De când se știu pe acest pământ, locuitorii meleagurilor carpatine s-au împărțit ca oile în fel de fel de turme. Unele de sorginte socială, altele de sorginte politică. Cert este că prăpastia între turme a fost mereu de dimensiuni astronomice, astfel încât o înțelegere între ele nu s-a putut contura vreodată. Începând de la tarabostes și comati, continuând cu boieri și iobagi, șerbi, mujici sau clăcași, apoi burghezi și muncitori, iată-ne ajunși în contemporaneitate când, ce să vezi, mai apar două turme, ce-i drept cu rădăcini adânc înfipte în politic: globaliștii și suveraniștii. Prima categorie era absolut normal și necesar să apară dacă e să ținem cont de izolarea în care au fost ținuți românii de dictatura comunistă. Cealaltă categorie, apărută ca din spuma mării în ultimii 5-10 ani, necesită o analiză mai aprofundată. În primul rând, de unde vin și cine sunt acești vajnici suveraniști care vor ca românii să trăiască din nou într-un țarc cu granițe și posturi de control la intrare și ieșire? Încercând să găsesc niște răspunsuri la aceste întrebări am ajuns într-o zonă de-a dreptul de poveste. Astfel, suveraniștii, acești falnici susținători actuali ai prințului de sticlă călare pe calul alb al iluziilor românilor provin dintr-o zonă care, culmea, a determinat calea și direcția României postdecembriste. Da, este vorba de partidul conceput și format de Iliescu, transformat de-a lungul timpurilor din FSN în PDSR și actualmente în PSD. Celor surprinși de această afirmație, vreau să le reamintesc că la alegerile din 24 noiembrie Călin Georgescu nu putea acumula atâtea voturi fără aportul celor din zona social democrației. Nici extremiștii lui Vadim și nici adepții Șoșoacei nu reușeau să acumuleze o asemenea zestre electorală dacă nu se implicau activ pesediștii! De altfel, această tendință se poate lesne observa și demonstra din postările pe FB ale unor membri marcanți ai partidului lui Ciolacu, un vârf de lance fiind nevasta directorului AEP Toni Greblă care, trecând peste faptul că încalcă cele mai elementare norme legale și de bun simț, își arată în public preferințele electorale postând texte și materiale pro Georgescu. Iată așadar că acest mincinos și demagog care răspunde la prenumele de Călin și-a găsit ca susținători taman o grămadă de pesediști. Dacă o fi întâmplător sau nu, rămâne de văzut. Din punctul meu de vedere, nu prea cred în asemenea întâmplări, drept urmare rămân la ideea că acest atac frontal și eficient al suveraniștilor nu s-a născut din spuma mării, ci a fost îndelungă vreme calculat și pus la punct de către niște forțe extrem de interesate de situația socio-politică din România. Așadar le-am depistat cumva, ADN-ul suveraniștilor. A doua importantă întrebare în ceea ce-i privește se referă la scopul lor. Ce vor ei? Dacă e să ne luăm după declarațiile sforăitoare ale unora dintre ei se poate trage concluzia că principalul scop este naționalizarea resurselor României. Pentru că, spun ei, străinii ne-au luat și energie și apă și hrană, ca să mă rezum la filozofia celui ce se vrea clona lui Ion Antonescu atât ca fizic cât și ca discurs. La fapte se poate vedea distanța enormă dintre cei doi, dar asta e altă poveste. Despre modul în care resursele țării sunt gospodărite de străini nu se poate spune decât că toată această falsă problemă pornește taman de la noi. Am mai explicat odată într-un alt editorial, dar văd că încă mai e nevoie de demonstrații și argumente. Haideți să luăm de exemplu Petrom-ul. Ce variante aveau guvernanții? Ori să îl mențină de stat, ori să îl vândă. Prima variantă, s-a văzut cu ochiul liber de pe lună că e falimentară întrucât căpușarea și stoarcerea de vlagă a respectivei firme ajunsese la dimensiuni cosmice. Cine căpușa? Normal că firmele coordonate de către politicienii aflați la butoane. Deci trebuia privatizat. Dacă s-ar fi vândut unor conaționali, aceștia cu siguranță ar fi fost tot politicieni de top și, așa cum le stă lor bine, ar fi cumpărat colosul cu foarte puțini bani. Odată intrat în posesia unuia sau altuia, următoare mutare era vânzarea la prețul corect. Cine ar fi fost cumpărătorul? Normal că cineva de afară. Și uite-așa, firmele performante cele invocate de către suveraniști că au fost luate cu japca de străini au ajuns de fapt în posesia lor numai și numai cu concursul cozilor de topor, adică al politicienilor români care în goana după îmbogățire sunt capabili să-și vândă și muma de la care au supt țâță. Dacă vă gândiți cumva că prin schimbarea clasei politice se poate schimba atitudinea celor ce guvernează, vă înșelați amarnic. Poporul acesta a fost sute și sute de ani condus de oameni care au obținut tronul sau prima funcție în stat, nu datorită vitejiei lor, nici datorită înțelepciunii, ci pur și simplu datorită maldărului de parale cu care și-au cumpărat dregătoriile. Concluzia? Nici suveraniștii nu vor putea face nimic atâta vreme cât nemulțumirile lor juste sunt capete de pod pentru puteri străine întru stăpânirea (economică, militară, administrativă sau toate la un loc) acestei țări!
Redirecționează 20% din impozitul pe profit al companiei.
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat.
Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro
*Baza legală poate fi consultată AICI.
