O bulibășeală guvernamentală a făcut ca opinia publică din România să sară de fund în sus atunci când a constatat că în codul CAEN există o noutate, și anume numărul 9699. La ce se referă el? La una din cele mai vechi ocupații din lumea asta, și anume prostituția. „Furnizarea sau aranjamentul de servicii sexuale, organizarea de evenimente de prostituție sau operarea de stabilimente de prostituție” – așa scria până mai ieri în documentele oficiale. Dacă stau și aprofundez corect speța, atunci trebuie să retractez cumva cele scrise în primul rând. Mai exact, nu opinia publică a luat poziție față de o așa „indecentă, necreștinească și imorală” decizie guvernamentală, ci „o anumită parte a presei” și unii așa-ziși puritani care, din diverse motive (sex, religie, vârstă, neputință, invidie ș.a.) se opun cu sârg legalizării prostituției în România. Despre acest subiect s-a discutat extrem de mult prin anii 90, mai exact 1999, când puțin a lipsit ca nomenclatorul de meserii să se îmbogățească cu încă una. Fiind director la protecția consumatorilor, îmi amintesc că după o conferință de presă, printre uși, o ziaristă de la o publicație locală m-a întrebat ce părere am despre această chestiune. Glumind desigur, i-am răspuns că instituția pe care o coordonez va veghea la respectarea drepturilor consumatorilor și în această sensibilă speță. Au fost niște vorbe spuse în glumă, care a doua zi, în cotidianul „Național” (unul dintre cele mai citite ziare naționale din acea vreme!) au generat un titlu pompos pe prima pagină: „Directorul OJPC Botoșani este gata să apere drepturile consumatorilor de plăceri!” Nu știam de existența acestui „articol-bombă” dacă nu m-ar fi sunat un director din cadrul OPC central, Valentin Negrilă, care m-a întrebat dacă am citit presa centrală. I-am răspuns că nu, iar el mi-a replicat: „După ce o citești, sună-mă!” Fiind un om deosebit de deschis, corect și aplicat, șeful meu de la București a înțeles situația și m-a avertizat să fiu pe viitor extrem de atent la tot ce declar ca director de instituție. Un sfat foarte util, pe care de altfel l-am aplicat cu strictețe pe toată perioada în care am ocupat funcții de conducere. Revenind la confuzia guvernamentală, vreau să subliniez faptul că subiectul în sine (legalizarea prostituției, adică!) este de mare actualitate și astăzi. Ce să ne mai ascundem după degete că suntem creștini, că așa ceva este imoral, că numai în societățile de consum se face așa ceva ș.a.m.d.? Eu aș zice să fim realiști, pragmatici și să privim realitatea așa cum este ea, nu de după voaluri puse în față de biserică, politicieni, puritani sau moraliști de ocazie. Nu este un secret pentru nimeni (sau n-ar trebui să fie!) faptul că energiile sexuale sunt un combustibil inepuizabil și extrem de puternic pentru iubiri, căsătorii, crime sau războaie. Pentru o minimă și apropiată comparație, aruncați o privire și la regnul animal, acolo unde în perioada împerecherilor se omoară pur și simplu masculii între ei. Este o lege a lumii care, bineînțeles, este mai presus de om și de preocupările lui. Așa a fost făcută lumea, așa trebuie să funcționeze. Iar faptul că prostituția este unanim recunoscută drept cea mai veche meserie din lume ar trebui să dea de gândit puritanilor, în sensul că dăinuie și va dăinui cât lumea. Nu este precum meseriile de rotar, cojocar sau șelar de exemplu, care odată cu dezvoltarea industrială a omenirii au dispărut pur și simplu din cotidian. Așa stând lucrurile, eu consider că mult mai utilă, benefică și sănătoasă pentru societate ar fi legalizarea ei. Este exact ca în cazul prohibiției din America anilor 1920 (mai exact, până în 1933), când contrabandiștii s-au umplut de bani, iar consumul de alcool nu a scăzut nici cu o liniuță, din contră! Odată legalizată prostituția, ar dispărea în mare parte traficanții de carne vie, crimele pasionale, bolile venerice, iar statul, cetățenii vor avea de câștigat inclusiv pe plan financiar. Cât despre „prestatoare”, vreau să vă informez că ori legal ori ilegal, acestea tot cu așa ceva s-ar ocupa. Și atunci, de ce să ne mințim că în casă e curat când după covor zace gunoi la greu? Bineînțeles că ideea din acest material va avea o sumedenie de combatanți, mai ales din partea bisericii, care nu poate accepta și oblădui o asemenea practică. De altfel, nici n-ar trebui să accepte așa ceva, ci pur și simplu să ignore acest subiect. Așa cum ignoră multe ieșiri în decor ale unor slujitori ei care, oameni fiind până la urmă, se dedau adeseori plăcerilor trupești și lumești cu multă stăruință și … aplecare. Cât despre puritani sau moraliști de ocazie, este probabil ca anumite condiții și experiențe de viață să-i fi adus în situația de a nu accepta un adevăr, o situație care nu este nicidecum imaginară, ci reală și la vedere în jurul lor. Pe lângă cele câteva – hai să le spun avantaje – ale unei eventuale legalizări, ar mai fi ceva: mult mai ușor și mult mai eficient s-ar putea monitoriza aceste stabilimente (numite în popor bordeluri) de către instituțiile de forță ale statului, fapt care ar descuraja substanțial infracționalitatea. Drept urmare, societatea XXX având codul CAEN 9699, adresa …, contul …, administrator X, ar fi cu toate datele de identificare la vedere și nu prin ganguri, apartamente de lux sau insalubre, toalete sau boscheți. În plus, legea dacă ar fi aprobată, ar putea conține și un paragraf special pentru persoanele care vor să „muncească” pe cont propriu și nu la stabiliment. Sau, cum se mai spune, pe persoană fizică. Așa ar putea apărea în spațiul cotidian PFA Fifi, PFA Anișoara sau PFA Pisy. Adică totul să fie legal și la vedere. Că și cel mai înverșunat puritan s-a născut în puța goală, nu cu budigăi sau gogoșari pe el!
