Trăim vremuri tulburi, așa cum era de așteptat. La noi – după alegerile prezidențiale ratate, în lume – după schimbarea conducerii SUA. Trump își trimite delegația pe tărâm saudit pentru a negocia direct cu trimișii lui Putin cam toate conflictele în care sunt implicate ambele părți, fiindcă nu este vorba numai de Ucraina, ci și de întregul Orient, de la cel Apropiat până la Marea Chinei. Liderii europeni se agită fiindcă americanii i-au exclus de la negocierile privind Ucraina și se vor întâlni azi pentru a adopta o poziție comună. Din București, președintele interimar Bolojan dă prima declarație cu privire la ce are de gând să facă în suta de zile de mandat. Salutări către Maia Sandu, sprijin pentru Ucraina și asigurarea de alegeri corecte. Cam atât.
Pe plan extern, noutăți buluc. Liderii progresiști europeni sunt în conflict deschis cu președintele american, pornit furibund să redreseze financiar SUA indiferent de costurile politice pentru țara sa. Probabil Trump va reuși să ieftinească energia pe plan intern, prin anularea majorității decretelor emise de Biden în controversatul pact climatic. Va da drumul la exploatarea tuturor resurselor de care dispune și va încerca să redreseze uriașele capacități industriale, militare și civile, ale țării sale. Europa continuă să se agațe de nefericitul „Green Deal” care i-a îngropat industria, cu sursele sale de energii alternative scumpe și ineficiente. În paralel, China își redeschide minele cu o viteză de una pe săptămână.
Noi? Pe nicăieri, ca de obicei. Nici cu europenii, la a căror reuniune de urgență nu participăm deși avem peste 600 km de graniță cu Ucraina, nici cu americanii, de frică să nu ne taie fondurile cei la Bruxelles. Doar așteptăm cu spaimă noua liberalizare a prețurilor la energie din aprilie. Având în vedere că guvernul este interesat de creșterea prețurilor, din care încasează cote uriașe și că, pe de altă parte, este incapabil să găsească soluții convenabile pentru populație, vor fi scumpiri dramatice. Ministrul Energiei, Burduja, pretinde că ar avea în vedere fie extinderea plafonării pentru o perioadă de timp (incertă), fie emiterea unor carduri de energie pentru consumatorii defavorizați. Dar ce garanții avem că acest guvern va mai fi în funcțiune suficient timp cât să pună în aplicare ceea ce anunță? Niciuna.
În acest context, „starea de spirit a românilor este sumbră, îngrijorare în orașele mari, depresie în orașele medii și mici și disperare în mediul rural; frustrările cu privire la prețurile uriașe la energie și alimente coroborate cu lipsa de calitate a serviciilor furnizate de stat sunt la cote extrem de înalte”, se arată într-o cercetare realizată recent de sociologul Barbu Mateescu. Potrivit cercetării citate, alegerile parlamentare nu au reușit să confere legitimitate clasei politice, care este privită în continuare cu ostilitate.
Votul din mai va fi unul de pedepsire, alimentat și de dorința de schimbare. Dar cine? Candidații anunțați până acum nici nu merită a fi enumerați. Lista de reproșuri care li se pot aduce fiecăruia dintre ei este mai lungă decât orice program politic ar fi în stare să declame. Cât despre Bolojan, un bun administrator, dovedit cu rezultate concrete, se întinde deja opinia că este tot un om al sistemului și că dacă ar candida nu merită să fie votat fiindcă ține tot de „establishment”-ul politico-securistic.
Sentimentul că „România e un sat fără câini” este semnificativ mai puternic decât în urmă cu un an, cu doi sau cu patru. Și atunci? Ne vom baza și mai departe, conform tradițiilor istorice, pe aserțiunea consacrată „lasă, că oricum deciziile le iau alții” nouă rămânându-ne doar să ne plângem soarta? Probabil că da, de vreme ce din miile de oameni valoroși pe care-i avem nu suntem în stare să convingem măcar pe unul să ne reprezinte.
