Înainte de 1989, aproape orice informație care apărea în oficiosul partidului comunist (ziarul Scânteia) sau se transmitea pe postul de radio sau tv cu privire la industrie, agricultură, sănătate, școală, societate ș.a. căpăta statutul de adevăr absolut în mintea oamenilor dacă respectivele știri nu aveau la bază propaganda comunistă deșănțată a acelor vremuri. Dacă se publica un nivel salarial dintr-un domeniu de activitate, păi acela era, frate! Dacă se scria sau se anunța că se scumpește sau ieftinește un produs, dacă o alocație crește sau se taie, era clar pentru tot românul că așa este și nimeni nu ar fi putut crede altceva. O bună bucată de timp după lovitura de stat din decembrie 1989, autoritățile nou formate, adică instituțiile deconcentrate, sau altfel spus instituțiile statului, au încercat să fie propagatoare de adevăr în ceea ce privește activitatea lor. Asta până când conducătorii lor, puși pe posturi numai și numai în virtutea faptului că aparțineau partidelor aflate la guvernare, au descoperit că un comunicat, o știre prezentată pe micul ecran sau într-un ziar poate fi un mijloc perfect de manipulare a maselor obișnuite cu ideea că tot ce apare prin mass media este adevărat. Azi așa, mâine așa, până când, iată, am ajuns în situația că niciun român nu mai crede absolut nimic din tot ce se mai chinuie unii purtători de cuvânt să dea pe goarnă. Astfel, dezinformarea instituțională a început să fie tratată de oameni, pe bună dreptate, ca o minciună cotidiană de neluat în seamă. În paralel cu acest fenomen, majoritatea instituțiilor au renunțat la conferințele de presă, acest aspect creând în mintea românului ideea că oricum spuneau minciuni, deci mai bine fără. Pe de altă parte, apariția rețelelor de socializare a condus la o nouă modalitate de culegere a știrilor. Bune sau rele, minciuni sau adevăruri, noutățile pe care românii le absorb de pe rețele sunt de cele mai multe ori niște schilodiri ale realității, niște caricaturi ce înlocuiesc cu multă dezinvoltură perfectele portrete renascentiste. Apariția acestor rețele de socializare a ucis definitiv cadrul cât de cât oficial și legal de prezentare a noutăților guvernamentale numit, după cum spuneam, conferința de presă. Culmea este că deși guvernanții, politicienii, au luat-o și o iau în bot la alegeri tocmai ca urmare a acestor rețele, nu au făcut nici cel mai mic efort de a revitaliza conferința de presă, de a găsi un umil canal corect, precis și exact de conectare, de comunicare cu cetățenii. Spun asta întrucât au fost nenumărate situații când cifre sau realități dacă ar fi fost comunicate credibil opiniei publice, adică de ministru, de șef de instituție sau purtător de cuvânt ar fi dat la o parte de pe rețele multe făcături, multe știri trase din condei cu scopul precis de a manipula. Acest masochism al decidenților politici pornește bineînțeles de la mentalitatea greșit încetățenită în societatea românească precum că o minciună spusă cu ștaif prostește lumea. Și uite-așa, s-a ajuns astăzi în situația aceea din povestea cu Petrică și lupul, adică niciun adevăr evident nu mai sensibilizează pe nimeni. Prea multe minciuni au fost, prea multe prostiri pe față. E clar, oamenii nu mai au absolut deloc încredere în guvernanți și acest lucru s-a văzut clar la alegerile din toamnă-iarnă. Fiecare se informează de pe unde apucă, FB-ul, TikTok-ul sau Instagram-ul devenind un fel de izvoare de adevăr sorbite cu mult nesaț de către români. Din păcate, or fi ele izvoare aceste rețele, dar în niciun caz nu de adevăr sau realitate. Sub pospăiala unei minime informații credibile, se ascund niște gogomănii mai mari decât China, ca să folosesc un termen de comparație ce se asortează cu cel mai căutat canal de așa-zis adevăr, respectiv TikTok. Bineînțeles că antidotul pentru aceste gogomănii ar putea fi informațiile oficiale, prezentate de factorii decidenți prin declarații, interviuri sau conferințe de presă. Treaba însă e tare oablă întrucât orice știre, orice informație trece prin ciurul punctajului de partid, unde este trasă la temă în așa mod încât respectiva mișcare politică să dea bine pe sticlă sau în text. Adică adevărul este adus din condei exact în modul în care rețelele de socializare trag și ele spuza pe turta lor. E un fel de luptă care pe care numai că, spre deosebire de rețelele de socializare care mișcă bani privați, instituțiile statului învârt bani publici, bineînțeles, fără acceptul nostru, ceea ce nu este deloc în regulă. Corect, onest, legal și moral ar fi ca aceste instituții să vină în fața cetățeanului cu informații și date de netăgăduit, prezentate, cum am spus, în interviuri, conferințe de presă sau declarații de către persoane avizate adică miniștri, directori, șefi de instituții sau purtători de cuvânt. În paralel, pe paginile de FB, TikTok sau Instagram, aceste personaje ar trebui să fie obligate prin lege să posteze numai și numai poziții oficiale și nicidecum păreri personale sau alte elucubrații cum se întâmplă acum. O reglementare în acest sens ar putea debloca canalele de comunicare între autorități și cetățeni și ar mai putea reduce cât de cât uriașa prăpastie dintre cele două entități. Așadar, o lege privind comunicarea guvernamentală ar fi extrem de potrivită în această perioadă când încrederea cetățeanului în autorități tinde la zero, iar respectul acestora din urmă, idem, tot așa tinde. Ajunge cu tocmeala aceasta primitivă având ca scop doar manipularea și diversiunea!
Redirecționează 20% din impozitul pe profit al companiei.
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat.
Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro
*Baza legală poate fi consultată AICI.
