Parafrazând titlul unui cunoscut film britanic („Privește înapoi cu mânie”) mă gândesc adeseori la monumentala prostie umană care demonstrează cu orice an, deceniu sau veac trecut că omul este singura vietate de pe pământ care nu învață nimic din greșelile sale. Până și cele mai dobitoace animale, fără prea multă minte și memorie, nu mai trec de-a pururi prin locurile unde au simțit pe pielea lor frica sau durerea. În schimb omul, ciclic, repetă pe o scară ridicată și mai abitir ca prima dată, greșeli care marchează generații, țări sau continente întregi. Normal ar fi fost ca după tragedia celui de-al Doilea Război Mondial, nazismul, ura de clasă, antisemitismul, comunismul inuman și utopic, capitalismul atroce, subjugarea economică sau de altă natură, toate acestea să constituie trasee total interzise pentru guvernanții oricărui popor, dar mai ales pentru marile puteri. Din păcate, gulerele albe se învârt în aceleași mocirle amintite mai sus, dar nu oricum, ci stând în cârca muritorilor de rând, a miliardelor de oameni de pe planetă, pentru a se proteja de relele pe care tocmai ei le provoacă. Diversiunea, manipularea, deturnarea opiniei publice de la tot ce este bun, frumos și drept pe lumea asta reprezintă pentru diriguitori o strategie haină și perversă prin intermediul căreia sunt „invitați” proștii (și da, sunt tare mulți proști pe planeta asta!) să îi susțină în demersurile lor rău intenționate. Și odată produs răul, este nevoie de generații întregi pentru reparare și revenire la normal. Un normal care începe și se desfășoară pe același tipar milenar: grangurii provoacă tragedii și umilii suferă! Și dacă tot aminteam de manipulări și diversiuni, haideți să vă prezint una din aia de-a noastră la care nu prea v-ați gândit. S-a tot vorbit despre dezghețul comunismului de după venirea lui Ceaușescu la putere. Chiar mulți dintre contemporani nu se sfiesc și nu se mai ascund să ridice în slăvi societatea comunistă de atunci, punând accent pe „realizărili” geniului carpatin ajuns din cizmar, lider de țară. Dacă vom analiza cu simț de răspundere situația României de după război, vom constata că anii cincizeci și parțial șaizeci au reprezentat, fără nici un dubiu, o pagină neagră în istoria României. Mulți vor da vina pe ruși, pe situația internațională, pe abandonul occidentalilor sau pe lipsa de orizont și viziune a conducătorilor comuniști din acea vreme. Da, fiecare dintre entitățile enumerate au partea lor de vină, dar principala cauză a decăderii în mizerie și la propriu și la figurat a României vine din alte două direcții. Prima direcție își are rădăcinile în tragedia războiului. Astfel după 1945, satele românești, adică sursa principală de hrană și pentru orășeni și pentru cei de la țară, au fost depopulate masiv, flăcăii buni de muncă, harnici și pricepuți care arau, prășeau, coseau sau creșteau animale găsindu-și mormântul pe alte meleaguri. Odată terminat războiul, producția agricolă a scăzut dramatic până la limita de subzistență, așa cum s-a întâmplat în anul foametei, 1947. De-abia după o generație sau poate două, forța de muncă s-a mai întremat puțin. Adică după 1960-1965. A doua direcție își are esența în politica de sorginte comunistă propusă de ruși și însușită de cozile de topor autohtone, prin care oamenii deștepți, inteligenți și cu inițiativă ai acestei țări au fost efectiv exterminați sau aruncați în închisorile comuniste. La fel ca și refacerea forței de muncă, a fost nevoie de mulți ani pentru refacerea inteligenței românești. Adică tot până după 1960-1965. Concluzionând, se poate spune că timp de aproape două decenii poporul român nu a avut nici creier și nici mâini. Iată de ce, după venirea lui Ceaușescu la putere s-a observat un reviriment social, economic, cultural sau chiar sportiv. Că înainte de 1965 eram de râsul curcilor și în Europa și în lume. Așadar, nu Ceaușescu a mișcat țara, ci țara pe el întrucât, după o generație sau chiar două, creierele și mâinile patriei s-au regenerat pe cale naturală și nu așa cum s-a întâmplat în Vestul Europei, unde Planul Marshall implementat de către americani a readus pe linia de plutire țările afectate de război. Bineînțeles că tot acest ajutor al americanilor a fost, în timp, o mega afacere care a ridicat SUA cu mult deasupra celorlalte țări. Asta în Vest. În Est, rușii au luat tot ce era mai bun din țările dăruite cu mult drag de către vestici și astfel, au ținut oarecum pasul cu americanii. În aceste condiții, privesc înapoi cu mânie și îmi pun mereu întrebarea: ce era așa de greu de înțeles din istoria recentă a omenirii din moment ce mai ales noi, românii, începem să călcăm pe urmele înaintașilor noștri de acum o sută de ani, fără a ne păsa că ne așteaptă aceeași mocirlă? Iar urmăm orbește niște gulere albe care ne manipulează și ne amăgesc cum vor ei? Înainte de a privi către direcția arătată de mâinile lor lipite de inimă sau tinzând spre ceruri, priviți frați români, înapoi! Cu mânie, desigur!
