E an electoral, unul cu miză mai consistentă ca de obicei, deoarece câștigătorul (sau câștigătorii) vor avea parte de patru ani în care puterea poporului, exprimată prin vot, va fi ca și inexistentă. Patru ani în care cetățenii nu vor conta decât spre final, când cei aflați la butoane fie vor face pasul înapoi, trecând în opoziție, o schemă din arsenalul PSD care, iată, nu a fost aplicată anul acesta, fie vor născoci noi potlogării pentru a-și asigura puterea pe o reprezentativitate cât mai mică, cum e acum alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin.
Dar mai e până în 2028; parveniții politici trăiesc din plin momentul actual și se dau de ceasul morții să ne convingă să-i votăm. Și pentru că cei de la butoane nu se pot lăuda cu mari realizări, în loc de rezultate agită sperietori. Pericolul extremismului… Să nu cumva să cadă România în capcana extremismului, că vedeți ce urgie ne așteaptă…
Extremismul e, într-adevăr, primejdios, dar înainte de a ne da cu părerea despre consecințe ar trebui să analizăm cauzele exacerbării fenomenului și să privim mai ales în curtea noastră, nu în Europa. Nu cumva popularitatea partidelor extremiste a crescut pe fondul nemulțumirii față de clasa politică „clasică”? Oamenii s-au săturat ca, odată la patru ani să fie prostiți de aceiași indivizi cu același discurs nesimțit în care se vorbește prea puțin despre ce se va face pentru cetățean și prea mult despre protecția acestuia în fața unor primejdii închipuite. Cu ceva ani în urmă, românii s-au mobilizat să-l readucă pe Iliescu la Cotroceni pentru că, vai de mine, nebunul de Vadim amenința că, odată ajuns președinte, vor avea loc execuții pe stadioane. Chiar își imaginează cineva că Vadim putea să facă așa ceva, că putea să acționeze de capul lui? Dar Iliescu și gașca ne-au convins de asta și cucuveaua a cântat încă patru ani la Cotroceni cu consecințele de rigoare.
Acum sperietoarea e AUR și balaurul bicefal trage semnale de alarmă cu ambele căpățâni care mimează un război pe viață și pe moarte, dar speră să obțină suficiente voturi cât să poată reface cârdășia. Și pentru a câștiga suficiente voturi, dar și pentru a justifica refacerea balaurului uselist, e nevoie ca AUR să fie în top. Cu alte cuvinte, le pasă celor de la butoane de extremism cât le pasă botoșănenilor de ceea ce se petrece în galaxia învecinată. Noul USL nu combate extremismul, ci îl cultivă pe post de Baubau.
Din păcate pentru ei, cultura le-a cam scăpat din mână și crește necontrolat, iar asta e doar vina aleșilor. Să luăm în calcul doar ultimele zile. Marea recalculare a pensiilor, cu care Ciolacu și alde gașca au crezut că își vor asigura domnie veșnică, s-a dovedit un fâs nesimțit. Multe pensii au scăzut și, chiar dacă nu vor fi tăiate, nu vor beneficia de indexare până nu ajung la nivelul „legal”, ceea ce e o măgărie – apropo, Marcele, cum stă treaba cu „măi măgarilor”? Cine e urecheatul la faza asta? E drept, au crescut unele pensii, dar nu cu procentul vehiculat înainte de recalculare. Cât despre pensiile speciale, alea au imunitate, nici Rareș Bogdan nu se atinge de ele.
Dintre toate partidele care visează la guvernare, doar USR și AUR au sesizat Avocatul Poporului cu privire la inechitățile din Legea Pensiilor. O mișcare populistă, evident, care îi face simpatici pe Simion și ai săi și cu siguranță că asta se va vedea la vot; cei de la USR sunt cam lipsiți de vizibilitate pe moment. Dar de ce nu s-a sesizat Avocatul Poporului din oficiu, așa cum a făcut în spețe mult mai lipsite de importanță? A, pe acolo e doamna Renate Weber, posesoare de pensii, nu de pensie, că are mai multe și mai are și salariu. Foarte sensibilă când e vorba de pensii speciale – în 2020 a atacat la CCR impozitarea specialelor – Weber e complet insensibilă față de nedreptățile recalculării pe baze fanteziste. A fost sesizată de cei de la AUR, care au bătut toba pe tema asta. E populism, desigur, dar dacă Legea pensiilor era bine făcută, dacă respecta cetățeanul și-i asigura un venit decent, mai aveau cei de la AUR ocazia să pozeze în apărători ai sărmanilor? O întrebare la care ar trebui să ne răspundă Marcel Ciolacu și Rareș Bogdan. De la Ciucă nu așteptăm răspuns că până se ăăă-ie el trec alegerile și nici măcar cartea nu și-a scris-o.
