Privind la ce se întâmplă în jur, am ajuns să mă întreb dacă România a intrat în zodia manipulării sau, de fapt, nu a ieșit niciodată din aceasta. Din acel Decembrie până în momentul de față am fost bombardați doar cu informații false, pe care cei mai mulți dintre noi le-au asimilat așa cum au intenționat păpușarii de la butoane. Asta pentru că cea mai agresivă manipulare a venit tocmai de la guvernanți. Să ne amintim de comunicatele lui Iliescu, care i-a catalogat pe cei care-l contestau drept golani care atentau la „tânăra noastră democrație”. La cât de democrat a fost Iliescu, „tânăra democrație” nu exista nici măcar în proiect, dar majoritatea românașilor i-au aplaudat pe mineri atunci când au năvălit în București și i-au deznodat în bătaie pe cei mai buni dintre trăitorii acelor timpuri. Corneliu Coposu a fost la un pas să fie linșat și nu doar o singură dată, pentru că gașca de comuniști care a acaparat țara cu japca l-a prezentat în culori chiar mai sumbre decât a fost zugrăvit de cei care l-au aruncat în închisoare, în timp ce tătucului Iliescu i-au desenat aureolă de sfânt.
Și le-a mers… Le-a mers și încă le merge, în condițiile în care învățământul românesc a fost calibrat astfel încât să producă idioți utili și nu cetățeni capabili să separe realitatea de dezinformare, așa că nu e cazul să ne așteptăm la reforme adevărate în viitor.
Mai e puțin și o să ne alegem președintele, deci n-ar trebui să ne surprindă că toate mijloacele de manipulare sunt turate la maxim. Dintre acestea, poate că cele mai jegoase sunt sondajele de opinie, mai ales că unele sunt realizate de instituții și organizații aflate în curtea statului sau finanțate indirect de bugetul țării.
Sondajele de opinie au pretenția la o anume precizie, cu marja de rigoare. Cum se face că în ultimii ani rezultatele sondajelor de opinie și cele înregistrate la urne s-au potrivit ca nuca-n perete? Și vorbim de sondaje realizate de instituții care dispun de fonduri, nu de anchete realizate în șanțul din fața crâșmei. Acum patru ani, AUR nici măcar nu apărea în sondajele cu pretenții și, cu toate acestea, a depășit pragul electoral și încă bine de tot. La prezidențialele de anul trecut Ciucă și Ciolacu au fost dați finaliști în multe astfel de analize, dar ostașul nu doar că n-a prins podiumul, ci a reușit cel mai prost rezultat din istoria PNL, mai prost chiar decât cel din 1990. Iar liberalii se așteptau la două milioane de voturi…
Din start, atunci când vine vorba despre sondaje de opinie, se acceptă o anumită marjă de eroare. Plus-minus 3%, nu mai mult pentru că la o marjă mai mare deja nu mai putem vorbi de ceva serios, ci mai degrabă de manipulare. Despre câte din sondajele vânturate prin mass-media înainte de alegeri se poate spune că s-au încadrat în marja de 5%, măcar? Cam niciunul, nu-i așa? E știut că în România, cu democrația ei originală cu tot, sondajele de opinie numai asta nu sunt. Unii nu văd în asta o problemă, în condițiile în care românii oricum votează cum știu ei, dar cât timp multe dintre aceste sondaje sunt realizate cu bani publici, e cazul ca cineva să fie tras la răspundere. Nu e firesc ca o astfel de anchetă să fie denaturată, dar uite că asta se întâmplă. Avem institute, avem organizații care doar cu asta se ocupă, cu sondat opinia publică. E firesc să existe, dar nu cât timp activitatea lor e viciată de intervențiile celor aflați în fruntea statului sau de obscurii de la serviciile secrete – adevărata ocultă care distruge orice șansă de normalitate în țara asta.
Atâta vreme cât manipularea rămâne un instrument de guvernare, iar educația este sacrificată în favoarea dezinformării, România va rămâne un teren fertil pentru iluzii politice și promisiuni deșarte, pentru conspirații de mâna a șaptea și vizionari cu priză la un public ce devine tot mai numeros pe an ce trece. Dacă nu învățăm să punem la îndoială ceea ce ni se servește drept adevăr, vom continua să alegem nu pe cei mai buni, ci pe cei mai abili în arta minciunii.
