Concediile s-au spart în frânturi de amintiri, răspândite cu generozitate pe rețelele sociale, fețe zâmbitoare cu valurile înspumate pe fundal, cu o creastă de munte, cu târla unei stâni sau cu zidurile austere ale vreunei mănăstiri. Încep junghiurile cauzate de schimbarea vremii și, mai abitir, cele cauzate de creșterea prețurilor. Cât va fi gigacaloria? – se întreabă unii, dar lemnele? – se întreabă alții. Dar curentul, apa, gunoiul, telefonul și cablul? Oare le scumpesc „ăștia”? Și dacă toate se scumpesc, oare ratele la bănci vor rămâne la fel? Estimarea mea este că până la alegeri nu se va schimba nimic, după aceea – Dumnezeu cu mila.
Doar că până la alegeri mai este un hop, extrem de dificil pentru cele mai multe dintre familii: începe școala. Rechizitele sunt deja mai scumpe, indiferent de sforțările mimate ale politicienilor și de gargara lor inutilă, hainele și încălțările la fel. Dacă mai pun și activitățile extracurriculare, cele sportive și afterschool, devenite normă de ani buni, plus banii de drum și gustare – deja scumpite – cuantumul cheltuielilor estimate pentru elevi și studenți crește semnificativ. Bun, au crescut și salariile și, din această lună, și pensiile. Acoperă creșterea veniturilor pe cea a cheltuielilor? Statisticile arată că nu, nu acoperă.
Mai intervine și problema, la fel de dificilă, legată de ceea ce astăzi poartă denumirea generică de „device”-uri: laptop, tabletă, smartphone. Necazul cu ele este că devin foarte repede – cel mult doi ani – depășite de noile tehnologii care inundă piața. Funcționează perfect, dar nu mai fac față noilor programe și aplicații, care necesită mereu și mereu capacitate de calcul, viteză și memorie mai mari. Și, evident, mai scumpe. Ce să facă părinții în situații ca acestea? Pe de o parte, „device”-urile sunt imperios necesare studiului, efectuării temelor și menținerii copilului, mă rog, adolescentului, în ritmul metodelor de cunoaștere actuale. Pe de altă parte, atunci când sunt abuzate, aceste aparate devin cale sigură de pierzanie pentru tinerii care le utilizează preponderent sau exclusiv pentru divertisment.
Potrivit unui studiu recent (Deloitte back-to-school 2024), 73% dintre părinți sunt preocupați de scumpirile la produsele de bază, iar mulți dintre aceștia, în special cei cu venituri reduse și medii, planifică să cheltuiască mai puțin pentru pregătirile de școală. Acest comportament este determinat de disponibilitatea redusă a veniturilor (47%) și de temerile legate de stabilitatea economică (44%). Vânzările de haine, accesorii și rechizite școlare nu au scăzut însă cele de produse tehnologice și abonamente digitale sunt mai mici față de anul trecut. Cei mai mulți dintre părinți au înscris deja copiii la activități extrașcolare, considerând că acestea sunt o investiție în viitorul copiilor (73%) și benefice pentru sănătatea lor mintală (58%).
Studiul citat nu are vreun paragraf referitor la cărți. Și pe bună dreptate, nu prea s-au cumpărat până acum, iar de azi înainte se vor cumpăra și mai puține. Lecturile încă obligatorii pot fi făcute gratuit la bibliotecă sau pe internet. Și nici acolo, fiindcă la un singur click distanță școlarii care nu au treabă cu învățatul găsesc rezumatul și referințele gata făcute. Nu la ei mă gândesc, pentru aceștia diriguitorii ar trebui să dezvolte învățământul dual, ci la tinerii studioși, mult mai inteligenți și adaptați noilor cerințe decât îi cred cei mai în vârstă și cărora nu le lipsește apetitul pentru lectură, ci mijloacele. În România de azi, egalitatea de șanse este diminuată de sărăcie și nu de lipsa setei de cunoaștere. Iar pentru situația asta răspunzător este guvernul.
Egalitatea de șanse – o himeră – Virgil COSMA, jurnalist
