Peste foarte puțin timp vor avea loc alegerile. Prezidențiale sau parlamentare, aceste exerciții de democrație cum le denumesc unii, ar trebui să adune la linia de start toată spuma, toată floarea cea vestită a județului, ca să îl parafrazez pe bădița Mihai. Mai concret spus, listele parlamentare ale partidelor ar fi normal să conțină niște nume în fața cărora să îți scoți pălăria sau să faci o plecăciune adâncă și plină de respect. Până la momentul scrierii acestor rânduri, singura formațiune care și-a desemnat competitorii este PNL. PSD, deși nu a oficializat candidaturile, nu ne va surprinde cu aproape nimic, Truman Capote (scriitor american, 1924-1984), cu al lui bestseller „Alte glasuri, alte încăperi” nefiind citit de către social democrații botoșăneni. Adică, aceleași glasuri, aceleași încăperi și, normal, aproape aceiași oameni pe listele parlamentare. Din acest motiv, nu voi insista prea mult în zona roșie, întrucât notorietatea candidaților nu mai are nevoie de niciun punct în plus sau în minus. Știm fiecare dintre noi ce și cum despre orișicare candidat din grupul social democrat al cărui nume se va regăsi pe buletinele de vot. Singura dilemă care încă mai persista (la momentul publicării acestui editorial este posibil să nu mai fie dilemă!) se referă la posibila prezență în trunchiul roșu a unui „altoi” „dă Bucale” și anume Elisabeta Lipă. La USR este, așa cum a fost în ultimii ani, o ceață densă la mal, adică nu se știe care cu care, iar la AUR, pe locurile fruntașe ale listelor se pare că vor fi Ariadna Cârligeanu și Cătălin Silegeanu. Partidul cel mai harnic în desemnarea candidaților, PNL, ne-a surprins cu noutățile. Nume scoase din joben, nume care în mediul politic nu au vreo tangență și nici un punct de incidență, au umplut la refuz cele două liste electorale. Că era nevoie de o reformă serioasă la liberali, da, sunt întru totul de acord. Că prima linie trebuia schimbată, da, a fost o măsură necesară. Dar să nu mai regăsești din vechea gardă nici în linia a doua, nici a treia, vreun liberal de valoare, mi se pare cam ciudat. Chiar trebuia dărâmat totul și reclădit de la temelie, în partid? Chiar nu mai exista nimeni bun printre membrii vechi de partid? Aici cred că Iftime a greșit. Mai mult sau mai puțin, nici nu are importanță. Astfel, el a transformat vechiul Penele în noul Penelsaco, prin impunerea pe liste a unor candidați agreați doar de el. În acest context nu știu dacă voit sau nevoit, cineva i-a stâlcit recent numele Ionelei Aiftincă în Ionela … Aiftime! Repet, o mare parte dintre schimbările făcute de Iftime în PNL erau absolut necesare pentru resuscitarea unui partid ajuns mai s.r.l. și mai privatizat decât Elsaco. Ironia sorții a fost că o parte din vechea conducere exact asta îi reproșa lui Iftime: că transformă partidul în societate comercială, fără să înțeleagă nici în al doisprezecelea ceas că vechiul grup de la cârma partidului funcționa mai ceva decât un Consiliu de Administrație! Revenind la subiect, vreau să subliniez că rasul acesta din temelii și construcția de la zero este o caracteristică a comuniștilor care, s-a văzut, a dus la mari dezastre. Trebuie oare să vă reamintesc că după 1945 au fost dați la o parte, azvârliți în temniță sau chiar în cimitire mulți profesioniști, savanți, artiști, profesori, medici, ingineri pentru simplul fapt că proveneau din „burghezie” sau „moșierime”? De altfel, probabil așa este blestemat poporul acesta să nu poată lipi cărămidă cu cărămidă în construcția unui edificiu decât cu mari jertfe. Și dacă de fiecare dată continuitatea va fi lăsată la ușă, e limpede că marile realizări nu prea vor adăsta pe strada noastră. Nu cunosc prea multe despre ocupanții listelor liberale, e posibil să fie oameni deosebiți, e posibil să ne reprezinte cu cinste acolo, în forul suprem al țării. Dar repet, o minimă legătură cu trecutul trebuia să fie conturată în partid. Iar omul cu creionul în mână nu este altul decât Valeriu Iftime și, în caz de un eșec, el va achita nota de plată. De fapt, nu numai el, ci și noi. El electoral, noi mult mai concret, umblând la portofel. Așadar, schepsisul acestor rânduri ar suna cam așa: este posibil ca un eficient om de afaceri să nu poată deveni un bun politician la fel cum, am văzut de atâtea ori, un politician poate lesne da chix în lumea afacerilor…
