Guvern nou cu oameni vechi. Cam așa poate fi descris noul guvern patronat de Marcelașul cel Viteaz, dar, cum spuneam, asta nu mai miră și nu mai revoltă. Foarte interesantă mutarea de la Educație, unde Deca a fost înlocuită cu Daniel David. Aparent o evoluție; cam greu de egalat nivelul de penibil și neimplicare al fostei deținătoare a portofoliului Educației, însă anii din urmă ne-au demonstrat că tot timpul e loc și de mai rău.
Când vine vorba despre Educație, mă cam apucă nelămuririle. Pentru că Educația nu trebuie să fie despre azi, ci despre mâine. Așa stau lucrurile în teorie; în realitatea crudă și nemijlocită a vieții de zi cu zi educația te pregătește pentru ziua de ieri, poate nici măcar pentru aia. Cel puțin cam asta este impresia pe care a lăsat-o Daniel David, care, în sfârșit, vine din învățământ, nu din rezerva de cadre a partidului, acea rezervă fără școală, fără abilități, dar cu spate și tupeu. Doar că vine din învățământul superior și asta nu e bine, nu e bine deloc… Asta pentru că individul are o părere retrogradă despre școlarizarea preuniversitară. Cică școala nu a fost creată să te facă fericit. Școala trebuie să te învețe și asta presupune stres, efort și toleranță la frustrare. Cu alte cuvinte, dacă viziunea lui David devine realitate, o să ne întoarcem la acele vremuri de glorie ale învățământului în care elevul era mai degrabă un obiect decât o ființă. Încă mai am resentimente față de descreieratul cu care am făcut fizica în liceu; un individ care ne trântea cu capul de pereți și urla că nu învățăm pentru că suntem prea proști. Nu eram proști, doar terorizați, iar asta se întâmpla într-o perioadă în care nici părinții și nici elevii nu făceau mare caz pentru câteva perechi de palme administrate cu simț de răspundere de către cadrul didactic. La școală învățai, nu erai fericit.
Evident, nu o să se ajungă la ciomăgeala din comunism, dar prin sistem există încă supărător de mulți dascăli care își terorizează elevii psihic. Știu prea bine cu ce se mănâncă pâinea de dascăl și am pretenția că știu ce spun. Elevul învață mult mai bine când se simte relaxat, când nu e terorizat, când profesorul știe să-și apropie elevii, nu când coboară milităria din pod.
Revenind la nelămurirea de care am pomenit la începutul acestor rânduri, nu pot pricepe de ce reforma unui sistem atât de complex cum este cel de educație e, practic, abandonat, la discreția unui singur individ. Un individ cu o viziune care schimbă ceva doar de dragul schimbării, pentru că reformă nu am văzut. Decide ministrul de resort ceva și se trece la treabă. Se schimbă guvernul, vine alt deștept care știe mai bine și tot așa. Am avut parte de „reformatori” ca Andronescu, Anisie și Deca. Cu toții și-au pus amprenta personală, dar ioc reformă adevărată. Reforma adevărată presupune un master plan pe măcar două decenii, nu viziunea unui singur individ, indiferent cât de doxat pare acesta. Avem nevoie de planuri pe termen lung, inspirate din învățământul unor țări bine cotate la acest capitol, nu de deciziile unuia care ține morțiș să-și lege numele de „reformă”. Vrem reformă? Să aducem în țară specialiști din alte țări și să-i plătim să ne învețe. Nu mai ține figura cu „nu știu cum să facă reforma pentru că nu au mâncat salam de soia”, e cazul să admitem ce probleme avem și să căutăm soluții. Soluții adevărate, nu doar din categoria „am făcut și eu ceva”; asta nu e reformă. Cel mai recent exemplu care îmi vine în minte e legat de „măsurile” luate pentru a crește promovabilitatea la examenele naționale. În loc să se umble la programa școlară, să se elimine conținuturile mult prea stufoase și inutile, cei de la minister au mai băgat o simulare a examenelor. Pentru că acolo e problema, la simulare, nu la materia care trebuie asimilată. Asta a fost viziunea ultimului ministru; a făcut și Deca ceva pentru a-și justifica existența și salariul.
Dacă vrem un sistem de învățământ pentru viitor, e cazul să nu ne mai agățăm de soluții de avarie și să construim o viziune clară, pe termen lung, iar miniștrii să aplice reforma, nu să o conceapă de la zero. În caz contrar, vom produce diplome, nu educație. La fel ca până acum.
