Într-unul dintre editorialele precedente am pomenit câte ceva despre meritocrația românească bazată pe cunoștințe solide în lumea politică. Aici a ajuns societatea românească, la nivelul la care meritele și munca pe bune nu reprezintă nimic. Pentru că nu doar cei care ne conduc sunt vinovați de această situație nenorocită, ci și societatea, românul simplu, a cărui gândire s-a modelat după modul de acțiune al sforarilor de la butoane.
Redirecționează 20% din impozitul pe profit al companiei.
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat.
Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro
*Baza legală poate fi consultată AICI.
Astfel, românul simplu nu se mai revoltă împotriva acestor practici, ba dimpotrivă… Îi este ciudă că nu e el cel care profită. În câteva rânduri, discuțiile purtate cu diverse cunoștințe au ajuns și la cazul individului cu liceul terminat pe la vreo patruzeci de ani, după care a urmat inevitabila facultate și concursul în care a spulberat competiția fără drept de apel. Reacția românului revoltat pe clasa politică? Păi dacă nu-l ajutau părinții cine să-l ajute? Familia, domnule, familia… Dacă familia poate să te ajute, care e problema? E firesc ca orice părinte ajuns pe un scaun înalt să-și ajute odrasla. Dacă nu o face el, cine să o facă? Păi dacă nici ai tăi nu te ajută…
Da, familia… Originea sănătoasă, aia e importantă, nu studiile pe bune și nici experiența acumulată într-un domeniu de activitate. De multe ori, văzând cât sunt de bătut în cap, unii dintre interlocutori au avut pretenția să livreze ultimul cuvânt. Hai, domnule, nu mai fi așa de pornit că nu e chiar așa… Ce, dumneata, dacă ai fi în locul lor, nu ți-ai ajuta copilul? Recunoaște că ai proceda la fel… Doar prost să fii și să nu-ți ajuți copilul să prindă loc la stat.
Eu unul mi-am pus copilul să învețe. Am crezut că, la un moment dat, o să se termine cu „originea sănătoasă”, dar se pare că m-am înșelat. Sigur m-am înșelat. I-am spus odraslei să învețe, să știe să facă ceva, să fie pe propriile picioare. Da, și societatea o să-i recunoască eforturile la momentul potrivit…
Conform dicționarelor, empatia este abilitatea de a înțelege la nivel emoțional ce simt cei din jurul tău, capacitatea de a te pune în locul altuia și de a-i înțelege frământările și durerea. Se pare că, atunci când vine vorba despre empatia românească, dicționarele au nevoie de o grabnică și radicală revizuire. Românul e capabil de empatie, doar că se plasează în locul greșit și o face cu bună știință. Nu mai poate românașul verde de frustrarea și sentimentul de umilință încercat de cel care, după ce și-a tocit coatele pe băncile școlii, e învins fără drept de apel într-un concurs „pe bune”; el preferă să se pună în locul celui care își ajută odrasla. Ăla e locul care-i place, ăla vrea să fie românul verde. Să fie cel care rezolvă „probleme” cu cunoștințele pe care le are la nivel înalt școlarizarea precară a progeniturii care a legat școala de gard.
Asta e explicația pentru faptul că românul tolerează corupția generalizată și meritocrația bazată pe carnet de partid, empatia sucită. E capabil să înțeleagă și să simtă sentimentele altuia, doar că tot efortul este îndreptat într-o direcție total greșită, cu consecințele de rigoare pentru viitorul societății. Românul parvenit pe căi oneroase este incapabil să-și asume vreo responsabilitate și fuge de învățătură ca naiba de tămâie. Un prieten mi-a povestit câte ceva despre colegii de birou, angajați că erau odraslele cui trebuie. Nu numai că nu știu nimic, dar nici nu vor să învețe, au niște ifose și pretenții de te doare mintea. Absolut normal, aș spune, dacă ne raportăm strict la societatea românească. Parvenitul ajunge foarte repede la concluzia că, de vreme ce a promovat concursul, e capabil și i se cuvin toate. Cine mai e ca el? Și, urcând pe scara măririlor profesionale, ajunge la un moment dat să gestioneze niscaiva concursuri de angajare. Mai are vreun rost să detaliez asupra rezultatelor? Nu cred că e cazul… Empatia românească funcționează la turație maximă.
