Privit în ansamblu, Pământul este de o mulțime de ani „casa” în care își duc traiul oameni, plante, copaci, animale, păsări, dar și alte multe vietăți știute sau neștiute. Constatăm așadar că Divinitatea a stratificat viața pe pământ, fiecare regn, specie sau soi deosebindu-se fundamental, dar alcătuind împreună și numai împreună, farmecul, frumusețea și misterul Planetei Albastre. În același context, observăm că și umanitatea este substanțial stratificată, după fel de fel de criterii, mai mult sau mai puțin obiective sau logice. Din start, parcurgând acest subiect vom constata că stratificarea umană cunoaște două direcții. Prima se referă la stratificarea divină, care nu poate și nu trebuie să fie subiect de analiză, întrucât nimeni nu știe ce și cum sau mai ales de ce așa și nu altfel. Adică de ce oamenii sunt bărbați și femei (stratificare sexuală), copii, tineri și bătrâni (stratificare temporală) sau albi, negri, roșii și galbeni (stratificare rasială). De altfel, migrația dintr-un strat în altul este aproape imposibilă și când afirm asta mă gândesc nu la Loredana Groza, care arăta foarte bătrână când era tânără, ci la frecvența tot mai mare a operațiilor de schimbare de sex. Cât privește stratificarea produsă de mințile și acțiunile oamenilor, aceasta este într-o permanentă mișcare. Naționalitatea, religia, limba, statutul social sunt direcții clare de … repolarizare a oamenilor. Dacă primele trei survin de regulă ca urmare a dorințelor și vrerilor subiecților, stratificarea socială are la bază o mulțime de factori total independenți de voința individului. Chiar și în societățile total democratice (oare chiar or fi existând?), când dorința individului pare a fi literă de lege pentru diriguitori, se întâmplă o sumedenie de ieșiri din decor pentru cei asimilați unor așa-zise minorități, cărora li se explică temeiul acțiunilor guvernamentale cumva ostile categoriei din care aceștia fac parte, prin suveranitatea majorității și apărarea intereselor ei. De-a lungul istoriei, stratificarea socială a cunoscut la noi la români (am numit așa poporul care își are locul pe plaiurile carpatine, deși înainte de jumătatea secolului XIX nu exista termenul „român” nici în scripte și nici în vorbe!) diverse forme și dimensiuni. Astfel, în Dacia au existat încă de acum mai bine de două mii de ani tarabostes (pileați) și comați (comati), diferența dintre ei fiind clar, de natură financiară. De altfel, stratificarea socială are la bază, în cele mai multe cazuri, situația materială a individului, însă aceasta, nefiind chiar constantă, există de-a lungul istoriei multe exemple de migrație a parveniților sau scăpătaților în stratul celălalt, dorit sau nu. Apoi, prin veacuri, românii au fost stratificați în robi, țărani, boieri, târgoveți sau burghezi. Odată cu instaurarea comunismului, s-a încercat o nouă stratificare, respectiv țărani, muncitori și intelectuali, structură ce s-a volatilizat aproape în totalitate după 1989, când nu se mai știe care cu care. De altfel, poate și acest aspect este una din cauzele împleticirii neamului în meandrele capitalismului, întrucât azi sunt țărani boieri, târgoveți țărani, intelectuali muncitori și lista ar mai putea continua mult și bine. Diluarea stratificării sociale este fenomenul care bântuie azi România. Toți compatrioții noștri se cred deștepți, pricepuți și talentați. Până la proba contrarie, evident. Și crezându-se ei așa de valoroși, normal că nu sunt mulțumiți de situația financiară care, după mintea lor, ar trebui să fie ca a lui Țiriac, a lui Becali sau, de ce nu, să poată să se compare cu Gates și Musk. Și uite-așa, românașul nostru se îmbogățește cu gândul și sărăcește văzând cu ochii. Un alt element care caracterizează amestecătura asta dintre clase, dintre categorii de oameni, constă categoric în lipsa respectului față de adevăratele valori, față de oamenii care au într-adevăr cu ce să-și dovedească apartenența la straturile sociale superioare ale societății. Bineînțeles că mă refer nu neapărat la valori materiale, ci la tot evantaiul care dă contur unor existențe umane de excepție, cum ar fi, în primul rând, realizările din domeniile lor de activitate în care au performat. Și astfel, mujicul autodidact datorită FB-ului, ajunge să se tragă de bretele cu sportivul de performanță, cu artistul de calibru, cu academicianul, cu omul de afaceri performant sau cu oricare seamăn al său care n-a băut cerneala la școală, n-a tăiat frunze la câini și nici n-a moștenit vreun imperiu financiar bazat pe hoție. Lipsa acută a unei stratificări sociale este fără îndoială și ea o cauză a tuturor anomaliilor de care ne poticnim zilnic. Și, din păcate, încă nu se întrezărește la orizont conturarea sau cimentarea vreunui strat mai de Doamne-ajută…
