La primul congres al PMR – 21-23 februarie 1948, interpelat de Petru Groza, care i-a atras atenția că închisorile sunt pline de țărani și muncitori, Vasile Luca a dat un răspuns cât se poate de reprezentativ pentru modul în care comuniștii aveau de gând să conducă țara. Mai bine să arestăm zece nevinovați, decât să scăpăm un singur bandit. Cei care plâng după „vremurile care au fost și nu o să se mai întoarcă” au uitat cu nerușinare că vorbele lui Vasile Luca n-au fost doar o afirmație menită să dea bine în contextul respectiv, ci au fost mai mult decât acoperite de realitatea de până atunci și cea care a urmat. Mii, zeci de mii de nevinovați au fost aruncați în temnițele comuniste din care prea puțini au mai ieșit în viață și, dacă au ieșit, n-au făcut decât să pășească într-o temniță mai largă, în care au fost mereu supravegheați și tracasați. Prezumția de nevinovăție a fost doar un moft, drepturile omului doar niște cuvinte așternute pe hârtie.
Acum treizeci și patru de ani am pretins că ne-am despărțit definitiv de comunism, însă anii care au trecut nu au însemnat și ruptura definitivă de un sistem politic, economic și social care numai bine nu ne-a făcut. Dimpotrivă, numărul nostalgicilor crește de la o zi la alta, iar Ceaușescu are mai mulți admiratori decât a avut în toată perioada cât a fost la putere, chiar dacă avea la dispoziție o populație sensibil mai mare. Până și diasporenii plâng după Ceaușescu, deși jură că nu mai revin în România. Se pare că, atunci când vine vorba despre inteligență, suveranitate și independență, doar pretindem asta, dar ne place al naibii de mult jugul și tătucul. Unul ca Ceaușescu, dacă se poate…
Mai zilele trecute l-am văzut pe ecran pe chestorul Georgian Drăgan, ajuns general la 34 de ani, deși numele individului nu poate fi asociat cu niciun dosar greu a cărui rezolvare să fi stat în inteligența și strădania lui. Omul a avansat la excepțional, pe modelul Oprea, dar asta nu surprinde și nici nu revoltă într-o țară care tânjește după niște vremuri în care parvenirea pe cale politică era la ordinea zilei. Individul, buzoian de felul lui, iar asta explică în mare parte ascensiunea profesională la care tinerii onești nu-și permit să viseze, e cât se poate de categoric în privința suspendării permisului pe motiv de refuz la drug test. Mai bine să pedepsim niște nevinovați decât să scape un vinovat. Dacă l-ar auzi Vasile Luca, l-ar pupa pe frunte, nu alta.
Declarația purtătorului de cuvânt al Poliției Române arată că, până la urmă, nu am evoluat cine știe ce. Societatea a făcut ceva pași în direcția potrivită, însă instituțiile au rămas cele din vremurile dragi nostalgicilor, doar că aceștia sunt prea orbi să aprecieze asta. Reformele în sistem au fost făcute pe hârtie în principal pentru că au fost cerute, nu pentru că au fost dorite, dar modul de lucru și mentalitățile au rămas cele consacrate.
La puțină vreme după Învălmășeala din Decembrie au apărut cărți în care autorii încercau să spele imaginea Securității. Securiștii n-au fost răi, ci au slujit patria cu credință. Au urmat reportaje și interviuri din care securiștii ies din ce în ce mai apretați. Și-au iubit țara și nu și-au făcut decât datoria, doar asta auzi când e vorba de securiști. Ce mai contează că au băgat în temnițe și chiar în pământ oameni care chiar au iubit țara asta? Au pățit-o și ceva nevinovați pe lângă bandiții care „chiar meritau să ajungă după gratii”. Ăsta e mesajul pe care ni-l tot bagă în cap presa aservită. Securiști, milițieni… Când venea vorba despre „opozanții” regimului, își dădeau mâna și acționau ca frații. După Decembrie au început să dea vina unii pe alții – vezi cazul asasinării lui Gheorghe Ursu, în care securiștii și milițienii s-au acuzat reciproc de relele tratamente de care a avut parte deținutul. Ce să mai spunem de justiție, care i-a achitat pe ucigași și a făcut din victimă un profitor al sistemului comunist?
Am evoluat în ultimele trei decenii? Prea puțin. Când oamenii plâng după dictatură e ceva în neregulă. Totuși, nu trebuie să ignorăm faptul că, la presiunea publică, ordonanța cu bucluc a fost retrasă. Cam așa funcționează democrația, dar câți dintre noi înțeleg asta? Treaba cu nevinovații sacrificați să nu scape vinovații e valabilă mai ales pentru noi, cei de rând.
