Când a moșit mega-coaliția care însumează, cu tot cu sateliți, două treimi din spectrul politic românesc, președintele Iohannis a invocat câteva motive în general acceptabile: stabilitatea internă în contextul războiului din vecini, necesitatea conceperii și adoptării rapide prin consens a unui set de reforme cerute insistent de comunitatea europeană și, în același timp, creșterea puterii de persuasiune asupra populației în efortul de a înfrunta crizele succesive care s-au abătut asupra lumii, cea sanitară, cea energetică și, nu în ultimul rând, cea morală.
Bun, cu stabilitatea i-a reușit. Cu excepția unor conflicte inerente, izvorâte mai mult din ciocnirile unor orgolii individuale, aliații au mers umăr la umăr, ca frații, lipsind foarte puțin în a-i confunda între ei, până la stabilirea unui partid unic. „Pot să spun că obiectivul și motivul principal al existenței acestei coaliții a fost îndeplinit. România este stabilă și este guvernată”, a spus Klaus Iohannis, încă de pe la începutul anului trecut. Dar restul? Reformele, crizele? Restul este un imens eșec, chiar mai mult, o suită de gafe, disfuncționalități și minciuni.
Înfruntarea pandemiei s-a sfârșit cu un imens dezastru național, cu pierderi imense, nejustificate și evitabile, atât în vieți omenești cât și financiare. Mai mult, toate gafele, abuzurile și afacerile păguboase ale autorităților din timpul pandemiei au fost degrabă îngropate și șterse cu buretele unei justiții aservite. Criza energetică, gestionată cu rea intenție în favoarea frăției șmecherilor din domeniu, ne-a aruncat într-o inflație năucitoare, din care țara nu și-a revenit nici acum. Ba, mai mult, măsurile populiste din acest an electoral sunt premise sigure pentru realimentarea unui nou val inflaționist. Nu în cele din urmă, reforma în educație poate fi considerată, fără teama de a greși, cel mai mare eșec între toate cele enumerate.
Rezultatele evaluării naționale pentru absolvenții de gimnaziu, ale bacalaureatului cu subiecte simplificate până la ridicol, fardate de un ministru subordonat președintelui și nu premierului, salvarea plagiatorilor sub oblăduirea aceluiași ministru, dna Ligia Deca, indică nu numai lipsa unei reforme ci, mult mai grav, îngroparea în minciună a unei realități triste. Reforma administrației: o parodie. De care, dacă nu s-ar desfășura pe timpul și pe banii noștri, ar trebui să râdem ținându-ne de burtă. „Reducerea posturilor” s-a sfârșit cu mii de angajări, majoritatea pe pile și nepotism, cu viză de la partide și, pe alocuri, chiar de la servicii. În privința legislației este suficient să remarcăm că toate visele lui Dragnea și ale acoliților săi au fost puse în acte normative și în practică. Marii penali au scăpat aproape toți și acum se lăfăie în pensii speciale cu câte cinci cifre sau își toacă fericiți averile ilicite prin tot felul de proprietăți luxuriante.
Dincolo de nemulțumirile față de eșecurile frecvente și dureroase pentru populație din acest al doilea mandat prezidențial, teama mea cea mai mare este că o să ajungem, estimez cam de acum într-un an, să-l regretăm. Oferta actuală – Ciolacu, Ciucă și Geoană, pe restul nu-i mai pun fiindcă nu au șanse – este nu dezamăgitoare, ci de-a dreptul catastrofală. Un șmecheraș de cartier, un ofițer limitat și-un presupus agent al unei ambasade din Băneasa este tot ce am putut produce în anii din urmă? Se vede că da, ceea ce înseamnă că-l vom merita cu prisosință pe oricare dintre ei va ieși președinte.
Trăim într-o lume strâmbă, cu scara de valori împrăștiată haotic, asaltați din toate părțile de minciuni și falsuri, în care singurele certitudini sunt cele pe care și le poate produce fiecare, individual, prin eforturi proprii. Așadar, ce putem face? Să ne vedem de vacanțe și de pregătirile pentru murături și zacuscă, că de restul se ocupă statul, în beneficiul exclusiv al clienților săi, evident.
Alegeri și zacuscă – Virgil COSMA, jurnalist
