptici cu privire la tehnica actuală ar trebui să se gândească la faptul că, atunci când se duc să-și scoată cazierul, nu mai trebuie să se deplaseze în județul în care s-au născut și nici să aștepte jumătate de zi. Își pot scoate pomenitul cazier de la orice sediu de Poliție care prestează astfel de servicii și toată afacerea durează cam un minut. Polițiștii sunt dotați cu scanere care comunică cu bazele de date și un permis fals e dat în vileag indiferent cât de „original” arată. E drept că evoluția tehnicii le-a fost de mare ajutor falsificatorilor, dar le-a trimis strădaniile pe fundătura inutilității. În ziua de azi pur și simplu nu mai merită să apelezi la documente falsificate, mânăria e foarte ușor de dat în vileag. Un fals are o mare problemă și anume că nu figurează în bazele de date. Mijloace pentru a remedia și această problemă există, dar câți falsificatori reușesc să intre și să modifice bazele de date? Și, chiar dacă ar reuși această performanță, realizarea lor nu ar rezista cine știe cât timp. Nu merită, chiar nu merită să-ți falsifici diploma de studii – chiar în județul nostru s-au înregistrat câteva cazuri de cadre didactice care s-au ales cu dosare penale și plata unor despăgubiri consistente, dar încă se practică. E notoriu cazul profesoarei din Vaslui care a s-a angajat și a fost plătită calificat pe baza unei diplome false mai bine de paisprezece ani, dar, se știe, până la urmă a fost prinsă cu ocaua mică. A durat atât de mult pentru că nu au existat suspiciuni, dar verificarea ca atare nu cere timp și nici nu lasă loc la interpretări. Documentul există sau nu, e albă sau neagră, nu există nuanțe.

La capitolul ăsta avem de învățat chiar de la premierul Marcel Ciolacu. Omul tot amenință că o să-și facă publică diploma de bacalaureat, dar nu a reușit să livreze decât o adeverință dubioasă. Având în vedere cine este și relațiile, putea Ciolacu să-și tragă o diplomă „emisă” chiar de către Minister, adică un „real fake” mai tare decât ăsta nici că se poate? Putea, dar chiar și așa, era vorba de un fals ce putea fi repede dat în vileag. În momentul de față calitatea falsului chiar nu mai contează, verificarea e la mai la îndemână decât a fost vreodată. E de ajuns să știi seria și numărul unui document și calculatorul se ocupă de restul. Ciolacu știe că nu diploma ca atare e importantă, ci datele de identificare și la ce mâncărime există între partide, există supărător de multe riscuri ca, în caz de gâlceavă, cineva să-i verifice diploma pe bune.

Priceput cum stă treaba, dragi români? Trăim zilele în care autenticitatea se verifică doar cu un clic, astfel că impostura are termen de valabilitate tot mai scurt. Luați exemplu de la premier. Dacă nu v-a plăcut cartea, măcar nu umblați cu acte false. Și nu vă mai lăsați prostiți de „experți”; indiferent cât de reușit e falsul, măgăria e ușor de scos la iveală.