Încet, încet temperaturile caniculare revin la valori suportabile după aproape o lună de zile în care ne-am copt de-a binelea. Pe lângă arșița ascuțită a acestui Cuptor, botoșănenii au mai avut de tras și altă pacoste: lipsa apei din multe localități ale județului. În condițiile în care niște statistici (ce-i drept, de pe vremea comunismului!) ne situau pe locul doi din țară (după Tulcea) la luciul de apă, mie îmi dă cu virgulă o asemenea situație. Unde este apa noastră cea de toate zilele? Cum se poate ca un județ flancat de Prut și Siret să fie deficitar în ceea ce privește alimentarea cu apă potabilă? Că da, vorbim de apa potabilă, cea fără de care viața dispare, și nicidecum de apa necesară pentru irigații, industrie, fântâni arteziene sau alte asemenea utilizări. A invoca seceta și temperaturile ridicate este cea mai la îndemână dintre scuze pentru autorități, întrucât și Siretul și Prutul ne udă cu mărinimie marginile județului și în celelalte anotimpuri. Și atunci, nu era normală depozitarea apei pentru vremuri grele în niște mari bazine colectoare care să asigure necesarul pentru populație? S-au făcut asemenea investiții în județ? Categoric, nu! În schimb, aproape toți primărașii de comune au primit bani pentru aducțiuni de apă, aceste investiții fiind din start mană cerească doar pentru două părți: primarul și ai lui politicieni și firmele de partid care nu numai că știau de investițiile ce urmau a fi bifate, dar chiar ele uneori le „împingeau” în calendarul repartizării fondurilor. Dacă la acest aspect mai adăugăm și faptul că mai toate racordările s-au făcut la aceleași magistrale subdimensionate, vom avea imaginea reală și hidoasă a unor investiții făcute nu pentru umplerea cu apă a găleților oamenilor de la țară, ci pentru umplerea portofelelor, conturilor sau cardurilor unor sugative cu profunde rădăcini politice. La toate acestea, trebuie musai să mai adăugăm și managementul extrem de deficitar și păgubos consemnat la vârful regiei de apă. Așadar, tragem lesne condiția că Dumnezeu ne dă apă, dar noi trebuie să ținem ulcica în dreptul robinetului. Când stai cu ea la kilometri de rețea, e limpede că apa se risipește. Și dacă am vorbit de risipă, trebuie să amintesc că pierderile consemnate de către compania de apă (plătite de altfel de fiecare dintre noi!) reprezintă mari câștiguri în buzunarele unor șmecheri, unii dintre ei pozând ba în oameni de afaceri de succes, ba în manageri deosebiți, ba în pensionari speciali sau politicieni aparent aplecați către problemele cetățeanului. Pentru că apa care se fură, da acesta este termenul corect, nu ajunge nici în oala țăranului din Gorbănești sau Ungureni și nici în ulucul lui pentru animale. Apa ajunge la niște șnapani care astfel își rotunjesc conturile. Se pare că există oameni în cadrul companiei de apă care știu exact și unde sunt bypass-urile care ocolesc contoarele și unde sunt înțepările ilegale, dar și numele, CNP-ul și numărul de la pantofi al acestor hoți ce pozează în societate în oameni cinstiți și onești. Dar cum salariile acestor angajați sunt vecine cu minimul pe economie, în timp ce al celor din conducere sunt de vreo zece ori mai mari, e limpede ca apa că atașamentul, fidelitatea, cointeresarea și dragul de muncă al acestora sunt, firesc, tot la un nivel minim. Adică unii se fac că plătesc, iar alții se fac că muncesc. Cam acesta este algoritmul după care se desfășoară activitatea la apă. Și uite așa, apa cea dătătoare de viață ajunge să fie dorită în unele localități ale județului mai ceva ca în fierbintea, uscata și pustia Sahara. Bineînțeles că această anomalie, acest paradox constând în lipsa apei într-un județ flancat de două râuri mari și colcăind de iazuri și heleșteie își are obârșia în zona politicului. Un politic dominat în ultimii treizeci de ani doar de oameni puși pe căpătuială, pe prăduire și pe amețirea cu tot felul de prostii a celor care îi votează. Și dacă tot am amintit și de talpa țării, atunci trebuie să fiu corect până la capăt și să spun că și ea poartă o mare parte din vină. Să votezi aceleași partide pe motiv că „au furat, dar au și făcut”, este o mare eroare. Ce au făcut? Au băgat niște țevi în pământ la capătul cărora lichidul vital de-abia picură după care s-au bătut cu cărămida în piept că au tras apa în localitate. Mai bine trăgeau alegătorii, apa. După ei, la toaletă!
