Nu au mai rămas multe zile până la debutul oficial al campaniei electorale, dar asta nu înseamnă mare lucru, în condițiile în care toate partidele au cam furat startul. Cu alte cuvinte, sunt pe picior de egalitate, nimeni nu a rămas în urmă. Ba, privind la ce se întâmplă în tabăra lui Simion, se poate spune că „unii sunt mai egali decât alții”. Lupta e de-abia la început și e cazul să ne așteptăm la dezvăluiri senzaționale, acuzații și încercări de manipulare. E drept, am mai trecut prin așa ceva, partea proastă e că nu am învățat nimic și, ca de obicei, vom fi puși în situația de a alege răul cel mic. După treizeci și patru de ani de la Ceaușescu era cazul să știm cu ce se halește democrația, dar deocamdată încă n-am deprins nici măcar primele litere din abecedarul acesteia. În ciuda certurilor de la televizor și de pe rețele sociale, scenariul pus la cale de actorii politici e din ce în ce mai simplu de intuit.
Așa cum am mai amintit în multe dintre editorialele precedente, vom fi trași iar pe sfoară după o metodă care a funcționat în trecutul nu foarte îndepărtat. Anul 2000 a fost un an de cotitură în istoria României, cotitură care încă ne marchează destinele. În 1996, datorită victoriei Geologului, am crezut că am scăpat de Iliescu și vom avea, în sfârșit, parcursul european la care jinduiam. Dar a venit anul 2000 când în finală au ajuns Iliescu și Vadim, cel din urmă ajutat atât de servicii, cât și de faptul că Geologul și-a recunoscut neputința și a ales să nu mai candideze. Păcat că nu a făcut-o; ar fi fost răul cel mic. În lipsa Geologului, rolul de răul mai mic i-a revenit canaliei de Iliescu. Vă mai amintiți cum urla propaganda? Dacă ajunge Vadim la Cotroceni va fi vai de steaua noastră. Tribunul însuși promitea execuții pe stadioane și alte oribilități pentru care l-ar fi invidiat și Vlad Țepeș. Și românii, speriați de extremismul nebunului, s-au îngrămădit să-l voteze pe Ilici.
Nu credeți că scenariul se repetă, dar cu alte personaje? Cum poți face dintr-un individ meschin un mare om de stat? Prin comparație… Iohannis a prins al doilea mandat la Cotroceni nu pentru că l-ar da geniul politic afară din cele șase case, ci pentru că românii au fost forțați să-l compare cu Dăncilă. Pesediștii i-au făcut un serviciu enorm care ne-a costat doar pe noi, cei care plătim taxe și impozite. Acum serviciul trebuie întors, doar că sunt niscaiva complicații.
Se știe că românii nu se înghesuie să voteze un președinte extremist. O știm de la finala Iliescu – Vadim. De asemenea, știm cu toții că Marcel Ciolacu nu e nici măcar acea inteligență politică peste medie, cum l-a caracterizat Paul Stănescu. Pesediștii știu că Ciolacu va prinde finala prezidențială, dar mai știu că, de regulă, candidatul lor nu obține în al doilea tur decât vreo cinci procente în plus față de primul. Și, de regulă, candidatul PSD se învârte pe la 40% în primul tur. Să ne amintim că Ponta a scos un scor foarte bun în primul scrutin (zece procente peste Iohannis), dar n-a reușit să adune mare lucru în plus la cel de-al doilea, cu consecințele de rigoare. Electoratul PSD este dur, dar cam din toate punctele de vedere. Nimeni nu iese, dar nici nu prea intră nimeni.
Chiar dacă Ciolacu ajunge în turul doi, o să și-o ia pe coajă de la oricare alt contracandidat. Aproape oricare… Până și detestatul Ciucă l-ar învinge pe Ciolacu, de asta trage să iasă undeva pe locul șase, să nu cumva să ajungă în finală și să strice planificarea. Și astfel, prin non-combatul PNL și lipsa de forță a altor candidați – cei care au speranțe de la Geoană se înșală amarnic – o să fim siliți să arbitrăm într-o finală Ciolacu – Simion. Pe cine credeți că vor alege românii? Răul cel mic, firesc, iar în acest caz răul cel mic ar fi taman Ciolacu, acel om din popor care face referiri la Fantomas și Belmondo. Așa, să ne facem o idee cam pe unde stă cu mentalitatea și cunoștințele generale.
Mda, cam asta ne așteaptă în viitorul nu foarte îndepărtat. Certurile din coaliție sunt pentru luat ochii, nimic serios. Iar Iohannis va primi ceea ce a negociat, nu ceea ce merită.
