Oriunde te duci și te întorci astăzi, este imposibil să nu auzi: „Nu mai găsești pe nimeni să muncească, dom’le!”, indiferent că e vorba de lucrări agricole, de menaj sau de orice altceva ce necesită prezența unui om în putere. Lipsa de … penurie (sper că ați sesizat ironia!) de pe piața muncii alimentează cu zel ideea aducerii de imigranți. Da, vor veni nepalezi, pakistanezi sau srilankezi și astfel treburile nu se vor abate de la cale lor firească. Eroare totală, doamnelor și domnilor! Nimic din ceea ce am trăit cândva nu se va mai repeta! Piața muncii cunoaște o schimbare totală în aceste vremuri pe care noi avem norocul sau ghinionul să le parcurgem! Ceea ce se întâmplă azi nu este altceva decât o perioadă de tranziție către altceva. Un „altceva” pe care doar „julvernii” secolului XX l-au dibuit, întrucât totul, dar chiar totul va fi în viitorul apropiat atins și determinat de AI, adică de inteligența artificială. Deja am văzut că în China s-au construit autostrăzi folosindu-se numai și numai roboți. Deja dacă apelezi acel „Chatgpt” obții absolut tot ce vrei: informații complete și totale, traduceri, interpretări, opere literare, tablouri geniale adaptate stilului sau genului solicitat, formule matematice, predicții, păreri solid argumentate, tendințe și tot ce și-ar dori un om să știe și să afle într-o viață. Dacă e de bine sau e de rău, zău că nu mă duce mintea să dau un verdict. Ceea ce știu sigur și vreau să se facă auzite sunt alte elemente și anume: AI-ul acesta nu este ceva căzut din cer sau țâșnit din interiorul pământului! El sau de fapt ea, că este vorba de un concept de genul feminin (inteligență, adică!) este rezultanta unor eforturi ale oamenilor care s-au dedicat unor asemenea studii și cercetări. Așadar această noțiune de „AI” este, categoric, de sorginte pământeană și are în spatele ei multă inteligență naturală care a costat o groază de bani. Drept urmare, cel sau cei care controlează inteligența artificială sunt oameni ca și noi! Nici nu mai contează dacă or fi americani, ruși, chinezi sau indieni! Ceea ce contează este faptul că acest concept nu a venit de pe altă planetă (deși unii înclină să creadă că AI este implementată de către extratereștri!), ci de aici, de pe Pământ. În atari condiții, este limpede că individul sau grupul de indivizi care controlează inteligența artificială (că această AI nu a apărut din spuma mării, ci ca rezultat al unor investiții substanțiale!) îi dă cu flit și lui Biden și lui Putin și lui Kim Jong-un sau altor măscărici ce se cred burice al planetei. Suntem așadar norocoșii martori ai unui moment crucial din viața planetei, și anume acele timpuri când se demonstrează negru pe alb că „marii și puternicii lideri” nu sunt altceva decât niște marionete care se mișcă după cum li se mișcă ațele. Și dacă la nivel global este așa, vă dați seama că în ceea ce privește plaiul nostru carpato-dunărean, nu se face absolut nicio excepție de la regulă! Bine-bine, veți spune, dar ce ar putea să urmeze? Răspunsul pe care l-am căutat (nu accesând AI!) și l-am nimerit cât de cât, nu este deloc liniștitor. Ca să nu vă țin prea mult în suspans, vă răspund scurt și la obiect: nu va fi bine! Lăsând la o parte faptul că lumea modernă a trăit (și încă mai trăiește și în aceste momente de tranziție) într-o uriașă minciună, adevărul absolut pe care fiecare dintre noi și-l dorește aproape nu are altă rădăcină, tulpină sau coroană decât pe Dumnezeu. Știu, vor veni ateii și ne vor împuia capetele cu idei nihiliste, dar o simplă constatare le dărâmă ideologia ca pe un castel de nisip: este oare o întâmplare, o coincidență sau o lemă nedemonstrabilă minunăția lumii? Chiar nu există nimeni mai presus de complexitatea și perfecțiunea lumii? În ceea ce mă privește, aceste întrebări mi-au fost alungate din pruncie de către mama mea care, așa, cu știința ei limitată, m-a convins că există un Dumnezeu deasupra noastră. Dar cel mai mult din povestirile mamei m-a marcat acel episod povestit într-o seară, despre un sfânt care i se adresează lui Dumnezeu: „Doamne, oamenii vor mărire și fac orice să urce”. „Lasă-i să urce…” „Doamne, dar cât să-i lăsăm să urce?” „Până la mine, pot să urce…” „Şi apoi?” „Apoi îi voi coborî jos, sos de tot.” Din moment ce oamenii deja i se substituie lui Dumnezeu (că asta se face prin AI!) e limpede că au ajuns sus. Sus de tot. Și uite-așa ne explicăm ciclurile care au determinat viața pe pământ. Pentru că omenirea nu există doar de cinci, zece sau douăzeci de mii de ani pe planeta albastră. A existat dintotdeauna, s-a aburcat tot dintotdeauna sus și după „trântiri” repetate a luat-o mereu de la început. Așa cred că se explică și faptul că maimuțele lui Darwin nu s-au transformat niciodată în oameni…
