S-au întâmplat foarte multe în ultimele zile. Unele dătătoare de fiori, altele dătătoare de speranță. Bursa s-a prăbușit, cu consecințe nenorocite, pentru remedierea cărora e nevoie de timp și voință politică. Americanii și-au dat seama în sfârșit cu cine au de-a face – deși unele aspecte erau evidente încă de la primul mandat al lui Trump, dar se pare că în țara unde s-a născut democrația modernă educația pentru democrație e tot mai subțire, iar urmările nu mai pot fi ignorate. Veștile ce vin din est numai bune nu sunt și, poate, singura consolare e legată de faptul că Europa a înțeles în sfârșit că, dacă vrea să facă față agresiunilor, trebuie să se bazeze pe forțe și resurse proprii. De-a lungul istoriei, prea multe alianțe și înțelegeri au funcționat perfect pe timp de pace, dar s-au destrămat exact în momentul în care trebuiau să-și demonstreze utilitatea.
Dar să revenim la oile noastre, cum se spune. Clasa politică e din ce în ce mai deplorabilă, dar n-ar trebui să ne surprindă; cam ăștia suntem la nivel de societate. Lipsa educației de calitate își arată de ceva decenii roadele hidoase, iar măsurile decise de guvernanți numai inspirate nu au fost. Starea asta de prosteală generală le-a convenit de minune până acum și, deși a devenit evident că populația nu mai percutează la manipularea „oficială”, ci a devenit sensibilă la alte mesaje, se merge înainte cu inconștiență. Atât s-a putut…
Relevant pentru halul în care a ajuns societatea și direcția spre care ne îndreptăm e schimbul de replici dintre Marcel Ciolacu și Traian Băsescu. La sfârșitul săptămânii trecute, cei doi s-au spurcat pe Facebook. Și, s-avem iertare, dar ambii s-au dovedit cât se poate de coerenți în exprimare și intenții. Cam acesta e nivelul oamenilor politici din țara noastră. Nu prea le au cu exprimarea academică, unii nu sunt în stare să prezinte o nenorocită de diplomă de bac, dar când interacțiunea e dusă la nivelul mahalalei în care s-au format și de unde nu trebuiau scoși, cel puțin nu pentru a fi puși în fruntea statului, exprimarea devine uluitor de coerentă. La asta se pricep cel mai bine, nu la strategii economice, politici sănătoase, planificări pe termen lung. Țățismele – exprimarea îi aparține lui Băsescu, când a fost luat la întrebări la inundațiile de la Dorohoi, individul i-a tăiat reproșurile unei femei cu „hai să lăsăm țățismele” – nu sunt pentru ei o necunoscută sau un accident, sunt un mod de viață, asta e cea mai solidă parte a educației de care au avut parte și pe care au asimilat-o în totalitate. Școlarizarea nu le-a folosit decât în măsura în care i-a pricopsit cu diplome (pentru unii nici măcar atât), dar nu și abilități, cunoștințe și ce mai presupune educația de calitate.
Pentru acești indivizi nu există decât mahalaua și tratează România în consecință. Nu știu decât să se certe, să „dea replica” – o apucătură cât se poate de românească. Asta-l bucură pe român, să poată spune el ceva ce deranjează, ceva ce-i face pe alții să exclame „ Bă, da’ bine i-a mai zis-o”, la asta visează țoapa de mahala, să spună ceva memorabil, să aducă aminte de defecte și păcate – din acest punct de vedere, Marcel a fost clar peste Băsescu. I-a adus aminte că jumătate din familie i-a trecut prin pușcărie (dacă justiția funcționa, statistica era și mai covârșitoare), de gagica ce încă mai rezistă în spatele gratiilor, de rudele alea prin alianță și de păcatul trasului la măsea. Dacă Marcel ar fi un premier măcar pe jumătate atât de grozav pe cât le combate, aveam o țară ca-n povești. Așa însă…
Și amețiții ăștia doi nu sunt excepția, ci regula. Simion și Ponta s-au spurcat și ei pe rețelele de socializare, partea proastă e că românilor le place așa ceva. Despre Șoșo nici nu mai are rost să pomenesc. Prin urmare, viitorul e mai sumbru decât ni-l putem imagina. Dacă astfel de personaje ajung să aibă șanse reale de a conduce România, la ce ne putem aștepta?
