N-aș fi crezut niciodată că voi folosi, în cazul lui, verbul la timpul trecut. 40 de ani ar fi făcut în acest an, dar din păcate firul vieții i s-a rupt pe data de 1 februarie 2024. Se împlinește așadar în aceste zile un an de la dispariția unui om grozav: Tiberiu Nichiteanu. L-am cunoscut în urmă cu câțiva ani, la un ceai pe Pietonalul Unirii. Ne știam de pe rețelele de socializare, dar întâlnirea din realitate s-a produs imediat ce ne-am făcut vecini de cartier. Atunci, la acel ceai, am constatat că tânărul consilier județean liberal este de o franchețe și o bunătate de nedescris. M-a impresionat profund când mi-a relatat că indemnizația de consilier județean și încă ceva în plus merge către doi copii orfani de grija cărora el singur s-a făcut responsabil. Nu rude, nu prieteni, nu cunoștințe, ci niște copii sărmani! Pur și simplu a aflat de ei, de sărăcia și singurătatea lor și s-a hotărât să nu-i lase așa. Plecarea lui la Domnul a lăsat așadar două suflete din nou pe valurile dure ale vieții, fără busolă, fără barcă, fără cârmă. Nu mi-a spus atunci nici cum îi cheamă, nici de unde sunt. Tocmai de aceea, dacă cineva știe câte ceva despre ei, l-aș ruga să-mi de știre, poate mai găsim un om cu suflet mare care să-i tragă la mal. Prin dispariția lui, cetățenii din Rădăuți Prut au pierdut un primar, pământul străbun a pierdut un fermier foarte priceput, PNL a pierdut un membru marcant care azi, cu siguranță, ar fi fost (și) pe listele parlamentare ale lui Valeriu Iftime, iar noi, botoșănenii am pierdut un om cum rar se poate găsi. I-am remarcat curajul, franchețea și autenticitatea cu multă vreme înainte de a ne cunoaște față în față. Multă lume știe că pe rețeaua de socializare FB am făcut și fac diverse postări, cele mai multe critice, acide și ironice, având ca subiect de cele mai multe ori, mediul politic. Epigrame, vorbe de duh sau parodii, adică. Ei bine, atunci când acestea aveau ca subiect partidul, singurul om politic care se distra (atunci când gluma era bună, evident!) se numea Tibi Nichiteanu. În timp ce ai lui tovarăși de crez se codeau și se ascundeau după ecrane și după pălăriile celor din rândul întâi, el ieșea în față fără să-i pese de vreo eventuală dojană de la șefii de partid că a dat „like” unde nu trebuia. La fel, și în Consiliul Județean, vota nu după linia partidului, ci după conștiința lui, ceea ce e mare lucru printre politicieni. „În Consiliul Județean eu votez ce consider că este bine pentru botoșăneni. Nu sunt un robot care să urmeze orbește vreo linie trasată politic”! Așa își explica el pozițiile, uneori divergente cu ale colegilor lui liberali care votau la comandă. Despre Tibi am mai amintit într-un editorial din 18 noiembrie 2022, numit „Mănunchiul de tineri de care avem nevoie”. Mai scriam atunci următoarele: „Faptul că există și asemenea exemple ne dă o speranță că nu este totul pierdut și poate, într-un viitor rezonabil, se va schimba ceva în România noastră adusă la sapă de lemn de către niște neica nimeni pe care în afară de buzunarul, stomacul și zona de mijloc a corpului lor, nu-i interesează absolut nimic. Din păcate, la momentul actual, în politică sunt prea puțini tineri independenți financiar, cu personalitate și cu realizări la activ care să dea direcția viitorului. Din acest motiv riscul ca tinerii valoroși să fie îndepărtați de la butoane poate apărea oricând. Să sperăm că pe viitor se vor implica în politică cât mai mulți tineri de asemenea factură, fapt care va conduce la imposibilitatea de a fi dați deoparte…” Din păcate, Doamne-Doamne l-a dat deoparte pe Tibi al nostru, luându-l acolo sus la El. Probabil a gândit că un așa om nu se prea asortează cu mulțimea avidă după bani, funcții și notorietate, așa cum este clasa politică de la noi. Ceea ce nu am înțeles este de ce a luat un bun samaritean și un om de afaceri de toată isprava când exista „marfă” în lumea politică, până la loc comanda. Sunt sigur că prin această ultimă frază i-am stârnit lui Tibi, acolo sus de unde ne veghează, un zâmbet fin și înțelegător, așa cum de altfel, era toată ființa lui. Referitor la milostenia și aplecarea lui către a face bine, mă gândesc că acum la un an de la dispariția pământeană, conducerea PNL, Valeriu Iftime, ar putea să instituie, să constituie, o bursă numită „Tiberiu Nichiteanu” pentru doi copii aflați în dificultate. Care or fi ei, că se găsesc cu sutele, dacă nu cu miile, din păcate! Ceva gen bursele de excelență în învățământ „Constantin Manolache” pe care le asigură de ani și ani de zile Clubul Rotary din Botoșani.
