Sunt unele plante care par inofensive, adică în ochii lumii nu fac nici bine, nici rău. Alea trăiesc cel mai mult. Așa trebuie privit și Marcel Ciolacu, candidatul la prezidențiale din partea PSD. Pentru care luptă nu doar partidul lui, ci și diverse instituții (de forță sau nu) spre noi recorduri ale democrației originale românești.
În primul rând ar fi prima dată când PSD are președinte. Prima dată când e să avem un președinte despre care nu știm dacă a terminat liceul sau când și cum a luat bacul. Tot prima dată e când nu știm ce a făcut viitorul președinte jumătate din viață, cv-ul lui Ciolacu e la fel de în ceață ca și declarațiile lui de avere.
Toate acestea sunt însă aspecte neimportante dacă urmărim desfășurarea planului „Ciolacu președinte”, la care participă PSD, instituții ale statului, miniștri din guvern, ba chiar și alte partide politice.
Cea mai importantă componentă a acestui plan este ca Marcel Ciolacu să ajungă în turul doi cu George Simion. Pentru că pesediștilor le-a plăcut foarte mult episodul în care am avut de ales între Iliescu și Vadim, dar mai ales pentru că, dacă Ciolacu ajunge în turul doi cu alt candidat, pierde. Și nu pierde doar alegerile, ci pierde tot.
După „alianța pentru stabilitate” a lui Iohannis, Ciolacu a început să vorbească despre pericolul extremismului, un discurs proiectat pentru a-i convinge pe cei de la Bruxelles. Cu toate că în 2019 discursul extremist aparținea PSD, prin vocea lui Dragnea, iar la barca lui vâslea Ciolacu, prieten de poze cu teroristul Haysam, operația se pare că a reușit din cauză de memorie scurtă a românilor.
În fruntea unui PSD altfel, „reformat”, Ciolacu și-a început cursa pentru prezidențiale. Cât de reformat e PSD am văzut zilele trecute la scandalul din capitală cu Nicușor Dan ori la ciclonul Ashley, care nu a mai venit, dar miniștri, directori, meteorologi au fost puși să bată câmpii în public, pentru a scoate în evidență apoi ce bine s-a descurcat guvernul Ciolacu.
Pe măsură ce se apropie alegerile, planul de care facem vorbire se accelerează. Mai întâi, CCR nu i-a dat voie să candideze doamnei cu urletele. Asta are două consecințe. În primul rând plănuitorii PSD au considerat că votanții Dianei Șoșoacă vor migra la George Simion (aici le-a ieșit parțial spre deloc), în al doilea rând, electoratul atras de urletele doamnei se radicalizează și votează mai tare partidul doamnei la parlamentare. Deci polul suveranist crește, adică pericolul extremist de care vrea să ne scape Ciolacu.
Motiv pentru care, din nou, candidatul Marcel Ciolacu aduce vorbă de pericolul extremismului, deși visul pesediștilor este să aducă înapoi voturile pierdute după epoca Dragnea. Sunt așa numitele „voturi ușoare”, pentru a le obține nu trebuie să faci nimic, doar să incluzi în discursuri anumite cuvinte de genul: imigranți, suveranitate, patrie, LGBT, credință, avort etc.
Așa că avem următoarea situație: CCR inventează diverse chestii și suspendă pe Diana Șoșoacă la prezidențiale, deși la europarlamentare era în regulă, în timp ce George Simion, care are interzis accesul în Moldova și Ucraina, plus că are sentințe judecătorești că e șeful unui partid de propagandă rusă (ziarista Ioana Constantin, dată în judecată de AUR pentru articolele sale în care scria că AUR face propagandă rusă, a câștigat toate cele trei procese), deci, acest George Simion, are voie, conform BEC și CCR, să candideze fără nici o problemă.
În AUR e revoltă, condusă de Claudiu Târziu, se pare din cauza faptului că auriștii au descoperit că au pesediști pe listele de la parlamentare. Care, după alegeri vor trece, evident, în grupul PSD. În PSD există un om de legătură cu AUR, pentru a coordona campaniile, oameni de afaceri care vin să dea bani la PSD sunt îndrumați spre AUR. Cam aici s-a ajuns, deocamdată, în eforturile de a-l duce pe Ciolacu (care are scor sub partidul pe care-l conduce) în turul doi la prezidențiale.
Nu există, evident, pericolul de a avea o alianță PSD – AUR la guvernare, i-ar strica tot discursul pro-european lui Marcel Ciolacu. Guvernarea va fi tot PSD-PNL, problema e că nu prea ies calculele pentru a obține majoritatea, liberalii fiind nenorociți complet de prestația generalului Ciucă și de alianța cu PSD.
Dar cineva trebuie să fie de vină pentru măsurile nepopulare – ce vor urma dezmățului bugetar făcut de Ciolacu – din cel puțin primii doi ani de guvernare. Și probabil vor fi liberalii, cărora li se va oferi postul de premier. Apoi pesediștii vor aduna parlamentari de peste tot, inclusiv de la liberali, Ciolacu se va plânge, el a vrut să facă bine, dar nu l-au ascultat, și pesediștii vor conduce singurei țara, ca să fie iar la butoane când vin alegeri. Cel puțin acesta este scenariul cel mai plauzibil, deocamdată.
Lipsa de ținere de minte a românilor îl favorizează pe Marcel Ciolacu și vizavi de prestația sa. Nu mai ținem minte că scumpirile de acum sunt rezultatul ordonanțelor fiscale de la începutul anului. Că nimic din ce a spus că se întâmplă nu s-a întâmplat: intrarea în Schengen, reforma aparatului de stat și administrativă, punerea în practică la timp a PNRR (unde s-au înghețat plățile), obținerea unui post important de comisar european sau declarațiile privind propria persoană, de genul că va umbla doar cu Dacia Duster ori că arată la toată lumea diploma de bac.
Așa că, deocamdată, planul Marcel Ciolacu – președinte merge destul de bine. La fel ca în finala Iliescu – Vadim, după primul tur al alegerilor prezidențiale, George Simion va fi demonizat în toată presa de partid, toate televiziunile vor arăta ce mare pericol este acest personaj, adică totul pentru front, totul pentru victorie.
Scandalurile de presă gen Nordis sau bătălia din Piața Unirii dintre Nicușor Dan și PSD vor fi îngropate într-o grămadă de fleacuri, pentru a deturna atenția publicului. Iar Ciolacu va folosi, dacă e fi nevoie, instituțiile statului sau oamenii serviciilor care îl folosesc pe el, pentru a fi sigur de victorie. Și românii se vor repezi în turul doi să-l voteze pe Ciolacu, speriați de pericolul Simion.
Alegerile în care în turul doi au ajuns Iliescu și Vadim au fost singurele la care nu am participat din 1989 încoace. Acum nu voi mai face la fel. Voi merge la vot. Însă dacă țara mea nu poate produce pentru președinte decât un absolvent întârziat de bac a cărui viclenie îmi aduce aminte de comuniști și un șef de galerie extremist, nu am cu cine vota. Eventual le voi scrie la fiecare câte o urare personalizată pe buletinul de vot.
Singura speranță e să facă în continuare prostii, cu care să-și strice singuri planul. Că altcineva nu văd cine îi poate opri.
