Nu sunt mare fan al pretinsei emisiuni valorizatoare de talente „Românii au talent” sau, mai pe scurt, „RAT”. La ce „nivel” a ajuns, se pare că traducerea în engleză descrie destul de bine calitatea emisiunii. Da, nu sunt fan „RAT”, dar la sfârșitul săptămânii trecute am făcut o excepție. La rugămintea unei cunoștințe, care a cedat la rugămintea unei alte cunoștințe mai apropiate de subiect – un veritabil lanț al slăbiciunilor, trebuie să recunosc – am promis că voi urmări prestația celor de la „Trupa Mare”. Zis și făcut. Un moment bun, în care am văzut ceva inspirație din prestația fetelor de la Avantgardey la „AGT”, dar se poate trece cu vederea; ce e original 100% în ziua de azi? Și, la nivelul lor, copiii de la Trupa Mare chiar au făcut spectacol. Le doresc succes pe mai departe, deși s-ar putea să nu fie suficient.
Asta pentru că, dacă tot m-am pus în fața televizorului, am urmărit toată „emisiunea”. Simțeam nevoia de gust amar, se pare. Și asta am primit odată cu „Golden Buzz”. Responsabilă? Andra. Beneficiar? Un tânăr cu o poveste de viață impresionantă, dar…
Dar nu trebuie să ignorăm că, oficial, „RAT” e o emisiune care caută și promovează talente. Ori, s-avem iertare, încă de la prima ediție s-a cam mers pe latura cazului social al talentului. Majoritatea celor care s-au apropiat de premiul cel mare au încercat să impresioneze cu povestea lor de viață, nu cu talentul ca atare. Acum ceva ani țambalagiul la care juriul s-a dus cu vestea cea bună a început să povestească fără ca nimeni să-l fi întrebat ce sacrificii a făcut el încă din pruncie, când alți copii se jucau și el trudea pe tarlaua muzicii. Orice i se spunea, individul trăgea discuția la viața lui nenorocită, plină de sacrificii. Sincer, nu prea arăta ca un „sacrificat” și, s-avem iertare, dacă nu ai talent, nu poți ajunge cine știe ce departe chiar dacă te spetești. Dar omul avea ce avea cu latura de caz social. Cât am mai muncit, cât m-am sacrificat, cu alte cuvinte, merit premiul cel mare nu pentru că-s talentat, ci pentru că pot să storc lacrimi cu povestea mea de viață.
Iar chestia asta cu milogeala s-a văzut la supărător de mulți concurenți; unii au și câștigat nu pentru că erau din cale-afară de talentați, ci pentru că românii au fost mai impresionați de modul în care au fost prezentați ca și caz social și nu de prestația de pe scenă. Nu întâmplător despre astfel de „talentați” nu s-a mai auzit mare lucru după ce au câștigat concursul.
Cât timp e un concurs de talente, asta ar trebui să primeze: talentul și munca. Povestea de viață ar trebui secretizată, dezvăluită la final. Asta pentru că prea s-a transformat „Românii au talent” în „Românii au cazuri sociale”. Contează cât de amărât ești, talentul e undeva la coadă. Iar astfel de strategii nu doar că mută atenția de la talent la lacrimogen, dar distrug complet ideea de competiție. În loc să câștige talentatul, câștigă cine e mai „talentat” în a trezi compasiunea publicului. Dacă vii cu o poveste de viață dramatică, ai șanse să ajungi direct în finală, indiferent de cât de „bine” cânți, dansezi sau mai știu eu ce se presupune că știi să faci. Iar dacă mai vii cu versuri cu „dulce Românie”, „scumpă Românie” și alte chestii cu trimiteri patriotice, deja te-ai scos. Iar asta nu e doar problema televiziunii, ci un simptom al unei societăți care nu dă doi bani pe meritocrație, dar încurajează victimizarea în dauna meritocrației. Vedem asta în fiecare zi, în jurul nostru. Românii găsesc scuze pentru parvenire și învârteală. Oameni suntem, nu trebuie să mănânce și el o pâine? E drept că în viața de zi cu zi promovarea „valorilor” se face mai mult pe pile decât pe povești lacrimogene, dar tot despre batjocorirea meritocrației vorbim. Asta e România, o țară în care votul emoțional domină peste tot, de la alegeri la emisiuni de calitate îndoielnică, iar rezultatul nu mai poate fi ignorat.
Vor cei de la RAT să „ajute” cazurile sociale? Să facă o emisiune „Românii au cazuri sociale” și acolo să se jurizeze povești de viață, nu performanțe. Sună cam dur, dar există o altă variantă? Și, apropo, în limba engleză „rat” înseamnă „șobolan”. Cam ăsta este nivelul spre care se îndreaptă emisiunea de „talente”.
