De când e lumea și pământul, stăpânirea unei nații de către alta a avut la bază suportul cozilor de topor. Adică, mai pe șleau spus, al trădătorilor din nația supusă care, contra unor avantaje materiale și-au vândut neamul, patria, mama și tot ce pentru un om cu scaun la cap contează cel mai mult în efemera noastră trecere pe pământ. Fără ajutorul cozilor de topor n-ar fi existat imperii, n-ar fi existat expansiuni agresive și nici colonii. Din acest simplu dar complex motiv, popoarele aflate în pericol au încercat să neutralizeze sau chiar să lichideze cuiburile de trădători, taman pentru a nu cădea pradă cotropitorilor. Aceasta a fost una din principalele sarcini ale iscoadelor transformate în timp în adevărate instituții, academii sau și mai și, numite azi generic, servicii de informații. Nu voi pedala în acest editorial pe rolul extraprofesional al serviciilor, și anume urmărirea adversarilor politici, a oamenilor cu bani, influenți sau a amantelor frumoase, a preocupării excesive de a depista slăbiciunile unor persoane considerate importante în vederea șantajului de orice fel, ci mă voi referi cu precădere asupra menirii lor principale și anume depistarea, blocarea, eliminarea și chiar lichidarea cozilor de topor. Adică asigurarea unui climat sănătos de dezvoltare a nației, în conformitate cu năzuințele respectivului popor, fără amestecuri externe. Pentru că orice acțiune externă nu se poate realiza decât dacă există un climat favorabil în acest sens. Un exemplu edificator care să susțină aceste afirmații se poate lesne extrage din istoria oarecum recentă a României, mai exact din episodul bolșevizării patriei, imediat după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. Atunci, mâna de comuniști racolați din timp și instruiți ulterior în patria sovietelor a constituit vârful de lance al rușilor. Cu ajutorul acestora, rușii și-au dus pas cu pas (vorba werner-ului!) la îndeplinire obiectivele în ceea ce priveau transformarea României în … pașalâc rusesc, dar beneficiind de acei trădători aranjau în astfel lucrurile încât, în ochii opiniei internaționale, să pară a fi dorința și voința nației. Pentru a-și atinge obiectivul una din primele lor acțiuni a vizat destructurarea Siguranței, eliminarea din sistem a celor ostili ideilor lor și punerea în loc a unor marionete obediente. Fac o paranteză aici și vă aduc în atenție o carte a reputatului scriitor Stelian Tănase care va cunoaște în curând lumina tiparului, numită „Zvonuri despre sfârșitul lumii” și care constituie o analiză la rece, numai pe baza documentelor de arhivă, radiografia societății române de vârf din perioada 1944 – 1953. Revenind la tema și la perioada actuală, recentele evenimente demne de noaptea minții care zguduie România avându-l în prim plan pe Călin Georgescu nu pot avea ca primă cauză decât ineficiența serviciilor secrete. Adică de atâta vreme se pregătește schimbarea radicală din rădăcini a sistemului politic și tu, serviciu de informații care toacă bani cu nemiluita (da, în acest sector al „economiei naționale” nu a fost, nu este și nici nu va fi vreodată criză, austeritate sau limită la cheltuirea banului public!) vii cu informări, atenționări și date concrete doar după ce buba s-a spart și puroiul s-a extins vizibil pe toată fața României? Recenta decizie de declarare persona non grata a doi spini (sau mai exact, spioni!) din coasta României (atașatul militar și adjunctul său) deși va avea ca urmare același procedeu din partea Moscovei, ne arată clar și la obiect faptul că amestecul străin a existat și există. Mai mult decât atât, ultimele dezvăluiri au scos la iveală faptul că toporul Georgescu are o sumedenie de cozi în spate, interceptările discuției telefonice dintre prezidențiabil și liderul unei grupări neolegionare (Marian Motocu) fiind edificatoare în acest sens. Faptul că anumite persoane au fost totuși monitorizate denotă că în servicii au fost și există oameni care își fac treaba așa cum trebuie. Problema mare este că SRI, principalul serviciu de informații, funcționează de o bună bucată de timp cu șef interimar (bine, nici „definitivul” Hellvig se pare că n-a dat pe dinafară în ceea ce privește profesionalismul, competența și toate celelalte așa cum afirmă pe la colțuri unii oamenii din sistem!) și în plus, există infiltrați care susțin alte interese decât cele din fișa postului. Adică niște cozi de topor la … cozi de topor! Și uite-așa, sprijinit de ruși, de organizații nonguvernamentale ciudate, dar și de unii patrioți vopsiți din instituțiile de forță, Mesia carpatică face valuri peste valuri într-o țară în care multe iscoade, oști sau străjeri sunt chitiți numai și numai pe înavuțire și mărire. Dacă nu vor fi eliminate din circuit cozile la cozile de topor, nația asta nu va avea nicio șansă de autodeterminare și va deveni ceea ce a fost de atâtea ori în istorie, adică o colonie. Nici nu mai contează a cui!
