Suntem într-o încurcătură aparent greu de depășit pe mai toate planurile, politic, economic și social. În care ne-am băgat singuri. Nu eram obligați să ascultăm supuși ultimatumurile venite de la Bruxelles și Washington în timpul alegerilor prezidențiale de acum o lună, la fel cum nimeni nu i-a obligat pe miniștrii din echipa Ciolacu să arunce de-a valma cu bani în toate direcțiile în vreme ce erau avertizați că anul acesta va fi unul de criză în zona euro-atlantică. Aceste două atitudini păguboase, coroborate cu parazitarea tuturor instituțiilor statului cu impostori numiți politic, ne-au adus în situația absurdă de a aștepta rezolvări miraculoase tocmai de la cei cărora li se datorează dezastrul.
Redirecționează 20% din impozitul pe profit al companiei.
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat.
Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro
*Baza legală poate fi consultată AICI.
La sfârșitul anului trecut am auzit coruri de vaiete care deplângeau prăbușirea democrației române prin decizia nefastă a Curții Constituționale (CCR) de a anula alegerile prezidențiale. O nouă dovadă că societatea civilă a țării uită repede. Democrația noastră nu a fost vreodată solidă, a fost doar mimată în epoca Iliescu, violată brutal în epoca Băsescu și acum batjocorită în epoca Iohannis. Nu a fost nici urmă de democrație când președintele a făcut pur și simplu un blat pe față cu socialiștii pentru a fi reales, nici când a mimat reforma în învățământ, nici când a lăsat justiția să fie terfelită de infractori. Ce a dat la schimb? Amnistia, prin trucul așa ziselor prescripții.
Din 2022, ca urmare a deciziilor CCR și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), au fost închise mai mult de 10.000 de dosare penale. Sute dintre ele se referă la fapte care au cangrenat societatea românească: dare și luare de mită, trafic de influență, abuz în serviciu, delapidare, fals și uz de fals, înșelăciune, constituire de grup infracțional organizat. Practic, au scăpat de acuzații toate numele mari, de la vârfurile ierarhiilor politice, administrative și din mediile de afaceri. Nu au nici măcar cazier, nu s-a atins nimeni de vreun leu din averile lor, presupuse a fi fost dobândite ilicit, nici măcar nu s-a stabilit judiciar dacă sunt sau nu vinovați.
Sunt destule exemple concludente care demonstrează că democrația română nu s-a prăbușit în decembrie 2024. Mai mult de 30 ani am mimat-o, astfel încât ce mai contează acum sunt doar consecințele acestui haos judiciar și apoi administrativ, politic și economic pe care trebuie să le suportăm cu toții. Nici până acum nu am reușit să îndeplinim sarcinile din Planul Național de Reziliență și Redresare (PNRR), motiv pentru care nu am încasat banii prevăzuți în acordurile noastre cu Comisia Europeană. Întârzierile din neîndeplinirea jaloanelor înjumătățesc sumele care ne vor fi acordate. Iar în lipsa finanțărilor din acest plan, România riscă să devină insolvabilă în câteva săptămâni.
Pe măsură ce deficitul nostru bugetar crește, costurile de finanțare devin tot mai mari. Pe cale de consecință, ne putem aștepta la limitarea investițiilor statului în educație, sănătate și infrastructură. Lipsa predictibilității fiscale va determina și mediul de afaceri privat să înghețe investițiile. Zeci de mii de firme se desființează, cozile la birourile aferente ale Registrului Comerțului din marile orașe sunt de sute de persoane. Prăpastia dintre cetățeni și statul reprezentat de o elită iresponsabilă se adâncește. Eșecul statului în a se moderniza și adapta cerințelor actuale produce frustrări ca cea din decembrie trecut. Și care, în ciuda preluării pe nemestecate a tendințelor suveraniste de către toți cei susceptibili să se implice în mascarada alegerilor prezidențiale reluate, vor duce la același rezultat.
