Spunea Aristotel în urmă cu aproape 2400 de ani că nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii. În același context, acum vreo 400 de ani, Francis Bacon afirma că prietenia îndoiește bucuriile și înjumătățește necazurile. Din păcate, ambii filozofi au pus prietenia într-o lumină focusată pe material întrucât, consider eu că această relație dintre oameni nu ar trebui să aibă ca bază decât latura spirituală dintre indivizi și nicidecum cea materială. Având însă în vedere volatilitatea spiritului în preajma materialului pentru marea majoritate a oamenilor, vorbele celor doi gânditori își au, fără nici un dubiu, locul și rolul lor în peisajul legăturilor interumane. Dar, gata cu filozofia, să intrăm în subiect. Despre prieteniile politice, că acesta este subiectul rândurilor de față, se poate spune că sunt destul de frecvente în mediile unde politicul performează adică plutește pe apele guvernării. Comparativ cu prieteniile obișnuite, cele politice sunt străpunse în miezul lor de o perfidie dusă la extrem. După ultimele studii ale cercetătorilor britanici (ha-ha!) prieteniile politice sunt de două tipuri. Primul tip se manifestă între membrii aceleiași grupări care, mânați doar de interesul derivat din privilegiile oferite de funcții se autodeclară cumva, frați întru nemernicie. Adică își întorc servicii și favoruri care, dacă subiecții nu gravitau în perimetrul politic, nu ar fi existat și nu s-ar fi adus în discuție, niciodată. Astfel, cei doi așa-ziși prieteni, își angajează reciproc apropiații sau își rezolvă unul altuia, problemele care, pentru cetățeanul de rând ar fi implicat hârtii, drumuri, așteptări și, de ce nu, bani, mai mulți sau mai puțini. Bazându-se doar pe interesul – hai să-i spun funcțional adică derivat din funcție!) – aceste prietenii se desfac în doi timpi și trei dacă cumva unul dintre cei doi indivizi nu poate, nu vrea sau nu știe să-i rezolve cazul prietenului politic. Cel mai recent exemplu grăitor despre șubreda durabilitate a prieteniilor politice îl consemnăm la noi la Botoșani, în cazul a două persoane, extrem de vizibile, unul primar, altul angajat consilier în cadrul primăriei care, înainte de alegeri aproape că erau corp comun în idei iar azi, unul o ține pe-a lui parte stângă în timp ce celălalt începe riguros și tenace să revină pe dreapta. Repet, prietenia lor politică părea să-i fi contopit până la omogenizare numai că, nefiind clădită decât pe interes, la prima rafală de pragmatism financiar, relația s-a prăvălit de-a berbeleacul în hăul dușmăniei. Exemplele botoșănene care să confirme această regulă a interesului meschin sunt cel puțin cu zecile în ultimii treizeci de ani. Din respect pentru părul lor alb, nu voi mai exemplifica aici indivizi care, la un moment dat chiar se autodeclarau cu mare mândrie „prieteni politici”, azi nefiind decât niște dușmani înrăiți sau, în cel mai fericit caz, niște indiferenți desăvârșiți. Și tot aceiași cercetători britanici (sic!) au descoperit că durata prieteniilor politice nu poate depăși sub nicio formă mai mult de patru ani adică atât cât este un mandat. Excepțiile se constată doar dacă gruparea politică stă la guvernare mai mult de un mandat și în acest sens găsim niște exemple la pesediști și peneliști. Nume, am spus, nu voi da, rămâne să le apreciați dumneavoastră trăinicia și consistența relației. Al doilea tip de prietenie politică îl întâlnim în cazul în care cele două părți fac parte din grupări diferite. De fapt, cele două părți sunt arhicunoscute la noi la Botoșani, pesediștii cu peneliștii fiind de departe cei mai … devotați unii altora, USL-ul fiind terenul fertil pe care s-au dezvoltat aceste prietenii politice. Din păcate pentru mulți liberali (de fapt, pesediști vopsiți!) schimbarea conducerii locale a PNL-ului a dus la includerea relațiilor de prietenie dintre ei și pesediști în primul tip de categorie, vopsiții făcându-se colegi de partid cu prietenii lor … extrapartinici. Lista în acest caz ar fi extrem de lungă și include nume sonore care au dominat piața politică liberală locală. Bineînțeles că odată ce interesele lor nu vor fi satisfăcute sau luate în seamă, prieteniile se vor disipa precum fumul de țigară întrucât în afară de material nimic, absolut nimic nu le ține în viață. Constatăm așadar că prieteniile politice sunt de fapt niște legături de clan, de tip mafiot, care nu au la bază simțire, mărinimie, atașament, dragoste, altruism sau alte asemenea „bagatele” care țin de fapt pe spinările lor relația extraordinară dintre oameni care se numește prietenie. Drept urmare, persoanele aflate în relații de prietenie politică le-am putea încadra mult mai lesne în categoria aceea definită în Codul Penal drept GIO. Adică grup infracțional organizat!
Prieteniile politice și Codul Penal – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
DONEAZĂ UN ABONAMENT LA MONITORUL!
Nu-ți lăsa părinții, bunicii și prietenii pradă televiziunilor de știri devenite oficine de propagandă și presei cumpărate de partide. Dă-le o șansă să fie informați corect și să facă alegeri în cunoștință de cauză! Fă-le cadou un abonament la Monitorul de Botoșani. Dacă te-ai săturat să îi vezi manipulați și mințiți, completează formularul de mai jos, cu numele și adresa corectă a celui căruia vrei să-i donezi un abonament și noi îi trimitem zilnic ziarul. Abonează-i pe cei dragi la Monitorul și oferă-le o imagine nedeformată a realității. Este cel mai de preț ajutor.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Ăștia sunt capabili să gestioneze ceva? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
România a trecut de la o extremă la alta. După seceta cumplită, care a compromis culturile agricole, au venit codurile roșii de precipitații și...
Editorial
Uniformele și moda – Dumitru MONACU, scriitor
De câteva zile a început din nou școala și pare-se că nimic nu s-a schimbat în bine. Ba dimpotrivă, părinții copiilor din Botoșani (și,...
Editorial
Ipocrizia și nocivitatea scuzelor publice – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Pe vremea când eram în liceu, una dintre pramatiile locale a bătut câțiva elevi din internat, ceea ce a atras reacția părinților și a...
Editorial
Școala de după școală – Virgil COSMA, jurnalist
Se numește „afterschool”, se pronunță „aftărscul” - că e rușine în ziua de azi să nu maimuțărești fără discernământ limba calculatoarelor și a științei...
Editorial
Rămășițele zilei. Cu cine vorbesc candidații – Codruța Simina, jurnalist Misreport
E prima dată când niciunul din candidații la prezidențiale nu vorbește cu mine. Nimic. Ca și cum am dispărut brusc din segmentul de public...
Editorial
Marile probleme ale Centrului Vechi – Dumitru MONACU, scriitor
Recentul incident de pe Pietonalul Transilvaniei a provocat, pe bună dreptate, o sumedenie de luări de poziții și atitudini din partea botoșănenilor, care mai...
Editorial
Educația și înțelepciunea lui Vanghelie – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Într-o țară civilizată, Marian Vanghelie ar fi fost un ilustru necunoscut, deoarece n-ar fi avut nicio șansă la parvenirea politică pusă la dispoziție de...
Editorial
Stratificarea la români – Dumitru MONACU, scriitor
Privit în ansamblu, Pământul este de o mulțime de ani „casa” în care își duc traiul oameni, plante, copaci, animale, păsări, dar și alte...
Editorial
Ostașul, papagalii și viitorul țării – Ciprian MITOCEANU, scriitor
E ceva timp de când tot atrag atenția asupra faptului că ostașul Ciucă practică un joc la dublu, periculos mai ales pentru noi decât...
Editorial
Să facem bine ca să nu fie rău – Virgil COSMA, jurnalist
Într-o săptămână demarează sezonul de toamnă, iar posturile de radio și televiziune generaliste și cu acoperire națională se întrec în a promite lansarea unor...
Editorial
Democrația și dictatura de partid – Dumitru MONACU, scriitor
Faptul că în ultima perioadă trei membri marcanți ai PNL au dispărut de pe lista de consilieri locali ar putea însemna pentru unii cimentarea...
Editorial
Victima e de vină – Anamaria IONEL, editor
Victima e din nou de vină! De această dată afirmaţia nu mai vine de la un Godină de pe internet, ci de la şeful...
Editorial
Despre pensii și extremism – Ciprian MITOCEANU, scriitor
E an electoral, unul cu miză mai consistentă ca de obicei, deoarece câștigătorul (sau câștigătorii) vor avea parte de patru ani în care puterea...
Editorial
Întărâtă-i, drace! – Dumitru MONACU, scriitor
Aparent, gâlceava dintre Valeriu Iftime și Verginel Gireadă nu are un câștigător, ambii combatanți atingându-și oarecum scopurile în debutul acestei veri. Astfel, Iftime a...
Editorial
Provocare pentru domnul deputat Budăi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Zilele trecute am ajuns prin Piața Mare. Nu e prima dată când ajung pe acolo, doar că a fost pentru prima dată când mi-am...
Editorial
Egalitatea de șanse – o himeră – Virgil COSMA, jurnalist
Concediile s-au spart în frânturi de amintiri, răspândite cu generozitate pe rețelele sociale, fețe zâmbitoare cu valurile înspumate pe fundal, cu o creastă de...
Botoșani
cer acoperit de nori
14.4
°
C
14.6
°
14.4
°
48 %
2.3kmh
95 %
vin
21
°
sâm
22
°
Dum
24
°
lun
26
°
mar
18
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Mai sunt și șoferi de BMW care iubesc restul participanților la trafic. Probabil și semnalizează.
EDITORIAL
România a trecut de la o extremă la alta. După seceta cumplită, care a compromis culturile agricole, au venit codurile roșii de precipitații și...
EPIGRAMA ZILEI
Acest sport, de-l pui sub lupă
Vezi sudoare, multă muncă
Dar tare cred că-l aruncă
După!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...