Alegerile sunt tot mai aproape, așa că nu trebuie să ne mire intensificarea luptei politice. Datul la gioale va atinge apogeul în următoarele săptămâni, deoarece guvernanții și aspiranții mizează pe memoria scurtă a românilor. Vom asista la dezvăluiri de ultimă oră, atacuri la persoană, campanii de linșaj mediatic și câte și mai câte.
Pe plan local situația e nuanțată, chiar foarte nuanțată. În timp ce liberalii au propus pentru Parlament o listă demnă de luat în seamă încă din a doua jumătate a lunii august, la PSD se mai lucrează, deși de la nivel central se zvonise că la începutul lunii octombrie vom afla cine și unde se va bate pentru binele tuturor românilor, dar mai ales al celor care-i reprezintă. Pentru pesediști situația s-a complicat după ce au pierdut președinția Consiliului Județean și, pentru că era loc și de mai rău, de la centru le-a fost impusă Elisabeta Lipă, care trebuie pusă pe loc eligibil. Ori, s-avem iertare, ce loc e mai eligibil decât capul listei? Toți cei care au fost în Parlament mai vor încă un mandat și trebuie luată în calcul și revenirea lui Gireadă, care și-a adus aminte de vremurile bune. Toți vor, numai că nimeni nu vrea să renunțe… Complicat, nu?
În acest context, e de așteptat ca aspiranții la vârful listei dătătoare de liniște și prosperitate să dea din coate pentru a-și dovedi utilitatea. Ultima ispravă – că e cam greu să o identifici altfel – îi aparține lui Marius Budăi. Care a crezut că-l poate bate pe Iftime cu propriile arme. Astfel, într-o postare de pe pagina personală, Budăi își exprimă îngrijorarea privind direcția spre care se îndreaptă județul Botoșani. Cică 79% dintre cei care au participat la sondajul lui Iftime cred că județul merge într-o direcție greșită. Și, având în vedere că Valeriu Iftime va fi președinte la CJ în următorii patru ani, e clar cine duce județul în direcția nepotrivită „fără să realizeze că întrebarea este despre viitor, adică despre dumnealui în persoană”. Cică botoșănenii sunt îngrijorați…
Îngrijorați pe naiba… Cei mai mulți botoșăneni din cercul de cunoștințe al subsemnatului nu numai că nu-s îngrijorați, dar au speranțe de la Iftime și echipa lui. Îngrijorare există, dar doar în grupușorul ăla care visează la cap de listă la PSD. Care listă încă nu e publică tocmai din cauza îngrijorării. Îngrijorare din categoria „Ce mă-sa mă fac eu dacă nu prind încă patru ani la butoane?”
Spre deosebire de oamenii de pe lista lui Valeriu, care au făcut studii pe bune, au reușit în viață prin eforturi personale, cei care visează să fie trecuți e lista scurtă a PSD datorează toate realizările personale politicii. Ce era Marius Budăi cel îngrijorat fără politică? Dacă vreunul dintre liberalii lui Valeriu ratează accesul în Parlament, acel om are la ce să revină, și anume la afacerile personale – pierderea va fi pentru județ, nu pentru candidat -, pe când pesediștii… E drept, cei mai mulți sunt blindați cu diplome și atestate de mare valoare, care însă au o mică problemă: în economia reală nimeni nu dă doi bani pe ele. La un moment dat cineva spunea că oamenii lui Valeriu n-au atâtea studii la un loc câte are un pesedist de vază. Oficial vorbind, așa este, dar, cum spuneam, cine i-ar angaja pe posturile de experți la care le dă dreptul puzderia de diplome? Liberalii au studii pe bune și, mai ales, s-au folosit de ele pentru a face ceva util. Pesediștii s-au apucat de carte după ce s-au văzut pe cai mari. Mai greu a fost cu bacul, la patruzeci de ani, pe urmă nimic nu le-a mai potolit setea de cunoaștere.
În concluzie, îngrijorare există, dar nu acolo unde pretinde Budăi. Există mare îngrijorare tocmai acolo de unde vin „avertismentele”. Ce se fac aleșii dacă nu ies iar din urnă? Teoretic, n-ar trebui să le fie prea greu să-și găsească de lucru. Au diplome și atestate cât să dea și la alții. Practic, nu o să vezi prea mulți antreprenori bătându-se pe talentele lor, așa că se vor milogi la partid să le dea și lor o sinecură, ceva acolo, eventual să înființeze un post cu dedicație, ca acum două decenii, când pentru un post de specialist în calculatoare se cerea o experiență de douăzeci și doi de ani în domeniu. Bat clopotele, dar pentru cine?
