Tărășenia de la Vârfu Câmpului referitoare la eliberarea ilegală, pe bandă rulantă, a cărților de identitate românești pentru cetățeni aparținând spațiului ex sovietic nu este doar o dovadă elocventă a corupției generalizate din România, ci și un act de fraudă cu consecințe cel puțin caudate, dacă nu extrem de grave. Pentru că, lăsând la o parte dorința de înavuțire a unor angajați ai statului, se poate constata o viciere considerabilă a structurii demografice din comună, cele câteva mii de cetățeni cărora li s-au fabricat acte de România înclinând puternic balanța etnică a localității înspre cu totul alte coordonate decât cele firești și normale. Cu siguranță, comuna Vârfu Câmpului este precum vârful unui iceberg în contextul falsificărilor de cărți de identitate. Citeam în urmă cu ceva timp că și la Iași exista o adresă unde erau înregistrate zeci de persoane din exteriorul României care, pasămite, locuiau acolo. Pe de altă parte, nu trebuie să omitem din această ecuație și … aportul legislativ al statului român, care a creat solul fertil pentru acest gen de corupție. Adică, vinovat pentru aceste anomalii este cam în proporție de 50 la sută și statul, întrucât nu a fost în stare să emită niște acte normative beton care să nu mai lase loc de întors pentru infractori. Și uite-așa, apar în scripte și mai ales la urne, cetățeni care au misiunea clară de a crea haos, ca să mă exprim așa, mai diplomatic. O surpriză uriașă am consemnat-o atunci când am aflat că omul Moscovei doritor de președinție în Moldova, Alexandr Stoianoglu, deși abia rupe românește (sau moldovenește, cum spun ce-i ce sug la țâța Moscovei!) are cetățenie română, deși nu are nici în clin și nici în mânecă cu neamul românesc. Nici rude, nici afinități, nici fini sau cumetri și cu atât mai mult, nici vreun adăpost construit sau închiriat. Dar cum nimeni niciodată nu verifică nimic în țara asta, Stoianoglu a primit hârtie de bun și onest român, de cetățean onorabil al UE și beneficiază de toate drepturile care decurg din asta. Aș fi înțeles acordarea cetățeniei române unor persoane străine doar în situația în care țara are ceva de câștigat, așa cum se întâmplă cu sportivii de performanță, cu artiștii sau alte categorii profesionale care solicită din varii motive să devină români cu acte în regulă. Dar Stoianoglu ce merite o fi având în afară de faptul că e o coadă de topor a rușilor în coasta românilor? Așa stând lucrurile, e limpede că s-a scăpat tare de tot căruța la vale și oricine a dorit s-a făcut român. De altfel, unul dintre „cetățenii” comunei Vârfu Câmpului a fost prins și dovedit în Vest ca fiind spion rus și se pare că de aici a pornit iureșul care a spart buba cărților de identitate. Este evident că în această eră a dezinformării, manipulării și diversiunii, infiltrarea în comunitate, în țară până la urmă, a unor intruși folosind această strategie a cetățeniei este urmată fără doar și poate de punerea în aplicare a planurilor concepute în laboratoarele subterane ale serviciilor secrete străine și ostile. Și ne mirăm de ce numărul de nemulțumiți, de suveraniști, de proruși și antieuropeni este din ce în ce mai mare! Iar ca să fiu corect și realist trebuie musai să aduc în discuție faptul că prima categorie, adică cea de nemulțumiți, nu reprezintă altceva decât „opera” guvernanților români postdecembriști care au condus țara asta mai rău decât ne-am fi putut închipui. Singurul lucru pozitiv din scandalul cărților false de identitate de la Vârfu Câmpului este faptul că aproape toate au fost anulate. Tardiv, dar e bine și așa. Iar culmea culmilor la „beneficiarii” acestei escrocherii și aici nu mă refer la slujbașii care au dat cu oiștea în gard, ci la „cetățenii” certificați cu o sută, două de euro, este faptul că aproape toți sunt dedicați trup și suflet Moscovei, dar le place să guste din binefacerile Occidentului. Muncă, vizite, eventuală asistență de specialitate din partea ambasadelor sau a consulatelor, toate acestea sunt tare gustate de către rusofilii deveniți concetățeni pentru românii noștri. Normal ar fi ca organele de cercetare a acestei spețe să monitorizeze în măsura posibilităților mișcările acestor „cetățeni” atât în România, cât și în UE, întrucât, pe lângă profitorii de ocazie care s-au îmbulzit la acte românești, există cu siguranță și reprezentanți ai unor servicii, spioni adică. Cât privește amploarea acestei afaceri ilegale, îmi vine tare greu să cred că administrația comunei în frunte cu primarul nu era la curent cu o așa „umflare” bruscă a numărului de cetățeni. Mergând pe acest raționament este posibil chiar ca în ecuație să fi intervenit și anumite socoteli electorale. Una peste alta, iar am ajuns de ocara întregii țări, toate posturile importante de televiziune prezentând în urmă cu ceva timp situația în regim de gălbejitul „breaking news”.Ceea ce nu ne face deloc cinste, dar asta-i situația. Adevărul nu mai trebuie să umble cu capul spart nicăieri în România!
