Asistăm în aceste zile la niște fenomene sociale, politice și administrative de-a dreptul ciudate și inexplicabile. Toată lumea este racordată la sistemul național, nimeni, absolut nimeni nu mai este preocupat de ce se întâmplă pe meleagurile autohtone. Nu contează că un ilustru necunoscut (Alexandrin Moiseev) strămutat de peste Prut ne va reprezenta în Camera Deputaților, nu contează rezultatul procesului în care este implicat primarul, nu contează isprăvile actualului șef al CJ legate de barajul de la Rogojești, nu contează nimic! Totul se joacă pe o carte sau, ca să fiu mai exact, pe un om: Călin Georgescu. Ceea ce m-a frapat la modul cel mai serios este faptul că până și marea realizare (da, e foarte mare pentru cei care gândesc cu capul și nu cu alte organe sau membre!) de acceptare a României în spațiul Schengen a fost pusă de mass media cea obedientă din România la capitolul „Și altele”. Nu contează că țara câștigă enorm din această realizare, nu contează politicile locale de colțurile și pragurile cărora dăm mereu cu capul, ci contează doar o dispută prostească între români, adică un conflict acut între partizanii și adversarii fostului candidat la președinția României. S-a ajuns într-un asemenea stadiu încât două televiziuni (Antena 3 și Realitatea Plus) au făcut pur și simplu schimb de adepți, telespectatorii care ieri urau postul lui Voiculescu fiind azi mari admiratori ai acestuia, iar cei care erau îndrăgostiți lulea de Gâdea, Badea et comp, azi le-au întors fundul, cuibărindu-se voluptuos la pieptul fostei consiliere a lui Năstase, Ponta și Dragnea, adică Anca Alexandrescu. Pe respectivele televiziuni se derulează zilnic imagini, filmulețe, declarații ba pro ba contra Georgescu, frecvența și diversitatea lor făcând de-a dreptul imposibilă formarea unei idei corecte oricât de mult ne-am strădui să ne intersectăm măcar vremelnic cu adevărul. Firul acesta divin cu Capitala pe care botoșănenii l-au prins în brațe se pare că ține și de foame, și de sete și de dor de codrul verde. Totul este racordat, adaptat și conectat cu locul de unde se dă ora exactă. Pe dracu, exactă întrucât, cu cât încearcă omul să înțeleagă de la sursă ce și cum, cu atât mai mult se afundă în incertitudini. Din punctul meu de vedere, situația nu e pe roze și nu poporul se luptă acolo la București, ci serviciile și puterile străine. Ceea ce s-a pus în practică cu acest Călin Georgescu stârnește cu siguranță invidia producătorilor de emoții de la Hollywood. Cavalerul pe cal alb venit din negurile istoriei să-și salveze poporul căzut în robia lui Verde Împărat. Că de Roșu Împărat nu pomenește decât Teodosie de la Constanța, care îl consideră „omul păcii”. Mă lași, Preacucernice? Chiar așa? În fine, revenind la cavalerul de sticlă venerat de poporul român (ah, de câte ori am auzit această sintagmă demagogică în aceste zile!) eu mi-am pus un mare semn de întrebare încercând să rezolv o problemă simplă. O problemă pe care pot să o înțeleagă (și să o rezolve, evident!) nu numai cei care au absolvit o facultate înainte de 1989 dar și cei care sunt racordați la logică și realitate. Așadar, termini o facultate obișnuită (de top erau Medicina, Drept ș.a. unde concurența la admitere urca de la 7-8 pe un loc până pe la 15-20!), timp de trei ani ești stagiar (adică specialist în formare) și în această perioadă ești trimis la specializare în SUA și Anglia în condițiile în care, să faci o excursie pe banii tăi în URSS, DDR (Germania comunistă, adică) sau Cehoslovacia era o reușită totală, un maxim, dosarul fiindu-ți puricat pe toate părțile de către Secu. Cunosc foarte mulți șefi de promoție, oameni tobă de carte, cu realizări uluitoare în domeniile lor cărora nu li s-a aprobat în acea perioadă nici măcar transferul în Capitală. Și atunci cum de a fost trimis proaspătul absolvent de Îmbunătățiri Funciare (1986) exact în bârlogul hidrei capitaliste? Ce Einstein sau Tesla zăceau în proaspătul absolvent? Și mai ales, unde sunt depozitate cercetările lui în domeniu? Vreți răspunsul corect? Iată-l: Fără apartenența la un serviciu de informații nu se putea ajunge legal în acei ani în nicio țară capitalistă, darmite în fieful dușmănos al americanilor și englezilor. Apoi, a doua teoremă care poate da ceața la o parte din biografia frumos creionată a fostului candidat este faptul că odată intrat în sistem și băgat în linia întâi, cu siguranță a devenit un stâlp al sistemului securității, că nu în oricine se investeau bani de sejur la Londra sau New York (sau pe unde o mai fi fost!). Așadar, este o probabilitate foarte mare ca firul divin dintre fostul candidat și aripa prorusă a serviciilor românești să se fi transformat în atâția ani într-un adevărat odgon sau chiar ștreang. Un ștreang diabolic. Pentru cine, vom trăi și vom vedea.
Redirecționează 20% din impozitul pe profit al companiei.
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat.
Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro
*Baza legală poate fi consultată AICI.
