România a luat-o razna rău de tot. Și, cu zi ce trece, e tot mai rău, nici măcar un semn că situația ar avea șanse de remediere. Infracțiunile rutiere sunt tot mai numeroase și mai grave; pe românii cu apucături nu-i mai sperie nimic. Anul trecut, cu surle și trâmbițe, aleșii au votat legea Anastasia, care prevede pedepse cu executare pentru șoferii care comit accidente cu victime dacă aceștia sunt băuți sau drogați. Marcelașul cel Viteaz, premierul evoluat din banca repetenților, s-a grăbit să-și lege imaginea de legea Anastasia, promovând-o pe pagina personală și participând la discuții ulterioare aprobării legii. Așa e la noi, dacă ai impresia că ceva o să te ajute la imagine, regizezi discuții ulterioare, să vadă românii cât de mult îți pasă de soarta lor.
Și n-a trecut prea mult și românii au aflat. Beizadeaua Pascu a făcut ravagii pe șosea. Băut și drogat, desigur. Mai lipsea să aibă permisul suspendat și chiar că avea palmares complet. Doar că, la un an de la incident, procesul bate pasul pe loc și până și procurorii par să fie de partea inculpatului. Justiție românească, ne-am cam obișnuit cu așa ceva.
Revenind însă la nenorocirile de pe șosea, incapacitatea autorităților de a controla fenomenul e mai mult decât evidentă. Nu am acces la statistici oficiale, dar analizând ceea ce apare în presă, se poate spune că Legea Anastasia nu a avut cine știe ce efecte în teritoriu, ba dimpotrivă… Numărul de accidente grave în care sunt implicați bețivi și drogați a crescut și nu există razie la care poliția rutieră să nu identifice șoferi băuți sau aflați sub influența substanțelor interzise. La un moment dat, unul din cinci șoferi opriți de poliție avea la bord trascău sau substanțe. Asta în condițiile în care, în cazul unui accident, ar fi ajuns după gratii. Cu alte cuvinte, inconștiență cât să dăm și la alții.
Evident, situația se explică și prin corupția din poliție. Orice individ cu apucături e convins că poate cădea la pace cu polițiștii, iar convingerea asta se bazează de multe ori pe experiențe personale. Trist, dar adevărat, încă mai există polițiști care te opresc nu să constate și să sancționeze abateri, ci să primească și ei ceva. Mai țineți minte cazul polițiștilor care plimbau cu mașina Poliției șoferii căzuți în abatere? Îi plimbau direct până la bancomat, să-i miluiască și pe ei cu câțiva lei sau se mulțumeau cu o brânzică, acolo… Când ai parte de asemenea apărători ai legii, e clar că nu mai poți de respectarea acesteia.
Totuși, există o soluție care i-ar liniști repejor pe românii cu apucături de zmei. Nu e vorba de amenzi nesimțite, pentru că mulți românași nu se complică să le plătească. Legea are portițele ei și autoritățile nu se implică decât când e vorba de spolierea cetățeanului cinstit. Ce-ar fi dacă zmeii șoselelor ar rămâne fără mașină pentru încălcarea gravă ori repetată a normelor de circulație? Românul nu mai poate de lege și amenzi, dar are o legătură aparte cu mașina. Sindromul „Davai ceas” în varianta actuală. Prima grijă a românului scăpat peste hotare e să-și ia mașină. Din primul salariu, dacă se poate. Restul realizărilor pot să aștepte, dar dacă nu-și ia mașină, trăiește toată viața cu sentimentul ratării.
Confiscarea mijlocului de comitere a infracțiunii este o soluţie curentă și ar trebui extinsă și la mașini. Ai depășit coloana pe linie continuă, în curbă sau în rampă, eventual toate la un loc? A, nu e prima dată; mai ai niște amenzi cam nesimțite, dar pe care nu ai binevoit să le plătești. Confiscăm bibia… Păi dacă n-ai fost cuminte…
Sunt sigur că prea puțini români ar rămâne imuni la o asemenea lege. E drept, cam extremă, dar trăim în țara cu legi absurde, așa că încă una în plus chiar nu mai contează, dar vorbim de o lege care ar îmbunătăți calitatea circulației pe drumurile publice. Dacă românul nu mai poate de amenzi pentru că oricum nu le plătește, cu siguranță îi pasă de mândria din curte sau din fața blocului. Numai gândul că s-ar putea să rămână fără tigaia din dotare l-ar face mai responsabil. Prin Austria se practică deja, ce-ar fi să preluăm și noi modelul?
