Lenea și neștiința reprezintă cu siguranță două obstacole puternice în dezvoltarea unei nații. Convinși de acest lucru, românii au adaptat și ironizat aceste metehne în tot felul de proverbe și anecdote. Așa a apărut de exemplu, pentru lene, acel proverb arhicunoscut conform căruia Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Tot la divinitate au apelat unii conaționali isteți care au punctat neștiința sau lipsa de orientare prin acea anecdotă care îl are ca personaj principal pe un creștin practicant pentru care cuvântul Domnului e mai presus de orice. Astfel, acesta, în timpul unor inundații devastatoare, aude la radio că va veni urgia, dar nu reacționează, convins că Dumnezeu îl va salva. Apele cresc, pe lângă casa omului trece o barcă cu niște pompieri care îl sfătuiesc să vină cu ei, dar primesc același răspuns: Dumnezeu îl va salva. Refugiat apoi pe acoperișul casei, apare un elicopter care se pregătește să-l ridice din potop, dar omul nostru refuză cu același text: pe mine, Dumnezeu mă va salva. În fine, urgia continuă și omul se îneacă. Ajuns la Dumnezeu, creștinul I-a spus: Cred cu tărie în Tine Doamne, de ce nu m-ai salvat? Atunci Dumnezeu l-a lămurit: dar te-am avertizat prin știrile de la radio, ți-am trimis o barcă, apoi și un elicopter. Ce voiai să mai fac? Parafrazând cumva această pildă, trecem pe tărâmul politic și vom constata că Dumnezeu ne-a dat, dar nu ne-a băgat în sac, a vrut să ne salveze, dar noi nu am realizat acest lucru. Astfel, imediat după eliminarea dictatorului, ne-a trimis un om care prin spusele lui a sintetizat și concretizat democrația cea mult dorită de către români cum niciun compendiu sau dicționar nu a făcut-o: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!“ Așa a afirmat în fața românilor Ion Rațiu, omul care dacă era acceptat în fruntea noastră ne ducea pe un cu totul alt drum decât am fost ulterior împotmoliți de către Iliescu și clica lui de comuniști și securiști. Văzând că românii nu sunt interesați de un asemenea profil, Dumnezeu ne-a mai trimis un semn: „Negociem orice, dar nu negociem principii!” Consistența acestei afirmații aparținând lui Corneliu Coposu ne face azi, când compromisul este coloana vertebrală din politică, să realizăm ce gândire, ce om și ce șansă am respins atunci în anii 90. Apoi, bunul Dumnezeu ne-a mai trimis un semn al dorinței Lui de a salva acest neam: „Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri”. Acestea sunt cuvintele care exprimă în modul cel mai dramatic situația unei țări pornite deja pe drumul distrugerii. De altfel, Regele Mihai, că despre el este vorba, ne-a mai lăsat niște gânduri care, dacă ar fi fost nu mestecate, ci măcar adulmecate, tot s-ar mai fi putut face ceva pentru înscrierea României pe o orbită firească. „Politica poate aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului”. „Şcoala este și va fi o piatră de temelie a societății”; „Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți”; „Conducătorii de acum sunt educați într-un anumit fel, or, e foarte greu să-și schimbe mentalitatea (…) dacă se continuă așa cum e acum, nu ajung douăzeci de ani, cum spunea Brucan”. Toate aceste afirmații ale unor oameni trimiși de Dumnezeu și nu de altcineva au fost neglijate de către români, care s-au închinat la cei cu limba de lemn care le-au spus ceea ce vor să audă. Așa a fost Iliescu, așa este astăzi Ciolacu, iar între cele două repere nedorite și imorale s-au mai perindat pe la cârma nației o mulțime de oportuniști, de comuniști vopsiți sau reprezentați ai serviciilor care numai rolul de a ne sluji, nu l-au avut. În concluzie, Dumnezeu ne-a dat, dar noi nu am vrut să deschidem traista, Dumnezeu a vrut să ne salveze, dar noi nu am înțeles nimic atunci, în urmă cu peste treizeci de ani. Și din păcate, nici astăzi nu pricepem nimic și nu distingem răul de bine sau minciuna de adevăr…
