La treizeci și de ani după căderea oficială a comunismului, în România procesul electoral a devenit un spectacol mai degrabă decât un act de asumare democratică. E drept că mitingurile alea uriașe, lansările pe stadioane, afișarea pe orice colțișor disponibil au dispărut din peisaj, dar asta nu înseamnă că ne-am făcut bine. Alegerile de orice natură, care ar trebui să reprezinte voința poporului și un pas esențial în consolidarea democrației, s-au transformat într-o rutină apăsătoare, care reflectă o criză profundă de educație politică și de înțelegere a mecanismelor democratice. Ceea ce se întâmplă în fiecare ciclu electoral – indiferent de tipul de alegeri – este o constantă abstinență și apatie, semn că românii nu sunt suficient de informați și nici implicați în procesul decizional.
Alegerile sunt percepute adesea ca un simplu act formal, unde politicienii sunt aleși nu pe baza unui angajament real față de cetățeni, ci mai degrabă în urma unor campanii pline de promisiuni goale, situația admisă chiar la nivel înalt. Mai țineți minte afirmația președintelui turnător? Păi era campanie electorală, ce voiați să facem? Nici cel mai mic efort în direcția îndeplinirii promisiunilor. Audiența și interesul publicului pentru dezbaterile electorale sunt din ce în ce mai scăzute, ceea ce ar trebui să ne pună pe gânduri, la fel și faptul că unele partide participă la alegeri noi cu oameni vechi, care n-au demonstrat nimic în anii cât ne-au reprezentat în Parlament. De ce se întâmplă asta? Răspunsul nu este simplu, dar poate fi găsit în lipsa unei educații corespunzătoare pentru democrație. În România, educația civică și politică este insuficientă, iar cetățenii sunt lăsați să aleagă dintr-o ofertă politică adesea defectuoasă, fără să fie învățați cum să analizeze și să înțeleagă impactul alegerilor asupra propriilor lor vieți.
Neplăcerile din aceste alegeri sunt o reflectare a unei crize profunde în educația democratică. Atât tinerii, cât mai ales adulții, încă ancorați într-o epocă pe nedrept idealizată, sunt prea puțin informați despre ce presupune un sistem democratic adevărat și despre cum să își folosească votul pentru a influența viitorul țării. În loc să fie educați să devină cetățeni activi și responsabili, românii sunt adesea ghidați de emoții și de manipulări, ceea ce duce la un proces electoral superficial cu rezultate de care ne-am tot săturat. Avem oameni care trăiesc din politică fără să știe să facă politică, indivizi cu școlarizare precară, lipsiți de cunoștințe și abilități. Indivizi care, vorba Marcelașului, nu știu bine o meserie, dar iată că, în loc să plece din țară, au ajuns să ne conducă.
Un alt factor care contribuie la acest dezastru electoral este și lipsa unui jurnalism de calitate, capabil să ofere informații clare și echilibrate despre programele politice ale partidelor. În loc să fie prezentate alternativele politice în mod obiectiv, prea multe emisiuni de știri sunt dominate de scandaluri și atacuri personale, lăsând puțin loc pentru dezbateri reale despre politici publice. Aceste deficiențe ale mediei românești contribuie și mai mult la deciziile lipsite de fundament ale alegătorilor.
România are nevoie de o reformă profundă în domeniul educației civice, care să învețe cetățenii de la o vârstă fragedă ce înseamnă cu adevărat democrația și cum să participe activ în viața politică. O educație bazată pe principii fundamentale de drepturi și responsabilități, o educație care să ajute oamenii să își construiască o viziune coerentă și informată despre statul lor și despre rolul lor în acest stat. Dacă nu ne educăm cetățenii, continuăm să alimentăm un cerc vicios în care alegerile sunt văzute ca o formalitate, iar democrația devine doar o noțiune goală, fără substanță.
Este timpul să ne întoarcem privirea către viitor și să investim în educația democratică – asta presupune investiție și reformă în sistemul de educație, să formăm o națiune de cetățeni conștienți și responsabili, care să poată contribui activ la schimbarea țării prin votul lor, nu să-l transforme într-o farsa electorală.
