Zeci de mii de firme din întreaga țară își restrâng activitatea sau chiar se închid. Sunt fie Întreprinderi Mici și Mijlocii (IMM) locale, fie sucursale sau puncte de lucru ale unor mari companii românești și străine. Construcțiile, confecțiile, tehnologia informației (IT) și serviciile sunt cele mai afectate ramuri. Producători de piese și ansambluri auto, dar până și din domeniul naval, firme de distribuție, reprezentanțe locale ale unor mari concerne, se pregătesc să trimită mii de oameni în preaviz.
Ministrul finanțelor Tanczos Barna recunoaște pentru prima dată că se ia în calcul creșterea TVA de la 19% la 21%, așa cum am arătat și noi aici cu mult înainte de a se fi format noul-vechi guvern și ca premierul Marcel Ciolacu să-și fi „tatuat” în mod caraghios pe mână contrariul. După „ordonanța trenuleț” (un șir de reglementări financiare) măsurile prin care guvernul încearcă cu disperare să mai facă rost de bani nu încetează și cu toții știm deja că urmează un nou val de creștere a unor taxe și inventarea unora noi. Dar și că prețurile vor crește semnificativ în acest an, aducând un nou puseu inflaționist.
Acum devine mai clar de ce tartorii alianței de guvernare, respectiv PSD și PNL, au „cedat” (citește „aruncat”, ca pe un cartof fierbinte) Ministerul Finanțelor în sarcina UDMR. În trecut era un măr al discordiei, fiind aprig râvnit în toate alianțele care s-au succedat în diverse guvernări, ca minister de decizie, ordonator de credite și cu prezență în Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Pur și simplu, autorii dezastrului au vrut să scape de răspundere, să poată să spună că nu sunt ei vinovați și că tot acest val de mizerie nu s-a produs din cauza lor.
Fiindcă salvarea, așa cum o vede acest guvern, vine nu numai din creșterea TVA, ci și dintr-o nouă creștere a taxării muncii. Cum? Prin comasarea impozitului pe venit cu CASS. Unificarea contribuției la sănătate cu impozitul pe venit și aplicarea impozitului de 20% la tot salariul brut, așa cum intenționează coaliția majoritară, va însemna o creștere a taxelor pe salarii cu 3%. Dacă cumulăm toate taxele – pe muncă, pe venituri, pe proprietăți și pe consum – practic, un român va ajunge să muncească opt luni dintr-un an, față de șase luni cât este acum, numai pentru a-și plăti taxele la stat.
Toate acestea sunt rezultatul direct și nemijlocit al toleranței fără margini de care a dat dovadă poporul îngăduindu-i pe impostori în funcții, fără să reacționeze la prostiile în cascadă făcute de guvernanți și în ciuda avertismentelor repetate din partea celor care se pricep cât de cât. Măsurile preconizate de guvern nu sunt decât paliative, parțial eficiente, dar și o nouă cale de spoliere a populației, fraierită anul trecut mai ceva ca-n Drăgaica din Buzău (un târg tradițional), atât de familiară premierului.
O țară întreagă știe că principalele probleme sunt aparatul administrativ supradimensionat, sufocat de birocrație, incompetență și corupție, pensiile speciale și neaplicarea – sau aplicarea incompletă, adeseori doar mimată – a măsurilor convenite cu Comisia Europeană. De ce au decidenții un asemenea comportament sfidător, chiar și acum, în buza prăpastiei? Nu e greu de intuit: nu vor să deranjeze interesele și cutumele din sistem, nu vor să reducă privilegiile funcționarilor protejați politic și nici nu vor să-și ridice în cap sindicatele din sectorul public.
Reforma administrației este un teren minat pe care ei, liderii vremelnici, nu vor să calce. Au ales, ca de obicei, să dea din nou în cap sistemului privat. Politic este mai puțin riscant pentru ei, fiindcă nu acolo este bazinul electoral al PSD și, mai nou, nici al PNL. Dar măsurile pe care se pregătesc să le impună, suplinite și de un nou val de împrumuturi externe și interne, sunt infinit mai dăunătoare pe termen lung și le vor fi fatale.
