S-a schimbat limbajul oficial, un fel de maimuțăreală locală a termenilor generați de birocrația de la Bruxelles. Ca să impresioneze, lăsând impresia stăpânirii termenilor dar și a implicării în transpunerea în practică, decidenții din mai toate sferele de activitate fac eforturi vizibile să vehiculeze termeni al căror înțeles nu-l prea pricep. Mă amuză copios, ăsta este doar un exemplu, noua terminologie din agricultură: regenerativ, biodiversitate, permacultură și altele de acest fel care nu fac decât să redefinească practici străvechi, respectiv rotația culturilor și a pășunilor, utilizarea îngrășămintelor naturale, combaterea dăunătorilor utilizându-i pe dușmanii lor naturali. Vrem să facem ce făceau bunicii, doar că ne-am dotat cu aparatură și vorbim păsărește.
Acum e rândul economiștilor, de la creionul chimic la programele prin care computerele fac totul dacă utilizatorii știu ce să pună în ele este cam aceeași distanță ca de la plugul tras de boi la agricultura cu drone. Noile norme se numesc astăzi E-Factura, SAF-T, CESOP, e-TVA, e-Transport și e-Sigiliu. Acestea sunt raportările digitale pe care le au de implementat companiile românești, în relațiile dintre ele și ANAF. În fond, o re-centralizare a controlului de stat, menită să combată evaziunea și să ne scoată odată din coada clasamentului european la colectarea taxelor și impozitelor. Nu comentez aici cuantumul lor – acela îl decide politicul – care este unul dintre cele mai mari din Europa, ci puterea scăzută de colectare.
Pe parcursul ultimilor trei ani, guvernanții au dorit adoptarea unor proiecte de digitalizare fiscală accelerată, mai mult presați din afară decât de bunăvoie. În cursul acestui an, toate societățile vor trebui să adopte e-Factura. SAF-T – o formă electronică de raportare fiscală – devine obligatoriu din 2025 iar RO e-transport a fost deja extins pentru toate bunurile care trec frontiera României. Cele șase sisteme informatice de interes strategic național ar trebui să asigure susținerea financiară a statului român. Au fost anunțate din timp, au fost pregătiți agenții economici pentru aceste schimbări radicale? Nu, nici vorbă. Și nu este de mirare, fiindcă nici care au decis adoptarea lor nu prea știu cum se procedează practic.
În cele aproape 3.000 de comune, în sute de orașe, sistemele computerizate a tot felul de evidențe funcționează doar pe plan local, arareori sunt legate de sistemele centrale. Principalele servicii ale statului nu sunt nici ele interconectate. Au trecut mai mult de 20 ani de când sistemele de calcul au intrat în dotarea administrației. Cu toate acestea, cei care știu să le utilizeze minimal, nici vorbă la capacitatea pentru care au fost create, este în continuare extrem de redus. La nivel central este aceeași debandadă. Angajații pe pile și obligații habar nu au cum să pună la treabă programele dedicate. Ca să nu mai spunem că și acelea sunt atât de prost făcute încât se blochează la orice suprasolicitare. Exemplele celebre de disfuncționalitate și devenite deja banale sunt cele cu cardul de sănătate sau cele cu casele de marcat „inteligente”.
Acum ne aflăm în fața unui fel de moment al adevărului. Cam ca la fotbal: ne dăm mari zmei prin competițiile interne dar cum vine câte-un examen serios în compania ălora din Europa, care chiar muncesc, îl picăm rușinos și după aia ne plângem că „ne-au furat”. Toate vorbele sforăitoare, toate angajamentele „ferme” anunțate cu mină gravă care mimează seriozitatea, toate seminariile la care se merge doar pentru un pic de aventură, toată aparatura achiziționată prin contracte dedicate prietenilor de partid sau din servicii, toate programele plătite cu sume uriașe firmelor de consultanță se vor sparge cu un zgomot asurzitor odată cu eșecul previzibil al implementării tuturor acestor reforme.
