Cu siguranță Hollywood-ul reprezintă pentru mulți actori americani sau nu, un pisc înalt și luminos, un țel în viață, un ideal mult râvnit. De-a lungul secolului XX în capitala cinematografiei americane (și probabil a lumii), s-au perindat multe vedete cu rădăcini în România care au ajuns pe culmi nebănuite de succes. Printre primii temerari români care au bătut la porțile succesului în cetatea mondială a filmului este de menționat craioveanul Jean Negulesco, cotat pe la mijlocul veacului trecut drept unul dintre cei mai în vogă regizori sau scenariști de acolo. Din păcate, până după căderea comunismului românii noștri din țară nu știau mare lucru despre acest titan al cinematografiei mondiale, întrucât propaganda de partid îi trecea sub tăcere pe conaționalii noștri care trăiau pe alte meleaguri departe de „realizărili” poporului. Analizând marile nume din respectiva industrie vom da peste mulți actori de mare succes care au sau au avut rădăcini în România. Wynona Ryder, Natalie Portman, Harvey Keitel, Dustin Hoffman, Edward G. Robinson, Johhny Weissmuller, Elsa Pataky, Barbara Bach, Sylvia Sydney, Fran Drescher, Stan Lee, Rosemary Harris sau Nadia Grey, toate aceste vedete au avut legături cu România, numai că român get-beget nu a fost niciunul. De altfel, și numele lor, unele „americanizate” ce-i drept, spun suficient de multe despre apartenența lor în special la nația evreiască. Bineînțeles că etnia nu reprezenta nici o carte de vizită și nici un handicap, globalizarea la Hollywood fiind un fenomen de masă. Dar totuși, ca români, ca locuitori ai acestor plaiuri, când aflăm că unul din seminția noastră strălucește în meseria lui oriunde s-ar afla în lume, nu se poate să nu ne salte în piepturi inimile de bucurie. Iar când acest românaș obține premiul cel mare la ceremonia decernării Globurilor de aur, e limpede că putem gusta pe săturate din mândria de a fi români, acum și numai acum și nicidecum atunci când scriu politrucii pe pancarte respectivul text ca slogan electoral. Sebastian Stan, constănțeanul care a uimit o întreagă planetă prin talentul, munca și dăruirea de care a dat dovadă pe platourile de filmare va rămâne în memoria noastră nu numai ca un mare învingător, ci și ca un mare român întrucât, propoziția sa din finalul spiciului urmărit de milioane și milioane de oameni de pe întreaga planetă a fost una memorabilă: „România, te iubesc!”. Niciuna dintre celebritățile enumerate mai sus nu a amintit vreodată în alocuțiunile lor de patria de unde își trage rădăcinile. Cu atât mai mult, nimeni niciodată nu a rostit atât de frumos numele României la microfonul urmărit cu nesaț de sute de milioane de oameni. Ceea ce a făcut Sebastian Stan, vorbele lui de mulțumire urmate de frumoasa declarație de dragoste către patria de obârșie reprezintă maximul în ceea ce privește demonetizatul cuvânt „patriotism”. Românașul nostru le-a predat așadar o lecție perfectă de patriotism tuturor politicienilor, guvernanților, celor din instituțiile de forță sau celor din Justiție, adică șleahta care trăiește regește în această țară pentru a iubi-o și a i se devota. Că îi doare la pix pe toți de adevărata lor menire, este o altă poveste pe care nu o voi dezvolta aici. Revenind la românul nostru briliant sau de aur (oricare dintre aceste epitete pălesc în fața sa!) eu cred că ar fi fost normală și justificată o ședință extraordinară a Consiliului Local și atribuirea titlului de cetățean de onoare al Constanței celui mai mare actor pe care urbea de la malul mării l-a dat omenirii. Așadar, era normal ca Sebastian Stan să se fi bucurat deja de aprecierea celor care conduc orașul din care, în urmă cu aproape 35 de ani „porni … steaua”. Este posibil ca membrii consiliului local de acolo să acționeze în perioada următoare în acest spirit, dar spre rușinea lor, au ratat startul. Nu trebuia să le dau eu de aici, din nordul țării, o idee care era la mintea cocoșului. De altfel, după cum acționează și se mișcă politrucul român, este foarte probabil ca această inițiativă ori să nu mai apară niciodată ori să fie pusă în practică peste supărător de multă vreme. Una peste alta, Sebastian Stan va rămâne în memoria vremurilor ca un om de o înaltă ținută civică, un om de o rară eleganță (ah, mai este unul de prin zona politicului care folosește în exces acest cuvânt alături de papagalicescul „poporul român”!) care nu a uitat de unde a plecat, care ține la rădăcinile și identitatea sa. Dacă ai lui constănțeni vor dori să îi cinstească numele așa cum trebuie, atunci să îi acorde după cum am spus, în regim de urgență, titlul de cetățean de onoare și în plus, să pună unei străzi, unei piețe sau unei instituții de cultură, numele de „Sebastian Stan”. Așa ar merita un om care iubește cu adevărat România!
