Se vorbește adeseori despre cele trei puteri care deschid căile și drumurile într-un stat de drept, marii analiști, politologi și sociologi numindu-le după cum urmează: legislativă (Parlament), executivă (Guvern) și judecătorească (Justiția). Dacă e să mă întrebați pe mine, v-o spun cu toată răspunderea, deși nu sunt un mare politolog, că în România frânghia puterii este împletită clar și fără echivoc din următoarele fire: politicul, justiția și serviciile. Niciuna dintre ele nu este nici mai presus și nici mai prejos față de celelalte, interesul de moment sau de grup situându-le uneori pe unele dintre ele în poziții cheie. Numai înțelegând acest sistem vom putea să apreciem cum trebuieși cât trebuie evenimentul național al acestor zile, și anume reținerea fostului ministru al Sănătății Nelu Tătaru, pentru luare de mită. Sunt absolut convins că acțiunea aceasta de extracție din sfera politică a medicului chirurg are la bază o directivă politică pornită de la cel mai înalt nivel. De altfel, nici nu m-a surprins declarația președintelui PNL, care l-a jumulit pe medicul vasluian de toate funcțiile politice, la nici 24 de ore de la declanșarea operațiunii. Nu a mai contat nici prezumția de nevinovăție, nici faptul că chirurgul Tătaru nu a condiționat vreodată actul medical așa cum fac mulți alții, nici cariera de o viață dedicată suferinzilor, nici faptul că dintre toți miniștrii, cel mai rațional și eficient în pandemie, a fost el, medicul Tătaru! A contat, probabil, doar o directivă a cuiva care suna cam așa: „Tătaru, executat!”. Este singura explicație care stă în picioare deși, pe posturile de televiziune (încă) ni se prezintă câte un papițoi care declară că i-a pus el în buzunarul halatului o ditamai hârtie de cincizeci de lei sau i-a lăsat pe noptieră o pungă de cafea, zece ouă și cinci nuci! În condițiile în care politicienii iau mita cu roaba sau cu Duster-ul, iată că onor instituțiile statului (DNA, DGA sau care or mai fi!) s-au năpustit ca niște păsări de pradă asupra unui individ în buzunarul căruia au găsit o bancnotă de cincizeci de lei și, extinzând perchezițiile, au descoperit și zece ouă în frigider, dar și cinci nuci nefiscalizate! Se știe că în România nicio lucrare, nicio investiție nu se derulează dacă nu e atinsă de molima zeciuielii politice. O zeciuială care constă în milioane de euro, oameni buni! Oare mormanele alea de bani, nu se văd? Ce aparatură ar trebui montată și de către cine, spre a fi depistate ditamai sumele de bani? Oricum ar fi, această acțiune de executare mi se pare a semăna cu eliminarea Monei Muscă din politică, în urmă cu vreun sfert de veac, urmare a faptului că popularitatea ei era în ascensiune și deranja pe cineva. Din acest motiv mă întreb, pe cine a deranjat medicul Tătaru? Nu am nicio informație în acest sens, dar logic gândul mă duce la președinte. Președinte de țară sau de partid! Este posibil ca în timp să aflăm ce jocuri s-au desfășurat pe sub mesele puterii, dar până atunci un om a fost mazilit, pus la zid și aproape executat fără judecată, fără dovezi concrete, ceea ce nu e corect într-un stat de drept. Iar faptul că acel om e medic, e chirurg cu experiență, ar trebui să ne facă să ne punem niște întrebări de bun simț: merită băgat în celulă cu criminalii un om care a salvat atâtea vieți? Merită țara asta să se lipsească de un profesionist, având în vedere faptul că deficitul de medici este așa cum este? Din moment ce nu a condiționat actul medical, mai poate fi el încadrat la categoria „șpăgar”? Nu cumva, dacă ar fi tratați toți medicii într-un așa mod, am rămâne în 24 de ore numai cu infirmierii și asistentele la spitale? Concluzionând, ajungem la frânghia aceea de care vorbeam în debutul acestor rânduri și tot circul acesta se bazează pe niște certitudini logice: politicul a comandat, iar justiția ajutată de servicii a executat. Așadar, prima vioară în acest caz a fost politicul. Bineînțeles că se întâmplă adeseori și invers, serviciile fiind întoarse cu conștiinciozitate de către cei cărora li s-au îndeplinit dorințele la un moment dat. Sper că nu se vor găsi unii care să mă acuze că prin ce am scris aprob mita sau șpaga. Categoric, nu sunt de acord, dar consider că se utilizează duble sau triple măsuri atunci când avem de-a face cu aceea ce ar trebui să se numească „dreapta judecată”. În aceste condiții, când cele trei fire sus amintite se împletesc armonios între ele, niciun cetățean din țara asta nu se află în siguranță, niciun cetățean nu poate afirma că el nu are cum să intre în jocurile politicului, ale justiției sau serviciilor. Oricând, oricine poate deveni așadar o țintă. Depinde unde se află în ierarhie și pe cine supără. Trăim așadar, dragi români într-un stat eșuat, pe undeva polițienesc, un stat în care proiectul „România Educată” se poate lua de mână cu „România sănătoasă”! Și ar mai fi ceva: nu cumva praful acesta aruncat în ochii românilor are menirea de a acoperi afacerea „Nordis”?
