În ultima vreme suntem supuși unor campanii de dezinformare fără precedent, suntem atât de bombardați cu știri false încât e tot mai greu să facem distincție între real și manipulare. Avem nevoie mai mult decât oricând de educație, dar aceasta nu se obține peste noapte, urmând cursuri pe rețelele de socializare, deși se pare că această practică devine regula și nu excepția. Cea mai mare parte a mediei românești a fost acaparată de partide și lucrează cu motoarele turate în interesul acestora. Instituțiile de forță, care consumă o mare parte a bugetului național, sunt atât de secrete încât nici măcar cei care lucrează acolo nu știu ce fac, astfel încât intervențiile externe își fac de cap nestingherite. Asta e țara în care trăim și, din păcate, semne de ameliorare nu se văd nici măcar în viitorul foarte îndepărtat.
Am sperat că șocul din noiembrie va determina o reformă a vieții politice mioritice. Despre asta se vorbea atunci, că Georgescu a dat reset celor două partide care au dominat scena politică în ultimii ani, iar declarațiile liderilor acestora erau încurajatoare. Liberalii s-au debarasat de bagajul inutil ce purta numele de Ciucă, iar Ciolacu a spus că a înțeles mesajul primit de la alegători. Ce anume a înțeles din mesaj? Că e musai să se filmeze când dă mâțele jos de prin copaci sau când se pătimește cu trotineta.
Demisia lui Iohannis n-a fost un lucru rău, ba dimpotrivă, a fost singurul lucru bun pe care l-a făcut cel pe care alchimia politică catalizată de propriile fapte l-a transformat din neamțul providențial în dulapul săsesc în care au fost închise toate speranțele noastre. Numirea lui Bolojan ca președinte interimar e dătătoare de speranțe, dar așa cum era de așteptat, de îndată ce politicianul din Bihor a ajuns la Cotroceni, propaganda a pus tunurile pe el. Deși a fost ani buni primar la Oradea și în ultimii ani președinte la Consiliul Județean Bihor, până acum trecutul i-a cam fost ignorat, dar a fost de ajuns să preia președinția și, dintr-o dată am aflat că babacul lui a fost mare torționar comunist. Ciudat, dar faptul că e descendentul unui torționar comunist dovedit, nu a afectat în cine știe ce măsură ascensiunea politică a actualului ministru al Sănătății, numitul Alexandru Rafila, așa cum nici scandalurile cu iz penal în care a fost implicat nu i-au dăunat. De ce trebuie ca odraslele să sufere pentru păcatele părinților? Așa s-a spus când unele voci au ridicat ceva întrebări împotriva lui Rafila.
Mai apoi a apărut mizeria cu camionul. Cică în tinerețe Bolojan ar fi șutit un camion din Germania, unde lucra ca șofer. O afirmație ușor de demontat, dar care încă prinde la spălații pe creier. Și, chiar dacă ar fi fost așa, să nu uităm că românii au votat un criminal comunist, și încă de trei ori – chiar dacă nu a ucis cu mâna lui, Iliescu a avut un rol important în epurările comuniste și a trimis oameni în închisoare unde s-a și murit. Au mai votat românii și un președinte turnător, despre care se spune că a vândut flota la preț de fier vechi.
Se mai spune despre actualul președinte că ar suferi de ceva afecțiuni psihice, pentru care ia tratament, dar românii nu au o problemă să susțină pentru funcția supremă în stat un individ ce prin tot ceea ce face și spune demonstrează că e cam rupt de realitate și chiar mai rău.
Într-o țară în care adevărul este sufocat de propagandă, iar opiniile sunt modelate mai degrabă de algoritmi decât de rațiune, ne rămâne doar un singur aliat: gândirea critică. Dacă nu ne educăm să separăm faptele de ficțiune, vom rămâne captivi într-un joc murdar al dezinformării, în care liderii sunt creați și distruși peste noapte, iar cetățenii sunt reduși la simpli spectatori. România nu va ieși din acest cerc vicios până când nu vom învăța să ne punem întrebările corecte și să cerem mai mult de la cei care ne conduc.
