După o așteptare care pentru cei mai mulți dintre români a durat măcar cinci ani, dacă nu chiar zece și ceva, cel mai detestat dintre președinți pleacă de la Cotroceni. Trebuia să se întâmple acum vreo două luni, dar soarta a fost prea bună cu Iohannis, care se va stabili la Palatul Împăratului pentru renovarea căruia statul român a cheltuit milioane din banii contribuabililor și nu într-un loc mai răcoros, după cum ar merita. Asta pentru că înșelăciunea este infracțiune prevăzută în Codul Penal și, s-avem iertare, timp de un deceniu Iohannis doar cu asta s-a ocupat.
Evident, chiar dacă timpul e scurt, Iohannis va pune pe cineva să-i redacteze un raport uriaș, să știe tot românul cât bine a făcut. Acum cinci ani raportul pe primul mandat număra vreo opt sute de pagini și numai 1% să fi fost adevărat și ne-ar fi mers mult mai bine, în realitate însă…
În realitate, cred că este cazul să ne cerem scuze numitei Viorica Dăncilă. Da, Dăncilă, iartă-ne! Iartă-ne pentru că, în loc să te votăm pe tine, acum cinci ani l-am preferat pe Iohannis, deși știam prea bine că nu e decât un incompetent leneș, un arogant și chiar un nesimțit. Iartă-ne, Dăncilă, că în loc să risipim votul pe tine (că doar nu se întâmpla altceva) l-am ales tot pe Klaus, cel care în zece ani nu a ajuns nici măcar o singură dată la Botoșani. Cumva, e și vina noastră pentru că n-am fost în stare să amenajăm un derdeluș ceva mai de soi sau măcar un amărât de teren de golf unde președintele tuturor românilor să se relaxeze după ce s-a tot odihnit în excursii de lux.
Da, Dăncilă, te rugăm să ne ierți că nu ți-am apreciat umorul spontan – cum mai râdeam noi când nu erai în stare în stare să citești câteva rânduri de pe coala de hârtie – și am votat tot cu Dulapul care a lăsat impresia că-i este lene să vorbească. Sunt sigur că discursurile tale ar fost la fel de savuroase ca şi cele din perioada când erai marioneta lui Dragnea, așa că te-am fi ascultat cu zâmbetul pe buze, nu înjurând ziua în care ne-am lăsat prostiți de cel care, fără doar și poate, va deține pe vecie titlul de cel mai anost dintre președinți. E drept că nu prea te ducea capul, că nu aveai niciun fel de viziune politică sau economică, dar asta n-ar fi trebuit să conteze, nu-i așa? Dacă privim la realizările Dulapului, e clar din capul locului că nu puteai nasoli țara asta mai rău decât a făcut-o Iohannis, dar măcar ne-ar fi fost mai ușor să facem haz de necaz. Bănuiesc că economia nu ar fi dus-o mai bine și nici n-am fi văzut vreun spital regional sau mai mulți kilometri de autostradă, dar măcar am fi zâmbit noi și nu am fi fost siliți să îndurăm rânjetul disprețuitor al celui mai bombardier dintre președinți. Pentru că asta e Iohannis în esența lui. Dacă-l decojim de aparența de individ serios, nu descoperim decât un caracter mărunt, pus pe căpătuială și setos de arginți, incapabil de empatie.
Dar tu, Dăncilă, ai fi reușit să ne descrețești frunțile doar fluturându-ți freza și nu ai fi fost pusă în situația de a crea perdele mediatice pentru a ascunde adevărul, pentru că talentul din dotare ar fi fost mai mult decât suficient. Sunt sigur că s-ar fi găsit destui care să comenteze și să susțină că, de fapt, era mai bine cu Ficusul, dar uite cât de bine ne este acum, după ce am risipit șansa de a avea în fruntea țării o neconflictuală. Nu te-ai fi certat cu nimeni, dar cu siguranță ai fi făcut pentru țara asta mai mult decât Klaus. Sau poate că nu, deoarece știm că zero înmulțit cu zero tot la zero ne duce. Realizările lui Iohannis înmulțite cu potențialul tău… Da, tot calici am fi rămas, dar când râzi cu gura până la urechi, până și foamea este mai suportabilă. Iartă-ne, Dăncilă, că am spus că ești mama lui Bulă deși, la ce președinte am avut, putem spune că am fost conduși de fiul tău.
Iartă-ne, Dăncilă, și te rog eu să candidezi iar, pentru că dacă iese Antonescu s-ar putea să-l regretăm până și pe Iohannis.
