Judecătorii Curţii Constituţionale au dezbătut sâmbătă contestaţiile cu privire la candidaturile lui Nicolae Ciucă, Mircea Geoană, Kelemen Hunor, Ludovic Orban şi a Dianei Iovanovici-Şoşoacă pentru alegerile prezidențiale din 24 noiembrie. Surprinzător și revoltător pentru democrația noastră, și așa firavă și mai mult mimetică, judecătorii CCR au anulat decizia Biroului Electoral Central privind candidatura Dianei Șoșoacă la președinția României, excluzând-o definitiv pe reprezentanta SOS România din cursa pentru Palatul Cotroceni. Ea nu mai are nicio cale de atac, hotărârea a fost adoptată cu majoritatea voturilor, respectiv cinci contra doi.
Decizia este periculoasă și fără precedent, ea ne apropie mai degrabă de Rusia lui Putin decât de Europa. Mai rămâne să fie arestată și apoi să auzim că a căzut de la etajul III, Doamne ferește! Celelalte partide, de la PNL la USR și AUR, au acuzat PSD de intervenție brutală în jocul democratic, dat fiind că patru judecători din cei șapte prezenți care au votat decizia au fost numiți de partidul condus de Marcel Ciolacu. Al cincilea a fost propus de UDMR, aliatul fidel al PSD. Devine clar acum jocul PSD: liderii săi urmăresc un al doilea tur între Ciolacu și Simion. Care, cred eu, este imposibil și – fără alte lovituri sub centură la ceilalți candidați sau dezvăluiri scandaloase – nu poate avea loc sub nicio formă.
CCR nu a publicat – până acum – vreo motivare, lăsând doar să se înțeleagă ceva vag, legat de atașamentul față de statul român și de constituția sa. Dar Diana Șoșoacă este, în același timp, eurodeputat, reprezentant al României în Parlamentul european. Păi acolo nu atacă siguranța națională? Cu toate acțiunile și declarațiile ei pro-ruse, nu știu să existe pe numele ei vreun dosar pentru trădare sau fapte anti-constituționale. Așa, ar fi trebuit să fie invalidați și alți candidați, dacă ar fi să ne gândim măcar la Kelemen Hunor, a cărui obediență față de regimul de la Budapesta este notorie.
Decizia scandaloasă a CCR ne face să ne uităm mai atenți la ce se întâmplă de ani de zile în Turcia sau Ungaria, state conduse de oameni a căror politică este, formal – evident, criticată în mediile puterii politice din România. Odată precedentul creat, pot urma oricând abuzuri inimaginabile acum câțiva ani: se pot desființa partide, se pot închide televiziuni, ziare, site-uri, toate invocând „atașamentul față de constituție și stat”. O noțiune vagă, nedefinită juridic în vreun document oficial al statului. Abia aștept să văd motivarea CCR, cu număr de articol și paragraf din lege, în baza căreia a comis această oroare antidemocratică.
Exclud orice joc politic complicat, de pildă de a o victimiza pe Șoșoacă sau de a manipula electoratul ei în direcția lui Simion – un tip mai maleabil și care poate fi manevrat de PSD. Cred că este, pur și simplu, doar o mișcare brutală, grobiană, din cele cu care socialiștii ne-au obișnuit demult, pe stilul „fiindcă putem”. Deși nu pot exista dovezi în acest sens, este foarte probabil ca decizia CCR să fi fost influențată de intervenția serviciilor, de vreme ce implicarea acestora în exercitarea puterii a fost cvasi-totală în ultimii ani. Prin însăși natura existenței lor, dar și ca urmare a lipsei unui control democratic al activității lor, nu vom afla niciodată care a fost gradul lor de implicare în acest caz.
Respingerea candidaturii Dianei Șoșoacă și eliminarea unui candidat care ar fi influențat fără îndoială scorurile din primul tur are toate datele unui abuz fără precedent. Ne convine sau nu ce spune un candidat, ne convine sau nu ce spune o companie media, a li se pune pumnul în gură înainte de a se fi dovedit legal că au încălcat legea este nu numai împotriva democrației, dar și a bunului simț. Cu acest pas, în loc să consolideze voturile pentru șeful său, PSD i-a tras preșul de sub picioare.
